2ri-233/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-233/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Corolevschi dosarul nr. 2ri-233/17

(Curtea de Apel Bălți)

DECIZIE

30 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Maria Ghervas

Mariana Pitic, Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială Română Chișinău”,

în cauza civilă la cererea introductivă înaintată de Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate

față de debitorul Societatea Comercială „MCI & Co-Construct” Societate cu

Răspundere Limitată,

împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, prin care a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea introductivă înaintată de Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate

față de debitorul Societatea Comercială „MCI & Co-Construct” Societate cu

Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă

La 14 decembrie 2016, SA „Banca Comercială Română” a depus în instanța de

insolvabilitate cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de debitorul SC „MCI & Co-Construct” SRL.

În motivarea cererii a invocat că SC „MCI & Co-Construct” SRL a beneficiat de

credit în mărime de 10 000 000 lei de la SA „Banca Comercială Română” în baza

contractului de credit nr. 2180 din 30 octombrie 2008, modificat și completat prin

acordul adițional nr. 1 din 26 mai 2009 și acordul adițional nr. 2 din 16 septembrie

2010.

Totodată, în baza contractului de fidejusiune nr. 1707/4 din 14 august 2008, SC

„MCI & Co-Construct” SRL a garantat achitarea creditelor și dobânzilor solidar cu

Compania de Investiții și Construcții „Moldconinvest” SA, conform următoarelor

contracte de credit: nr. 804 din 31 octombrie 2005 în mărime de 1 000 000 dolari

SUA; nr. 1156 din 29 mai 2006 în mărime de 10 000 000 lei și nr. 1707 din 14 august

2007 în mărime de 1 200 000 dolari SUA, toate cu scadența la 31 decembrie 2013.

Indică SA „Banca Comercială Română” că prin notificarea prealabilă nr. 1046

din 21 iunie 2016, a notificat debitorul despre faptul că se află în întârziere, solicitând

achitarea datoriei în mărime de 1 296 095, 61 lei în termen de 7 zile. Notificarea a fost

1

recepționată la 23 iunie 2016, însă până-n prezent debitorul nu a achitat datoria

acumulată. Conform avizului nr. 40 din 01 decembrie 2016 privind confirmarea

informării Serviciului Fiscal de Stat despre intenția de a depune cerere introductivă de

insolvabilitate, restanța debitorului față de bugetul public național constituie 4801,49

lei.

Astfel, valoarea creanței SA „Banca Comercială Română” față de debitorul SC

„MCI & Co-Construct” SRL conform contractului de credit nr. 2180 din 30 octombrie

2008 constituie 1 266 095,61 lei, iar valoarea creanței pentru care răspunde SC „MCI

& Co-Construct” SRL în calitate de fidejusor solidar cu SA „Moldconinvest”,

constituie 1 477 000 dolari SUA și 3 930 614,07 lei.

Consideră SA „Banca Comercială Română” că la caz există temeiul general de

intentare a procesului de insolvabilitate și anume, incapacitatea de plată a debitorului

față de creditor, din care considerent solicită admiterea cererii introductive spre

examinare și intentarea procesului de insolvabilitate față de SC „MCI & Co-Construct”

SRL.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016, a fost admisă

spre examinare cererea introductivă depusă de SA „Banca Comercială Română”, în

calitate de administrator provizoriu fiind numit Timotin Veaceslav. Totodată, au fost

aplicate măsuri de asigurare prevăzute de art. 24 din Legea insolvabilității.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017, au fost admise

cererile Curții de Apel Chișinău și SA „Banca Comercială Română” cu privire la

strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad, cauza fiind strămutată pentru

examinare la Curtea de Apel Bălți.

La 02 mai 2017, administratorul provizoriu al SC „MCI & Co-Construct” SRL,

Timotin Veaceslav, a prezentat instanței de insolvabilitate raportul în privința

debitorului, potrivit căruia din analiza situației economico-financiare a întreprinderii,

s-a stabilit faptul neonorării de către aceasta a obligațiunilor sale față de creditori, ceea

ce a dus la crearea situației insolvabile exprimată prin incapacitate de plată.

Consideră administratorul provizoriu că este necesară intentarea procedurii de

insolvabilitate față de SC „MCI & Co-Construct” SRL, inițierea procedurii

falimentului cu valorificarea masei debitoare și dizolvarea ulterioară a debitorului.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea SA „Banca Comercială Română” privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul SC „MCI & Co-Construct” SRL. Totodată, au fost

anulare măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2016.

La 13 iunie 2017, în termenul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității

nr. 149 din 29 iunie 2012 și împotriva unui act susceptibil de atac conform art. 37 alin.

(2) din Legea dată, SA „Banca Comercială Română” a declarat recurs împotriva

hotărârii Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea

hotărârii recurate cu pronunțarea unei noi hotărâri de intentare a procesului de

insolvabilitate față de SC „MCI & Co-Construct” SRL.

În susținerea recursului, SA „Banca Comercială Română” a invocat că existența

unei creanțe certe și exigibile care rezultă din contractele de credit nr. 804 din 31

octombrie 2005, nr. 1156 din 29 mai 2006 și nr. 1707 din 14 august 2007 este

confirmată prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, prin care a fost

2

menținută hotărârea Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 207 de intentare a

procesului de insolvabilitate față de SA „Moldconinvest”.

Indică recurenta că nu este de acord cu concluzia instanței de insolvabilitate

privind omiterea termenului de prescripție extinctivă pentru creanțele sale, deoarece

scadența finală a obligațiilor asumate de debitor în calitate de fidejusor a fost stabilită

pentru data de 31 decembrie 2013, iar cererea introductivă a fost înaintată la 14

decembrie 2016, adică în interiorul termenului de 3 ani.

Declară SA „Banca Comercială Română” că în speță există temeiul general de

intentare a procesului de insolvabilitate – incapacitatea de plată a debitorului față de

creditor, precum și temeiul special – supraîndatorarea debitorului. Deși SC „MCI &

Co-Construct” SRL susține că în conturile sale bancare se păstrează o sumă de 4 075

250 lei, aceasta este insuficientă pentru acoperirea atât a creanței băncii, cât și a

creanțelor altor creditori incluși în tabelul preliminar.

La 04 iulie 2017 și 22 august 2017, SA „Banca Comercială Română” a depus

recursuri suplimentare, menționând că contrar prevederilor art. 239 și 241 alin. (5)

CPC, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017 conține o motivare arbitrară.

Consideră recurenta neîntemeiată concluzia instanței de insolvabilitate precum că

lipsa hotărârii judecătorești irevocabile de confirmare a creanței sau a unui act de

dispoziție a executorului judecătoresc care ar constata imposibilitatea de executare,

denotă că creanța nu este certă, or, creditorul nu este obligat să-și întemeieze creanțele

exclusiv pe copia de pe hotărârea irevocabilă a instanței de judecată (a ordonanței

judecătorești) sau titlul executoriu. De asemenea, instanța de insolvabilitate a

concluzionat arbitrar încetarea de drept a fidejusiunii asumate de intimat conform

contractului de fidejusiune nr. 1707/4 din 14 august 2007 pe motivul modificării

obligației garantate fără fidejusor, deoarece în acest sens debitorul nu a prezentat nici o

hotărâre judecătorească. Iar Curtea de Apel Bălți nu a dat apreciere contraargumentelor

băncii privind înaintarea acțiunii civile la 30 decembrie 2014 (în interiorul termenului

de 1 an de la scadența contractelor de credit) și depunerea cererii introductive la 14

decembrie 2016 (în interiorul termenului de 3 ani de la scadența contractelor de credit).

La 07 iulie 2017 și 23 august 2017, în adresa intimatului SC „MCI & Co-

Construct” SRL a fost expediată spre cunoștință copia recursului declarat de SA

„Banca Comercială Română”, precum și a celor suplimentare, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 28 august 2017, SC „MCI & Co-Construct” SRL a depus referință, solicitând

respingerea recursului cu menținerea hotărârii Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, pe

care o consideră legală și întemeiată. Susține intimatul că SA „Banca Comercială

Română” a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate invocând creanțe

inexistente ale băncii față de SC „MCI & Co-Construct” SRL, or, în ședința de

judecată a instanței de insolvabilitate s-a demonstrat lipsa datoriilor ultimei pe

contractul de credit nr. 2180 din 30 octombrie 2008, precum și că niciodată nu a

deținut calitatea de fidejusor pe contractul de credit nr. 2112, dar și încetarea de drept a

fidejusiunii pe contractele nr. 804, 1156 și 1707.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

3

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

hotărârii Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, din următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă

în instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

Conform art. 10 din Legea insolvabilității, intentarea unui proces de

insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui

proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special

de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în

cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în

limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului

trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.

Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 149 din 29 iunie 2012, creditorul poate

depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de

insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare a procesului

de insolvabilitate.

Materialele cauzei atestă că SA „Banca Comercială Română” în calitate de

creditor, a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate

în privința SC „MCI & Co-Construct” SRL, invocând că deține creanțe față de ultimul

în temeiul contractului de credit nr. 2180 din 30 octombrie 2008 în sumă totală de 1

266 095,61 lei, precum și în temeiul contractului de fidejusiune privind garantarea

executării obligațiilor pe contractele de credit nr. 804 din 31 octombrie 2005, nr. 1156

din 29 mai 2006, nr. 1707 din 14 august 2007 și nr. 2112 din 20 august 2008, încheiate

între SA „Banca Comercială Română” și CIC „Moldconinvest” SA în sumă totală de 2

610 969,17 dolari SUA și 14 687 938,39 lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că instanța de insolvabilitate corect a respins cererea introductivă,

stabilind că SA „Banca Comercială Română” nu deține o creanță certă față de SC

„MCI & Co-Construct” SRL și respectiv, nu poate demonstra că are un interes legitim

pentru intentarea procesului de insolvabilitate, așa cum prevede art. 18 alin. (1) din

Legea insolvabilității.

Astfel, în privința contractului de credit nr. 2180 din 30 octombrie 2008 încheiat

între SA „Banca Comercială Română” și SC „MCI & Co-Construct” SRL, banca a

invocat în cererea introductivă existența creanței în sumă totală de 1 266 095,61 lei,

din care 1 158 785,49 lei cu titlu de penalitate, 68 931,50 lei cu titlu de dobândă

majorată ca sancțiune a neexecutării la timp a obligației și 38 378,62 lei cu titlu de

diferență între valoarea de posesie și cea de comercializare.

Conform graficului de achitări la contractul de credit nr. 2180 din 30 octombrie

2008 prezentat în cadrul examinării cauzei în prima instanță, ultima obligație scadentă

pe acest contract de credit a fost la data de 29 noiembrie 2011. Potrivit scrisorii nr.

1015 din 01 august 2012, semnată de către SA „Banca Comercială Română” și

4

prezentată în calitate de înscris probator de SC „MCI & Co-Construct” SRL, banca a

menționat la acea dată – 01 august 2012 că pe contractul de credit nr. 2180 din 30

octombrie 2008, SC „MCI & Co-Construct” SRL nu mai are de fapt careva datorii la

soldul creditului, iar dobânda a fost achitată integral (f.d. 81, volumul II).

Prin urmare, cu mult după scadența finală a obligațiilor pe contractul de credit nr.

2180 din 30 octombrie 2008, însă SA „Banca Comercială Română” a confirmat prin

scrisoarea din 01 august 2012 că SC „MCI & Co-Construct” SRL nu are careva datorii

la soldul creditului, iar dobânda a fost achitată integral.

În circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că Curtea de Apel Bălți corect a stabilit

lipsa unor creanțe ale SA „Banca Comercială Română” față de SC „MCI & Co-

Construct” SRL în temeiul contractului de credit nr. 2180 din 30 octombrie 2008.

Referitor la creanțele invocate de SA „Banca Comercială Română” în temeiul

fidejusiunii SC „MCI & Co-Construct” SRL pe contractul de credit nr. 2112 din 20

august 2008 încheiat între Bancă și CIC „Moldconinvest” SA, instanța de recurs reține

că SA „Banca Comercială Română” nu a prezentat nici-un act juridic privind

constituirea fidejusiunii în această parte de către SC „MCI & Co-Construct” SRL, iar

ultimul neagă instituirea fidejusiunii pe acest contract de credit. Deci, și în această

parte prima instanță corect a stabilit lipsa unei creanțe a Băncii față de SC „MCI & Co-

Construct” SRL, neexecutarea căreia ar fi respectiv un temei de intentare a procesului

de insolvabilitate.

În privința creanțelor invocate de SA „Banca Comercială Română” față de SC

„MCI & Co-Construct” SRL în temeiul fidejusiunii pe contractele de credit nr. 804 din

31 octombrie 2005 și nr. 1156 din 29 mai 2006, încheiate între Bancă și CIC

„Moldconinvest” SA, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție de asemenea reține ca fiind corectă soluția instanței de

insolvabilitate privind stabilirea lipsei unor creanțe certe și exigibile față de debitor,

din motivul încetării de drept a fidejusiunii SC „MCI & Co-Construct” SRL.

Or, Banca și-a înaintat creanțele față de SC „MCI & Co-Construct” SRL în

temeiul contractelor de credit nr. 804 din 31 octombrie 2005, nr. 1156 din 29 mai 2006

încheiate între SA „Banca Comercială Română” și CIC „Moldconinvest” SA,

acordurilor din 31 decembrie 2010 privind eșalonarea datoriilor pe aceste contracte de

credit, precum și în temeiul contractului de fidejusiune nr. 804/4 încheiat între Bancă și

SC „MCI & Co-Construct” SRL privind garantarea executării obligațiilor asumate de

către SA „Moldconinvest” pe contractele de credit enunțate.

Prin acordul din 31 decembrie 2010 de eșalonare a datoriei la contractul de credit

nr. 804 din 31 octombrie 2005 și acordul din 31 decembrie 2010 de eșalonare a

datoriei la contractul de credit nr. 1156 din 29 mai 2006, toate încheiate între SA

„Banca Comercială Română”, debitorul CIC „Moldconinvest” SA, debitorul ipotecar

SA „Agenția municipală de ipotecă Chișinău” și fidejusorii SC „MCI & Co-Construct”

SRL, Pavel Caba, Mihai Popa, Viorel Cheianu și Nicolae Deleanu, s-a stabilit suma

datorată de CIC „Moldconinvest” SA pe aceste contracte de credit, precum și s-a

stabilit graficul de achitare, în rate scadente lunare, a datoriilor pe aceste contracte.

Ratele scadente pentru achitare din partea debitorului CIC „Moldconinvest” SA s-au

stabilit de la 31 august 2011, urmată de ratele premergătoare în anii 2011, 2012, 2013

și sfârșind cu ultima rată ce era scadentă și trebuia să fie achitată începând cu 30

noiembrie 2013 și maxim până la 31 decembrie 2013.

5

Conform art. 1170 Cod civil, fidejusiunea încetează odată cu expirarea termenului

pentru care a fost prestată. În cazul în care termenul nu este determinat, fidejusiunea

încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadența obligației garantate, nu a

intentat nici o acțiune contra fidejusorului.

La caz, instanța de recurs constată că fidejusiunea constituită de SC „MCI & Co-

Construct” SRL pentru garantarea executării obligațiilor asumate prin contractele de

credit nr. 804 din 31 octombrie 2005 și nr. 1156 din 29 mai 2006, încheiate între SA

„Banca Comercială Română” și CIC „Moldconinvest” SA, nu a avut un termen

determinat, adică a fost constituită pe termen nedeterminat până la executarea deplină

a obligațiilor de către debitorul principal CIC „Moldconinvest” SA.

Însă, din acordurile de stabilire și eșalonare a datoriei, încheiate cu participarea

directă a SC „MCI & Co-Construct” SRL în calitate de fidejusor (pct. 8), și-a luat

angajamentul de a răspunde solidar cu debitorul CIC „Moldconinvest” SA pentru

executarea corespunzătoare de către debitor a obligațiilor sale asumate prin acordurile

din 31 decembrie 2010 și contractele de credit nr. 804 din 31 octombrie 2005, nr. 1156

din 29 mai 2006.

În pct. 3 al acordurilor de eșalonare a datoriei din 31 decembrie 2010 este stabilită

scadența lunară a fiecărei obligații ce urma a fi executată, începând cu prima plată

până la data de 31 august 2011, iar ultima rată trebuia să fie achitată începând cu 30

noiembrie 2013 și până la 21 decembrie 2013. Astfel, prin aceste acorduri din 31

decembrie 2010 s-a stabilit în mod expres momentul în care urmau a fi executate

obligațiile lunare scadente, fiind stabilite sume fixe ce trebuiau a fi achitate de

debitorul CIC „Moldconinvest” SA până la data fixă de: 31 august 2011, 30

septembrie 2011, 31 octombrie 2011, 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012, 29

februarie 2012, 31 martie 2012, 30 aprilie 2012, 31 mai 2012, 30 iunie 2012, 31 iulie

2012, 31 august 2012, 30 septembrie 2012, 31 octombrie 2012, 30 noiembrie 2012, 31

decembrie 2012, 31 ianuarie 2013, 28 februarie 2013, 31 martie 2013, 30 aprilie 2013,

31 mai 2013, 30 iunie 2013, 31 iulie 2013, 31 august 2013, 30 septembrie 2013, 31

octombrie 2013 și 30 noiembrie 2013. Ultima rată conform acestor acorduri din 31

decembrie 2010 în mărime de 159 615,30 lei și 11 014,12 dolari SUA, trebuiau să fie

achitate începând cu 30 noiembrie 2013 și maxim până la 31 decembrie 2013.

Totodată, prin pct. 4 al acordurilor din 31 decembrie 2010 este stabilit în mod

expres că „în cazul încălcării de către debitor a prezentului grafic, creditorul este în

drept să exercite toate acțiunile în conformitate cu prevederile contractului de credit și

în conformitate cu legislația în vigoare”.

Astfel, prin acordurile din 31 decembrie 2010 s-a stabilit graficul de achitare a

fiecărei sume lunare și implicit scadența fiecărei obligații lunare, iar în cazul încălcării

acestui grafic de achitări conform scadenței stabilite, Banca și-a revăzut dreptul de a

acționa conform prevederilor contractului și legislației în vigoare. Respectiv, termenul

de 1 an pentru înaintarea unei acțiuni contra fidejusorului SC „MCI & Co-Construct”

SRL a început a curge de la scadența fiecărei obligații lunare stabilite în graficul de

achitări și în condițiile în care nu s-a demonstrat existența unei hotărâri judecătorești

privind încasarea datoriilor în baza fidejusiunii instituite la contractele de credit nr. 804

din 31 octombrie 2005 și nr. 1156 din 29 mai 2006, nici depunerea unei acțiuni în

judecată în termenul prevăzut de art. 1170 Cod civil – 1 an de la scadența obligației

garantate, aceste datorii la momentul depunerii cererii introductive – 14 decembrie

6

2016, nu constituie creanțe certe și exigibile, așa cum prevede art. 18 alin. (1) din

Legea insolvabilității.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei precum că scadența obligației garantate

prin fidejusiune a survenit la 31 decembrie 2013, iar SA „Banca Comercială Română”

a depus cerere de chemare în judecată la 30 decembrie 2014, încadrându-se astfel în

termenul prevăzut de art. 1170 Cod civil, deoarece la data de 31 decembrie 2013

conform acordurilor încheiate între părți a survenit scadența doar la ultima tranșă (rată)

în mărime de 159 615,30 lei și 11 014,12 dolari SUA, iar din raportul administratorului

provizoriu rezultă că SC „MCI & Co-Construct” SRL la 05 ianuarie 2017 deținea în

BC „Moldindconbank” SA următoarele conturi bancare:

MD14ML000000002251529253/MDL cu soldul de 1385000 MDL și

MD49ML000000000022563295/MDL – sold 1160549 MDL.

Drept consecință, debitorul SC „MCI & Co-Construct” SRL la momentul

depunerii cererii introductive avea capacitatea de executare a acestor obligații.

Cât privește cerințele invocate de SA „Banca Comercială Română” față de SC

„MCI & Co-Construct” SRL în temeiul fidejusiunii pe contractul de credit nr. 1707 din

14 august 2007 încheiat între Bancă și CIC „Moldconinvest” SA, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

următoarele.

Potrivit art. 1167 alin. (2) Cod civil, fidejusiunea încetează în cazul modificării,

fără acordul fidejusorului, a obligației garantate cînd această modificare atrage mărirea

răspunderii sau alte consecințe nefavorabile pentru fidejusor.

Din cererea introductivă depusă de SA „Banca Comercială Română”, rezultă că

aceasta și-a înaintat creanțele în temeiul contractului de credit nr. 1707 din 14 august

2007, care este semnat inclusiv de SC „MCI & Co-Construct” SRL în calitatea da de

fidejusor a obligației asumate prin contractul de credit de către CIC „Moldconinvest”

SA. Potrivit acestui contract de credit, restituirea creditului urma a fi efectuată conform

graficului de achitări stabilit în mod expres prin Anexa nr. 1 la contractul de credit.

La caz, instanța de recurs constată că obligațiile asumate de CIC „Moldconinvest”

SA prin contractul de credit nr. 1707 din 14 august 2007, care au fost garantate de SC

„MCI & Co-Construct” SRL prin constituirea fidejusiunii, au fost modificate de Bancă

și debitorul CIC „Moldconinvest” SA, dar fără acordul fidejusorului SC „MCI & Co-

Construct” SRL, făcând astfel obligația debitorului mai împovărătoare, prin

introducerea comisionului de eșalonare în sumă de 150.0 dolari SUA. Or, la data de 12

februarie 2009, Banca a semnat cu CIC „Moldconinvest” SA, fără acordul

fidejusorului SC „MCI & Co-Construct” SRL, un acord adițional de modificare a

contractului de credit prin care au completat contractul de credit prin introducerea

comisionului de eșalonare în sumă de 150 dolari SUA.

În circumstanțele expuse, fidejusiunea SC „MCI & Co-Construct” SRL instituită

la contractul de credit nr. 1707 din 14 august 2007, în situația în care Banca în calitatea

sa de creditor și CIC „Moldconinvest” SA în calitate de debitor, au modificat fără

fidejusorul SC „MCI & Co-Construct” SRL contractul de credit prin introducerea

comisionului de eșalonare în sumă de 150 dolari SUA, prin prisma dispoziției art. 1167

alin. (2) Cod civil urma să înceteze de drept și respectiv și creanțele ce rezultă din

acest contract de credit nu sunt certe și exigibile în privința SC „MCI & Co-Construct”

SRL.

7

În final, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră întemeiată concluzia Curții de Apel Bălți privind

respingerea cererii introductive înaintată de SA „Banca Comercială Română Chișinău”

cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SC „MCI & Co-

Construct” SRL, or, recurentul-creditor SA „Banca Comercială Română Chișinău” nu

a probat certitudinea creanței sale așa cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea

insolvabilității, în timp ce nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de

confirmare în mod cert a creanței sau un act al executorului judecătoresc de constatare

a imposibilității de executare a creanței, precum și nu există un act de verificare a

datoriei prin care s-ar confirma datoria pretinsă.

Afară de aceasta a apărut un litigiu de drept între debitorul SC „MCI & Co-

Construct” SRL și creditorul SA „Banca Comercială Română Chișinău” privind

creanțele înaintate, cauza fiind pendinte în Judecătoria Chișinău.

Referitor la creditorii ce s-au alăturat la cererea introductivă a Băncii, după cum

rezultă din materialele dosarului, creanțele acestora au fost deja executate, fapt

confirmat și prin tabelul preliminar al administratorului provizoriu, care nu a inclus

aceste creanțe în tabel din motiv că sunt deja stinse, precum și prin actele de verificare

din 25 aprilie 2017 și 26 aprilie 2017 semnate cu SRL „Victiana” și MCF „Angro”

SRL.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că acordurile din 30

decembrie 2010 și 31 decembrie 2010 la contractele de credit încheiate între SA

„Banca Comercială Română” și CIC „Moldconinvest” SA sunt actele ce confirmă

certitudinea creanței, or, Banca a pretins existența creanțelor față de SC „MCI & Co-

Construct” SRL în temeiul fidejusiunii acestei persoane juridice, dar nu în calitatea sa

de debitor principal conform acestor acorduri. Debitorul principal conform acordurilor

este CIC „Moldconinvest” SA, iar SC „MCI & Co-Construct” SRL a fost doar

fidejusor în aceste cazuri. Prin urmare, prin depunerea cererii introductive față de SC

„MCI & Co-Construct” SRL, SA „Banca Comercială Română” urma să probeze

existența unor creanțe certe față de SC „MCI & Co-Construct” SRL și nu față de

debitorul principal, deoarece răspunderea fidejusorului intervine exclusiv în temeiul

contractului sau acordului de fidejusiune.

Din aceleași motive, instanța de recurs consideră că nu poate fi reținut nici

argumentul recurentului precum că anterior între Bancă și debitorul CIC

„Moldconinvest” SA au fost purtate negocieri cu privire la achitarea benevolă a sumei

de 16 milioane de lei, deoarece SC „MCI & Co-Construct” SRL a avut doar calitatea

de fidejusor, iar Banca nu a prezentat careva probe privind constituirea unei noi

fidejusiuni.

De asemenea, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că creditorul

poate să-și întemeieze creanțele și în lipsa unei hotărâri judecătorești sau titlu

executoriu, deoarece prima instanță nu a respins cererea introductivă pentru lipsa

confirmării creanței prin hotărâre judecătorească sau titlu executoriu, dar din motiv că

SA „Banca Comercială Română” nu a probat certitudinea creanței. Or, în timp ce nu

există o hotărâre judecătorească irevocabilă de confirmare în mod cert a creanței sau

un act al executorului judecătoresc, precum și nu există un act de verificare a datoriei

prin care s-ar confirma datoria pretinsă, iar prin înscrisuri semnate de recurentul SA

„Banca Comercială Română” se confirmă lipsa datoriilor pe contractul de credit nr.

2180 din 30 octombrie 2008, nedeținerea niciodată a calității de fidejusor de către SC

8

„MCI & Co-Construct” SRL pe contractul de credit nr. 2112, precum și nu a fost

probată valabilitatea fidejusiunii pe contractele de credit nr. 804, nr. 1156 și nr. 1707,

în situația expirării termenului prevăzut de art. 1170 Cod civil și prezența

circumstanțelor prevăzute de art. 1167 Cod civil, creanțele înaintate nu pot fi calificate

ca fiind certe și exigibile.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că existența unei creanțe

certe a Băncii față de SC „MCI & Co-Construct” SRL ar fi confirmată prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017 și acest fapt nu ar mai trebui probat prin

prisma art. 123 alin. (2) CPC, deoarece decizia dată a fost emisă în cauza de

insolvabilitate a unei alte persoane juridice – SA „Moldconinvest”, prin care s-au

confirmat creanțele deținute de Bancă doar față de această persoană juridică, care este

debitorul principal pe contractele de credit. La caz însă, SA „Banca Comercială

Română” a depus cererea introductivă față de SC „MCI & Co-Construct” SRL și a

invocat existența creanțelor sale în baza altui temei, în special în temeiul fidejusiunii

acordate de SC „MCI & Co-Construct” SRL pentru obligațiile asumate de SA

„Moldconinvest”, care este cu totul alt raport juridic și temei de executare a

obligațiilor.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea recurată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SA „Banca Comercială

Română” și a menține hotărârea Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială

Română Chișinău”.

Se menține hotărârea Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, în cauza civilă la

cererea introductivă înaintată de Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială Română

Chișinău” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul

Societatea Comercială „MCI & Co-Construct” Societate cu Răspundere Limitată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Luiza Gafton

9