2ra-248/25 — litigiu de munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- litigiu de munca
- Temei legal
- dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-248/25 — litigiu de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Zinaida Florea împotriva Instituției medico-sanitare publice „Maternitatea
municipală nr. 2”
(litigiu de muncă)
împotriva deciziei din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-248/25
NR. PIGD 2-22064147-01-2ra-16052025)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Jomiru-Niculiță)
Curtea de Apel Centru (jud. R. Pulbere, D. Dulghieru, A. Cașcaval)
22 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Zinaida Florea,
reprezentată de avocatul Iurie Spînu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 mai 2022, Zinaida Florea, reprezentată de avocatul Iurie Spînu, a depus o
cerere de chemare în judecată împotriva Instituției medico-sanitare publice
„Maternitatea municipală nr. 2” prin care a solicitat
1.1. Anularea ordinului nr. 2-d din 6 ianuarie 2021 de încetare a contractului
individual de muncă cu reclamanta;
1.2. Restabilirea reclamantei în funcția de medic obstetrician-ginecolog în
secția patologia sarcinii a IMSP Maternitatea municipală nr. 2 din
Chișinău;
1.3. Încasarea din contul IMSP Maternitatea municipală nr. 2 din Chișinău
în beneficiul reclamantei a despăgubirii pentru perioada absenței forțate
de la lucru în mărimea salariului mediu pentru această perioadă;
1.4. Încasarea din contul IMSP Maternitatea municipală nr. 2 din Chișinău
în beneficiul reclamantei a compensării prejudiciului moral în sumă de
100000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a indicat că a activat în cadrul entității pârâte.
Aceasta la 17 martie 2022 invocă că a aflat despre constatarea încălcărilor și ordinul
nr. 2-d din 6 ianuarie 2021.
Referitor la ordinul contestat, reclamanta susține că nu ar fi semnat vreun
contract individual de muncă pe termen determinat, ordinul nu i-a fost adus la
cunoștință sub semnătură și nu a fost solicitat acordul comitetului sindical în care
reclamanta a fost aleasă de colegii de service. La fel, a indicat că ordinul nu conține
data încheierii contractului individual de muncă nr. 18 și data expirării termenului.
Mai mult, reclamanta indică că ordinul contestat ar fi fost emis în timpul aflării
în concediul neplătit în perioada 1 ianuarie 2021 – 1 februarie 2021.
Ulterior, Zinaida Florea, reprezentată de avocatul Iurie Spînu, a depus o cerere
de completare a pretențiilor prin care a solicitat:
5.1. Constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 18 fără dată ;
1
5.2. Constatarea nulității acordului suplimentar din 7 ianuarie 2020 privind
modificarea contractului individual de muncă nr. 18
În susținerea cererii de completare a pretențiilor, reclamanta a indicat că aceste
acte sunt multe și că nu le-a semnat.
De către pârâtă a fost depusă o referință la cererea de chemare în judecată prin
care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea acesteia, pârâta a indicat că ordinul
de încetare a contractului de muncă a fost emis în legătură cu expirarea termenului
contractului individual de muncă care a fost încheiat pe o durată determinată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 17 iulie 2023, cererea
de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 20 iulie 2023, Zinaida Florea, reprezentată de avocatul Iurie Spînu, a depus
o cerere de apel împotriva hotărârii din 17 iulie 2023 prin care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, casarea încheierii
judecătoriei Chișinău sediul Centru privind respingerea cererii de recuzare ca
neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2024, cererea de apel a
fost respinsă, iar hotărârea din 17 iulie 2023 menținută.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel Chișinău a indicat că prima instanță
corect a determinat raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentat le-a fost
dată o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și
întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la
proces.
În motivarea acestei concluzii, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că atât
contractul individual de muncă nr. 18, cât și acordul suplimentar din 7 ianuarie 2020
sunt încheiate în formă scrisă și sunt semnate de ambele părți, ceea ce dovedește
existența consimțământului la încheierea raportului de muncă.
Astfel, s-a recunoscut ca fiind corectă motivarea efectuată de către instanța de
fond, cu referire la concluziile din raportul de expertiză judiciară din 28 aprilie 2023,
a lipsei temeiurilor pentru a stabili nulitatea contractului individual de muncă nr.18 și
a acordului suplimentar din 7 ianuarie 2020.
2
Instanța de apel nu a reținut argumentarea apelantei/reclamante cu privire la
numai probabilitatea executării de Florea Zinaida a semnăturilor în contractul
individual de muncă nr.18 și acordul suplimentar din 7 ianuarie 2020, or, formularea
concluziei din raportul de expertiză judiciară din 28 aprilie 2023 că semnăturile din
numele Florea Zinaida în contractul individual de muncă nr.18 și acordul suplimentar
din 7 ianuarie 2020 au fost executate probabil de către însuși Florea Zinaida se
datorează faptului că au fost colectate numai 2 semnături ale Florea Zinaidei și acestea
după structură sunt simple, conțin o informabilitate redusă și sunt ușor imitabile, pe
când concluzia că semnăturile din numele directoarei Gutium Tatiana în contractul
individual de muncă nr.18 și acordul suplimentar din 7 ianuarie 2020 au fost executate
de către însuși Gutium Tatiana se explică prin variația mare a semnăturilor obținute
ale acesteia, executate în diferite condiții de scriere.
Totodată, Curtea de Apel Chișinău în acord cu poziția primei instanțe,
apreciază critic poziția apelantei/reclamante că momentul aplicării semnăturii
reprezintă fals, menționând că un act juridic este valid din momentul exprimării
consimțământului, iar semnătura are rolul de a confirma acordul părții, Respectiv,
chiar dacă Florea Zinaida a aplicat semnătura sa ulterior datei de întocmire a acordului
suplimentar la contractul individual de muncă nr.18, acest fapt nu modifică conținutul
sau veridicitatea acestui acord.
La acest aspect, Instanța de apel nu a exclus poziția Instituției Medico-Sanitare
Publice ”MATERNITATEA MUNICIPALĂ NR. 2” cu privire la semnarea acordului
din motive administrative și logistice, și anume negocierea și agrearea verbală a
faptului că la 7 ianuarie 2020 Florea Zinaida a atins vârsta de pensionare, aici
intervenind opțiunea angajatorului de a aprecia deliberativ oportunitatea încetării
raporturilor de muncă cu salariatul ce deține statutul de pensionar pentru limită de
vârstă sau voința de a modifica termenul contractului, folosindu-se de dreptul de a
negocia clauza contractuală cu privire la termenul contractului cu salariatul.
La examinarea legalității actului de încetare a contractului individual de muncă
în circumstanțe ce nu depind de voința părților, instanța se limitează la verificarea
existenței și incidenței circumstanțelor arătate.
Curtea de Apel Chișinău a menționat că prima instanță, corect menționând că
urmează a fi diferențiată procedura de încetare a contractului individual de muncă în
circumstanțe ce nu depind de voința părților, aplicată în situația din față, de procedura
de încetare a contractului individual de muncă la inițiativa unei părți, întemeiat a
concluzionat că argumentele reclamantei/apelantei Florea Zinaida se referă la ultima,
și anume la concediere – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului
individual de muncă pe durată determinate, situație ce nu se atestă la caz.
Instanța de apel a apreciat critic poziția apelantei/reclamantei Florea Zinaida
privind neaducerea la cunoștință a ordinului de încetare a contractului individual de
3
muncă ca temei de ilegalitate a acestuia, or, în măsura în care salariatul cunoștea data
încetării raporturilor de muncă, faptul respectiv nu constituie temei de anulare a
ordinului, circumstanța respectivă fiind importantă pentru respectarea termenului de
adresare în instanța de judecată cu privire la anularea ordinului dat. garanția prevăzute
la art. 83 alin.(4) Codul muncii se referă doar la cazurile când raporturile de muncă
continuă de fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lui, pe când în speță o parte
– angajatorul a cerut încetarea raporturile de muncă, mai mult, raporturile de muncă
nici nu au continuat de fapt, or simpla depunere de către Florea Zinaida a cererii cu
privire la acordarea concediului neplătit conform art. 120 din Codul muncii începând
cu 1 ianuarie 2021 până la 1 februarie 2021 nu poate substitui întrunirea celor două
condiții cumulative menționate.
În continuare, instanța de apel a respins ca neîntemeiate criticile apelantei cu
privire la faptul că instanța nu a luat în calcul ordinul privind trecerea în rezerva de
cadre și faptul că acesta a fost emis în lipsa cererii salariatei, menționând că ordinul
privind trecerea în rezerva de cadre nu constituie obiectul acțiunii, iar instanța
examinează cauza în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. În această ordine de
idei, a concluzionat că prima instanță corect a stabilit că în situația în care ordinul de
încetare a contractului individual de muncă este legal, pe cale de consecință urmează
a fi respinse ca neîntemeiate pretențiile referitoare la restabilire, încasarea
despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la muncă și a prejudiciului moral.
Totodată, instanța de apel a subliniat că simpla citare a normei legale cât și
careva dubii sau suspiciuni cu privire la obiectivitatea și nepărtinirea magistratului nu
pot servi drept argument justificat întru recuzarea acestuia, atâta timp cât nu există
fapte dovedite care să dea naștere la îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea lui.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 mai 2025, Zinaida Florea, reprezentată de avocatul Iurie Spînu, a depus o
cerere de recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2024, motivată prin temeiurile
prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b), e), f) din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, Zinaida Florea a invocat că interpretarea legii din
hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniformă a Curții Supreme de
Justiție, făcând trimitere la pct. 8, 13, 14 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de
Justiție privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii,
modificării și încetării contractului individual de muncă nr. 9 din 22 decembrie 2014.
În acest sens s-a invocată că în Contractul individual de muncă lipsește data semnării
și nu a produs efecte, iar ordinul de încetare a contractului nu i-a fost adus la
cunoștință sub semnătură și nu indică ultima zi de muncă.
În al doilea rând, recurenta a invocat că prin admiterea recursului se schimbă
sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. În motivarea acestui
4
temei, recurenta a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de decizia Curții de Apel
Chișinău din 29 noiembrie 2022 prin care s-a constatat că ordinul din 6 ianuarie 2021
nu a fost adus la cunoștința acesteia și că în Contractul individual de muncă lipsește
data semnării, ceea ce l-ar face nul. Recurenta mai indică asupra faptului că nu a dat
consimțământul pentru perfectarea acordului suplimentar din 7 ianuarie 2020. La fel,
a fost indicat că instanța de apel eronat a constatat despre „atingerea vârstei de
pensionare”, or recurenta la data perfectării acordului nu era pensionată și neîncadrată
în câmpul muncii. Statutul de pensionară s-a obținut la 1 aprilie 2020. În acest sens,
indică recurenta că nu este indicat temeiul legal al încheierii pe perioadă determinată
a contractului. Dezvoltând acest temei de recurs, recurenta a indicat că instanțele
inferioare nu au apreciat comportamentul discriminatoriu al intimatului, care în mod
jignitor s-a referit la problemele de sănătate a recurentei, încălcând confidențialitatea
informației. Suplimentar a indicat că intimatul a ignorat legea și a pus pe seama
recurentei dovedirea ilegalității eliberării, precum și a perfectării dubioase a actelor
contestate.
În al treilea rând, recurenta a indicat că hotărârea sau decizia este arbitrară ori
se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. În acest
sens a indicat că instanța de apel eronat a apreciat următoarele probe:
25.1. cererea de acordare a concediului, ceea ce ar demonstra că ordinul din
6 ianuarie 2021 a fost emis în timpul aflării în concediu.
25.2. Procesul verbal de control al Inspectoratului de stat al muncii din 14
martie 2023, care ar constata că ordinul de încetare a contractului de
muncă nu a fost adus la cunoștință recurentei sub semnătură.
25.3. Pașaportul recurentei cu mențiunile ieșirii /intrării din/în țară, care ar
demonstra că în perioada 05-09 ianuarie 2020 recurenta s-a aflat la
București și nu putea să semneze acordul suplimentar.
25.4. Legitimația de pensionar care dovedește obținerea statutului de
pensionar la 1 aprilie 2020.
25.5. Plângerea penală, pornirea cauzei penale și ridicarea actelor care ar
constata falsificarea actelor.
25.6. Ordinul din 29 octombrie 2020 privind trecerea în rezerva de cadre,
considerând că ordinul de încetare a raportului de muncă a fost emis în
timpul aflării recurentei în concediu.
25.7. Contractul individual de muncă nr. 18, indicând că nu conține data și că
nu l-ar fi semnat.
25.8. Raportul de expertiză judiciară din 28 aprilie 2023, indicând că
concluziile raportului de expertiză confirmă perfectarea dubioasă a
acordului suplimentar care conține concluzia că semnătura Zinaidei
5
Florea a fost aplicată probabil de aceasta, mențiunea „probabil” fiind
lămurită prin faptul că semnăturile acesteia sunt simple, conțin o
informabilitate redusă, sunt ișor imitabile, respectiv se deduce că puteau
fi ușor falsificate. La fel, recurenta critică modul în care instanța de apel
a ignorat concluzia potrivit căreia mai întâi a fost aplicată ștampila apoi
semnătura, pe când recurenta consideră că în mod normal
consecutivitatea urma a fi inversă.
25.9. Instanțele inferioare nejustificat au refuzat audierea martorului
Gheorghe Lăpteanu care a efectuat controlul la intimat și ar fi constatat
mai multe neconformități ale angajatorului.
În al patrulea rând, recurenta a indicat că instanța nu a fost compusă potrivit
legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. În acest
sens, a indicat că completul de judecată care a examinat cauza, pe parcursul
examinării s-a modificat, iar participanților la proces nu lis-a adus la cunoștință actele
privind desemnarea președintelui completului și înlocuirea judecătorilor. Aceste
modificări ar fi dus la ne audierea martorului Gheorghe Lăpteanu. La fel, recurenta
indică că deliberarea a fost amânată pentru 22 octombrie, iar la această dată ședința
nu a avut loc, deliberarea având loc pe 29 octombrie 2024.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
6
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor
prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
Art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al
pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”
Art. 158 alin. (6) din Codul de procedură civilă:
„(6) Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanța judecătorească și se
apreciază conform art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.”
Art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.”
Art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile
de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de
prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția
cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de
Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile
art. 372 se aplică în mod corespunzător.”
Art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
7
„(3) În apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul
acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi pretenții. Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse
la termen și orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărîrii în primă instanță, se poate
solicita o compensație legală.”
Art. 89 alin. (2) din Codul muncii:
„(2) La examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,
angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau
eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de către salariatul membru de sindicat
a ordinului de concediere, instanța de judecată va solicita opinia consultativă a organului
(organizatorului) sindical privind concedierea salariatului respectiv.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 29 octombrie 2024 (Vol. I, f.d. 222-228).
Totodată, la 21 martie 2025, în adresa participanților la proces a fost expediată
decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2024 (Vol. I, f.d. 248).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
declarat la 5 mai 2025 de către Zinaida Florea, reprezentată de avocatul Iurie Spînu,
a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-
f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură
civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de
recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Transpunând aceste considerațiuni asupra cauzei deduse judecății, completul
de judecată observă că cererea de recurs este motivată prin temeiurile prevăzute de
art. 432 alin. (1) lit. a), b), e), f) din Codul de procedură civilă.
8
Totuși, după cum a fost expus, deja, în jurisprudența Curții Supreme de Justiție
(încheierea nr. 2ra-883/24, §61), temeiurile stabilire la art. 432 alin. (1) lit. a) și art.
432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece
ele se exclud reciproc. În aceeași încheiere (2ra-883/24, §62-70), Curtea Supremă de
Justiție a explicat aplicabilitatea temeiului de recurs prevăzut la art. 432 alin. (1) lit.
e) din Codul de procedură civilă)
La fel, în jurisprudența sa (decizia nr. 2rac-32/23, §48, decizia nr. 2ra-489/23,
, decizia nr. 2ra-188/25, §48), Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că
lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la conținutul și
întinderea drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic. Astfel, hotărârea
judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple presupuneri ci doar pe probe.
Principala critică pe care o ridică recurenta se referă, în esență, la valabilitatea
contractului individual de muncă și a acordului suplimentar, motiv pentru care, în
temeiul art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, îi revenea obligația de a
demonstra prin mijloace convingătoare că semnăturile de pe acte nu îi aparțin (a se
vedea încheierea nr. 2ra-875/23, §37-41). Or, angajatorul, la examinarea litigiului
individual de muncă, este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile
transferării sau eliberării din serviciu a salariatului, nu și faptul semnării personale de
către salariat a contractului individual de muncă și acordurilor de modificare a
acestuia, în sensul art. 89 alin. (2) din Codul muncii. Astfel, critica invocată de
recurentă nu este în stare să inverseze sarcina probațiunii în prezenta cauză.
Din aceste considerațiuni, Completul de Judecată al Curții Supreme observă că
instanța de apel a fost îndreptățită să dea apreciere raportului de expertiză în modul
prevăzut de art. 158 alin. (6) din Codul de procedură civilă, apreciindu-l după intima
ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și
nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege.
Faptul că instanța de apel a format concluzia sa având la bază un anumit șir de
probe nu poate fi interpretat ca o omisiune sau ignorare a altor mijloace de probă, ci
reprezintă un proces firesc și necesar în activitatea de apreciere judiciară. Mai mult ca
atât, o astfel de critică nu demonstrează o apreciere vădit nerezonabilă a probelor sau
că hotărârea sau decizia este arbitrară.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic
inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de
recurs.
9
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că
instanțele de fond și apel au fost îndreptățite a reține că atât contractul individual de
muncă, cât și acordul suplimentar sunt acte valabile, rezultatul unei manifestări de
voință liber consimțite între părți.
Referitor la critica recurentei a faptului că nu existau temeiuri de a modifica
termenul contractului individual de muncă din perioadă nedeterminată în perioadă
determinată din motiv că nu ar deține calitatea de pensionară, instanța de recurs
observă că o astfel de critică a fost invocată abia în cererea de recurs împotriva
deciziei instanței de apel. Anterior, critica recurentei s-a limitat doar la faptul că
acordul de modificare nu conține temeiul de stabilire a perioadei determinate și că o
astfel de stabilire a perioadei determinate putea fi făcută prin încheierea unui contract
individual de muncă și nu a unui acord suplimentar.
Instanța de recurs califică acest argument ca o încercare de completare a
temeiului acțiunii, prin completarea criticii acordului suplimentar la contractul
individual de muncă cu o critică care nu a constituit obiectul dezbaterii judiciare în
instanța de fond și în instanța de apel. O astfel de conduită este contrară scopului fazei
recursului împotriva deciziei instanței de apel, or la această etapă nu se mai poate
schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi
înaintate noi pretenții, fapt prevăzut la art. 442 alin. (2), coroborat cu art. 372 alin. (3)
din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește critica constituirii completului la Curtea de Apel Chișinău,
instanța de recurs observă că la materialele dosarului au fost prezentate dispozițiile de
constituire a completelor de judecată în cadrul Curții de Apel Chișinău (Vol. I, f.d.
175, 193, 219). La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că
reprezentantul Zinaidei Florea a fost prezent la toate ședințele de judecată și nu a
invocat niciodată în vreun mod vreo cerere de recuzare a vreunui judecător din
complet.
Astfel, criticile recurentei se rezumă la un simplu dezacord cu soluția
instanțelor inferioare, iar acest dezacord nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv
numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și clar
în actele judecătorești contestate. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție va considera recursul declarat de Zinaida Florea, reprezentată de avocatul
Iurie Spînu, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
Faptul că pentru a constata că cererea este în mod vădit neîntemeiată, Curtea
are uneori nevoie să recurgă la un raționament mai lung și minuțios în decizia sa, nu
schimbă nimic din caracterul „vădit” neîntemeiat al recursului. Un asemenea
10
raționament judiciar este dictat de obligația instanței de a combate cu claritate
argumentele formale ale reclamantului, chiar dacă ele sunt esențial lipsite de fond
juridic (încheierea nr. 2ra-1769/23, §48).
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin.
(1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Zinaida Florea, reprezentată de
avocatul Iurie Spînu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
11