2ra-315/24 — anularea ordinelor, restabilirea în functia anterior detinută, încasarea plătilor salariale restante, încasarea penalitătii, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absentă fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinelor, restabilirea în functia anterior detinută, încasarea plătilor salariale restante, încasarea penalitătii, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absentă fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului, recurs vădit neîntemeiat
2ra-315/24 — anularea ordinelor, restabilirea în functia anterior detinută, încasarea plătilor salariale restante, încasarea penalitătii, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absentă fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară
Publică „Maternitatea municipală nr. 2”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Evdochia Gaidău împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Maternitatea
municipală nr. 2” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcția anterior
deținută, încasarea salariului restant, încasarea penalității pentru neachitarea la timp
a salariului, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la
muncă, încasarea penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-315/24
nr. PIGD 2-22046991-01-2ra-11032024)
Argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă (în vigoare după 01 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. T. Vasilică
Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
IMSP „Maternitatea municipală nr. 2”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 aprilie 2022, Evdochia Gaidău, reprezentată de avocatul Svetlana
Chirilenco, a depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererea din 20
septembrie 2022 împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Maternitatea
municipală nr. 2” (în continuare IMSP „Maternitatea municipală nr. 2”) cu privire
la anularea ordinelor, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului
restant, încasarea penalității pentru neachitarea la timp a salariului, încasarea
salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, încasarea
penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată
(vol. I, f.d. 3-12, 103-114).
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, în baza ordinului
nr. 65 din 26 mai 1997 emis de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, a fost
angajată prin transfer la „Maternitatea Clinică Municipală nr. 2”, în funcția de medic
obstetrician-ginecolog pe maternitate. Reieșind din datele indicate în carnetul de
muncă, drept urmare a emiterii ordinului nr. 42/1, începând cu 28 mai 1997 a început
activitatea în cadrul „Maternității Clinice Municipale nr. 2”. Ulterior, la 05 februarie
2001, în baza ordinului nr. 10, a fost transferată în funcția de medic obstetrician-
ginecolog în secția obstetrică.
În rezultatul reorganizării, la 01 ianuarie 2004, a fost creată
IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2”.
Reclamanta a menționat că, ulterior, a fost încheiat contractul individual de
muncă nr. 32, fără dată, cu indicarea începerii activității din 28 mai 1997 și durata
contractului nedeterminată (pct. 1.1).
Iar, la 05 septembrie 2011, între părți a fost semnat acordul suplimentar
nr. 1 la contractul individual de muncă, prin care s-a modificat durata contractului,
pct. 1.1. din contract, începând cu 05 septembrie 2011 până la 04 septembrie 2013.
1
La 05 septembrie 2013, între părți a fost semnat acordul suplimentar nr. 1
la contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.1 al contractului,
durata fiind începând cu 05 septembrie 2013 până la 04 septembrie 2015.
La 05 septembrie 2015, între părți a fost semnat acordul suplimentar nr. 1
la contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.1 al contractului,
durata începând cu 05 septembrie 2015 până la 04 septembrie 2017.
La 05 septembrie 2017, între părți a fost semnat acordul suplimentar nr. 1
la contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.1 al contractului,
durata începând cu 05 septembrie 2017 până la 04 septembrie 2019.
La 05 septembrie 2019, între părți a fost semnat acordul suplimentar nr. 1
la contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.1 al contractului,
durata începând cu 05 septembrie 2019 până la 31 decembrie 2020.
La 01 ianuarie 2021, între părți a fost semnat acordul suplimentar nr. 1 la
contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.1 al contractului,
durata începând cu 01 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2021, inclusiv, în temeiul
art. 55 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, cu persoanele pensionate, conform legislației
în vigoare, pentru limită de vârstă ori vechime în muncă (sau care au obținut dreptul
la pensie pentru limită de vârstă ori vechime în muncă) și nu sunt încadrate în câmpul
muncii-pe o perioadă de până la 2 ani, care, la expirare, poate fi prelungită de părți
în condițiile art. 54 alin. (2) și ale art. 68 alin. (1) și alin. (2) lit. a).
Reclamanta a menționat că, prin ordinul nr. 149-p din 31 decembrie 2021,
contractul individual de muncă nr. 32 a încetat, în temeiul art. 82 lit. (f) din Codul
muncii, în legătură cu expirarea termenului contractului pe durată determinată, la
data prevăzută în contract.
De asemenea, la 06 martie 2021, IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” a
emis ordinul nr. 22/1 cu privire la completarea ordinului nr. 31 din 16 martie 2020
cu privire la desemnarea persoanelor antrenate în supravegherea, tratamentul și
controlul infecției cu COVID-19, conform căruia s-a completat Lista personalului
medical privind acordarea asistenței medicale persoanelor care întrunesc criteriile
definiției de caz COVID-19, care trece în rezerva de cadre, fiind solicitați în caz de
necesitate, după cum urmează: Evdochia Gaidău – medic obstetrician-ginecolog,
nefiind indicată perioada de valabilitate a actului emis și temeiul de drept prevăzut
de Codul muncii.
Reclamanta a notat că, ulterior, începând cu data de 30 octombrie 2021, a
activat în regim normal de lucru.
2
În această consecvență, reclamanta a considerat ca ilegal ordinul cu privire
la trecerea în rezerva de cadre, deoarece în legislația muncii nu este prevăzut
termenul „rezervă de cadre”. Astfel, a fost lipsită ilegal de dreptul de a munci și la
plățile salariale care urma să le primească.
Respectiv, reclamanta a considerat că angajatorul urmează să-i achite
salariul restant pentru perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie 2021, în sumă totală
de 94 500 MDL.
Ulterior, la 31 decembrie 2021, IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” a
emis ordinul nr. 149-p, prin care s-a încetat contractul individual de muncă nr. 32,
încheiat cu Evdochia Gaidău, în temeiul art. 82 lit. f) din Codul muncii, în legătură
cu expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de
la data prevăzută în contract.
Reclamanta a considerat ilegal ordinul nr. 149-p, cu privire la încetarea
contractului individual de muncă, deoarece în perioada 08 decembrie 2021 – 01
ianuarie 2022 s-a aflat în concediu anual de odihnă, iar începând cu 30 decembrie
2021 în concediu medical. Respectiv, ordinul de concediere a fost emis în perioada
în care ea se afla în concediu anual și concediu medical, deși art. 86 alin. (2) din
Codul muncii interzice concedierea salariatului în perioada aflării acestuia în
concediu anual de odihnă și în concediu medical.
Deopotrivă, angajatorul nu a respectat obligația de preavizare a salariatului
cu 14 zile calendaristice înainte despre intenția de a desface contractul individual de
muncă, din motivul deținerii de către salariat a statutului de pensionar pentru limită
de vârstă (art. 86 alin. (1) lit. y1) și art. 301 alin. (1) lit. c) din Codul muncii).
La fel, reclamanta a atras atenția că, în ordinul nr. 149-p din 31 decembrie
2021 este indicat ca semnat de către Tatiana Gutium, ca director al
IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2”, în realitate, însă, este aplicat specimenul
semnăturii și indicată drept persoană care semnează „M. Znagovan”, fără a fi
indicată funcția și împuternicirile acesteia.
În această ordine de idei, reclamanta a considerat că ordinul nr. 149-p din
31 decembrie 2021 urmează a fi anulat, iar ea repusă în funcția anterior deținută, cu
încasarea salariului pentru întreaga perioadă în care a fost lipsită de posibilitatea de
a munci, începând cu 01 ianuarie 2022 până la pronunțarea hotărârii.
Totodată, reclamanta a opinat că, angajatorul urmează să-i achite
compensația de întârzierea achitării indemnizației de concediu, calculată pentru
perioada 01 ianuarie 2022 – 07 aprilie 2022.
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată concretizată:
3
i) anularea ordinului IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” nr. 22/1 din 06
martie 2021 „cu privire la trecerea în rezervă de cadre pentru perioada
06 martie 2021-29 octombrie 2021”, în privința Evdochiei Gaidău;
ii)anularea ordinului IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” nr. 149-9 din
31 decembrie 2021 „cu privire la încetarea contractului individual de
muncă încheiat cu Evdochia Gaidău” în temeiul art. 82 lit. f) din Codul
muncii, ca fiind ilegal și restabilirea Evdochiei Gaidău în funcția anterior
deținută de medic obstetrician-ginecolog;
iii) încasarea din contul IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” în
beneficiul Evdochiei Gaidău:
- salariul restant/neachitat în mărime de 94 500 MDL pentru perioada
06 martie 2021 – 29 octombrie 2021;
- compensația de întârziere (penalitatea calculată pentru neachitarea la
timp a salariului pentru perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie 2021),
în mărime de 139 765 MDL;
- salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă,
începând cu 01 ianuarie 2022 până la pronunțarea hotărârii;
- sumei de 5 751 MDL, cu titlu de compensație de întârziere/reținere
achitării indemnizației de concediu pentru perioada 01 ianuarie 2022
– 07 aprilie 2022;
- sumei de 15 000 MDL, cu titlu de reparare a prejudiciului moral;
- sumei de 10 000 MDL, cu titlu de compensare a cheltuielilor de
judecată (vol. I, f.d. 103-114).
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Pe parcursul examinării cauzei, reprezentantul pârâtei IMSP „Maternitatea
Municipală nr. 2” a depus cerere privind excepția de tardivitate, solicitând
respingerea acțiunii ca fiind tardivă.
În motivarea cererii, IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” a indicat că
acțiunea reclamantei este depusă peste termenul de prescripție de 3 luni stabilit
pentru astfel de acțiuni prin urmare urmează a fi respinsă ca fiind tardivă.
IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” a menționat că ordinul din 06 martie
2021 i-a fost adus la cunoștință reclamantei și începând cu 07 martie 2021 aceasta
cunoștea că a trecut în rezerva de cadre. Mai mult ca atât, pe parcursul perioadei de
timp în care s-a aflat în rezervă, reclamanta nu a depus nici o cerere prin care să-și
expună dezacordul cu privire la ordinul din 06 martie 2021 sau să solicite explicații
de la angajator cu privire la suspendarea contractului individual de muncă.
4
Cu referire la ordinul din 31 decembrie 2021 cu privire la încetarea
contractului individual de muncă, IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” a subliniat
că, contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta era pe perioadă
determinată. Astfel, deși aceasta cunoștea că termenul de valabilitate al contractului
individual de muncă expiră la 31 decembrie 2021, cererea de chemare în judecată a
fost depusă abia la 04 aprilie 2022, peste termenul prevăzut de 3 luni.
Prin încheierea protocolară din 16 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, s-a dispus examinarea cererii privind excepția de tardivitate prin
hotărâre odată cu fondul cauzei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 07 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a admis parțial acțiunea depusă de Evdochia Gaidău.
S-a anulat ordinul IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” nr. 22/1 din 06
martie 2021 cu privire la trecerea în rezervă de cadre pentru perioada 06 martie 2021
– 29 octombrie 2021, în privința Evdochiei Gaidău.
S-a încasat de la IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” în beneficiul
Evdochiei Gaidău:
- salariul restant/neachitat pentru perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie
2021 în mărime de 94 500 MDL, cu reținerea contribuțiilor obligatorii la
Serviciul Fiscal de Stat, Compania Națională de Asigurări în Medicină
și Casa Națională de Asigurări Sociale, conform legislației în vigoare;
- penalitatea de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului în mărime
de 139 765 MDL;
- penalitatea de întârziere pe perioada 01 ianuarie 2022 – 07 aprilie 2022
pentru reținerea achitării indemnizației de concediu în mărime de
5 751,43 MDL;
- cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10 000 MDL.
În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (vol. I, f.d. 165, 169-182).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 20 aprilie 2023, IMSP „Maternitatea municipală nr. 2” a depus prin
intermediul poștei electronice cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 07
aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I, f.d. 166, 167-168), iar la
31 iulie 2023 cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 195, 196-203).
5
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de IMSP „Maternitatea municipală nr. 2” și s-a menținut hotărârea
din 07 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I, f.d. 220, 221-237).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut, cu referire la cererea
privind excepția de tardivitate, că la materialele cauzei lipsesc probe certe care ar
confirma că reclamantei i s-a adus la cunoștință contra semnătură ordinul din 06
martie 2021 „privind trecerea în rezerva de cadre”, precum și ordinul din 31
decembrie 2021 ”privind încetarea contractului individual de muncă”.
Cu referire la începutul calculării termenului de 3 luni de adresare în
instanța de judecată, s-a menționat că acesta urmează a calculat de la data când
reclamanta a aflat despre încălcarea dreptului său, și anume de primirea
răspunsurilor la petițiile sale adresate Federației Sindicale „Sănătate” și
Inspectoratului de Stat al Muncii, și anume 15 martie 2022 și, respectiv, 15 aprilie
2022 (vol. I, f.d. 26-27, 128).
Astfel, având în vedere că angajatorul nu a prezentat probe certe și
concludente care să confirme că i-a adus la cunoștință reclamantei ordinele
contestate sub semnătură, instanța de apel a considerat cererea de chemare în
judecată ca fiind depusă în termen, iar pe cale de consecință cererea privind excepția
de tardivitate neîntemeiată.
Cu referire la ordinul nr. 22/1 din 06 martie 2021 „cu privire la trecerea în
rezervă de cadre pentru perioada 06 martie 2021-29 octombrie 2021”, în privința
Evdochiei Gaidău, instanța de apel a reținut că acesta nu are suport juridic, or,
legislația muncii prevede situațiile în care se presupune suspendarea prestării muncii
de către salariat și a plății drepturilor salariale (salariu, sporuri, alte plăți) de către
angajator, adică cazurile de: suspendare a contractului individual de muncă;
concediu fără plată; și șomajul tehnic. Legislația muncii nu reglementează situația
de „trecere în rezervă de cadre”.
Instanța de apel a învederat că, în toate cazurile menționate supra, legislația
muncii prevede ca condiție obligatorie acordul scris al salariatului exprimat prin
cerere din partea acestuia în modul corespunzător. La caz, însă, lipsește acordul scris
al reclamantei pentru a trece în așa numita „rezervă de cadre”.
Totodată, instanța de apel a remarcat că, concediul fără plată este un drept
al oricărui angajat de care poate dispune doar cu acordul angajatorului. Angajatorul
poate să sugereze, dar nu poate obliga nici un angajat/salariat să-și i-a concediu
6
neplătit, nici măcar în situația epidemiologică și instituirea regimului stării de
urgență.
Astfel, la caz, angajatorul IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” în mod
unilateral, contrar prevederilor legale și în lipsa acordului din partea salariatului, a
emis ordinul nr. 22/1 din 06 martie 2021 cu privire la trecerea în rezervă de cadre
pentru perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie 2021, în privința Evdochiei Gaidău.
Iar, în consecință, în lipsa unui temei legal, a lipsit-o pe reclamantă de plățile
salariale care i se cuveneau în perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie 2021.
Respectiv, ordinul nr. 22/1 din 06 martie 2021, în partea trecerii în rezervă
de cadre pentru perioada 06 martie 2021 – 29 octombrie 2021 a Evdochiei Gaidău,
este ilegal și emis contrar legii, și care urmează a fi anulat.
Cu titlu de consecință, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile
cu privire la încasarea salariului restant/neachitat pentru perioada lunilor martie-
octombrie 2021 și penalității de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului.
Așa, IMSP „Maternitatea Municipală nr. 2” urmează să achite Evdochiei
Gaidău salariul restant/neachitat pentru lunile martie-octombrie 2021, în sumă totală
de 94 500 MDL, reieșind din salariul de funcție 13 500 MDL lunar.
Cu titlu subsecvent, având în vedere că s-a constatat întârzierea
angajatorului la plata salariului pentru perioada lunilor martie-octombrie 2021, în
conformitate cu art. 330 alin.(2) din Codul muncii, acesta urmează să achite
reclamantei suma de 139 765 MDL cu titlu de penalitate de întârziere, potrivit
calcului prezentat de reprezentantul reclamantei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 martie 2024, IMSP „Maternitatea municipală nr. 2” a declarat recurs
împotriva deciziei din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul
art. 432 alin. (l) lit. e) din Codul de procedură civilă, solicitând casarea parțială a
deciziei recurate și a hotărârii din 07 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, în partea pretențiilor admise, cu pronunțarea unei hotărâri noi de
respingerea integrală a pretențiilor Evdochiei Gaidău, ca neîntemeiate (vol. II, f.d. 2-
6).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, IMSP „Maternitatea municipală nr. 2”, în esență, a
reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale speței, similare celor cuprinse în
referința depusă de marginea cererii de chemare în judecată și în cererea de apel,
7
suplimentar invocând că soluțiile instanțelor ierarhic inferioare se bazează în mod
determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Recurenta a menționat că, la soluționarea pretențiilor privind încasarea
salariului restant/neachitat pentru perioada lunilor martie-octombrie 2021 și
penalității de întârziere pentru neachitarea la timp a salariul, instanțele ierarhic
inferioare nu au stabilit corect salariul de funcție al reclamantei. Or, Evdochia
Gaidău activa în cadrul instituției în funcția de medic obstetrician-ginecolog pe 0,50
unitate, salariul funcției constituind 13 500 MDL. Respectiv, salariul intimatei era
de jumătate din salariul de funcție de 13 500 MDL, ceea ce constituia 6 750 MDL,
la care se adăugau suplimentele la salariu.
De asemenea, în opinia recurentei, instanțele ierarhic inferioare în mod
eronat au stabilit, în baza borderoului de calcul a salariului pentru anul 2021, că
pentru luna noiembrie reclamantei i s-a stabilit salariul tarifar 13 500 MDL, or,
Evdochia Gaidău activa prin cumul și în această perioadă a fost remunerată pentru
munca realmente prestată și timpul efectiv lucrat, și anume pentru 196 de ore prin
cumul (vol. I, f.d. 134). Așa, salariul de funcție al intimatei pentru orele de bază
minime ce urmau să fie efectiv lucrate este de 6 750 MDL.
Totodată, recurenta a considerat greșită concluzia instanțelor ierarhic
inferioare cu privire la încasarea sumei de 139 765 MDL, ce constituie 0,3 % din
suma neplătită în termen pentru perioada 07 martie 2021 – 29 octombrie 2021,
conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii. Or, penalitățile de întârziere urmau să
fie calculate reieșind din suma neplătită la termen, care este compusă din salariul de
funcție de 6 750 MDL, din care se rețin de către angajator și achitarea la bugetul de
stat impozitul pe venit și contribuțiile sociale și medicale.
Mai mult ca atât, penalitatea de 139 765 MDL nu a fost calculată reieșind
din salariul restant încasat de către instanța de fond – 94 500 MDL, ci din valoarea
salariului neîncasat pentru 8 luni de zile, și anume din suma de 108 000 MDL, ceea
ce nu este corect și denotă faptul că atât hotărârea din 07 aprilie 2023, cât și decizia
din 15 noiembrie 2023 sunt arbitrare și aceste pretenții au fost admise fără să fie
apreciate după intima convingere, în ansamblu tuturor probelor din dosar, instanțele
limitându-se doar la preluarea argumentelor intimatei și includerea lor în hotărâre și
decizie.
POZIȚIA INTIMATEI
Prin referința depusă la 06 iunie 2024 prin intermediul oficiului poștal,
intimata Evdochia Gaidău, reprezentată de avocatul Svetlana Chirilenco, a solicita
8
declararea recursului IMSP „Maternitatea municipală nr. 2” ca inadmisibil, din
motiv că argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fiind doar un dezacord cu soluțiile
pronunțate de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani și Curtea de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
9
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit scrisorii de expediere a actului
judecătoresc, cu numărul de ieșire 234, copia deciziei motivate din 15 noiembrie
2023 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată recurentei spre comunicare, prin
intermediul oficiului poștal, în data de 11 ianuarie 2024 (vol. I, f.d. 238). Însă, la
materialele lipsesc înscrisuri în baza cărora ar fi posibil de stabilit când copia deciziei
motivate din 15 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost efectiv recepționată
de către IMSP „Maternitatea municipală nr. 2”. Astfel, în speță, calea de atac în
ordine de recurs se consideră a fi demarată în interiorul termenului legal, deoarece
cererea de recurs a fost depusă la 11 martie 2024 (vol. II, f.d. 2).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
10
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
apel și cărora Curtea de Apel Chișinău le-a dat o apreciere corespunzătoare. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea
tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
11
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs
trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra
Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită
o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită
marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra
Franței, § 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten
contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La
fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul IMSP „Maternitatea
municipală nr. 2”, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul IMSP „Maternitatea municipală nr. 2”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
12