2ra-414/24 — anularea ordinului aplicare a sanctiunii disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilire în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului aplicare a sanctiunii disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilire în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-414/24 — anularea ordinului aplicare a sanctiunii disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilire în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico-
Sanitară Publică „Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească”,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Petru Vanica împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul
Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească” cu privire
anularea ordinului aplicare a sancțiunii disciplinare, anularea ordinului de
concediere, restabilire în funcție, încasarea salariului pentru perioada
absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-414/24
NR. PIGD 2-21139545-01-01042024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. T. Vasilică
Curtea de Apel Chișinău: jud. I. Secrieru, M. Anton, V. Cotorobai
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul
Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 septembrie 2021, Petru Vanica a depus cerere de chemare în
judecată împotriva IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească” cu privire anularea ordinului aplicare a sancțiunii
disciplinare, anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție,
încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea
prejudiciului moral (f. d. 3-11, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Petru
Vanica a indicat că a fost angajat la Substația Medicală Urgentă Centru în
calitate de șofer auto ambulanță cu durata deplină a timpului de muncă la 25
iulie 2016 prin Ordinul nr. 548/3-p din 21 iulie 2016, în baza contractului
individual de muncă nr. 573-Ch/16.
Prin Ordinul nr. 52/2-p din 22 februarie 2021 lui Petru Vanica i s-a
aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare pentru încălcarea
atribuțiilor funcționale manifestată prin nerespectarea regulilor de siguranță
în traficul rutier.
La 06 februarie 2021, Petru Vanica deplasându-se cu auto ambulanța
prin intersecția străzilor București și A. Pușkin nu a utilizat semnalul sonor
și a trecut la culoare roșie a semaforului. Însă, reclamantul a remarcat că
acțiunile sale au fost dictate de starea de extremă necesitate, deoarece acesta
se afla la chemare de urgență cu pacient în stare gravă deplasându-se spre
spital pentru a-i acorda asistență medicală urgentă de care acesta avea nevoie.
La pornirea din locul unde se afla pacientul, semnalul sonor și cel de
iluminare au fost conectate și funcționau, însă pe parcursul deplasării, din
motive tehnice (care constituie exclusiv culpa administrației: autovehicule
1
învechite, cu depășirea termenului de uzură, fără întreținerea tehnică
cuvenită), semnalul sonor s-a defectat și nu a funcționat în momentul
deplasării prin intersecția București și A. Pușkin.
Ca urmare, Petru Vanica nu avea posibilitatea de a se opri și a îndepărta
cauza defecțiunii punând în pericol viața pacientului, astfel a fost nevoit să
continue deplasarea. În momentul traversării fiecărei intersecții, inclusiv
celei București și A. Pușkin, Petru Vanica se asigura că toți participanții la
trafic au stopat cedând trecerea automobilului ambulanței la care era conectat
semnalul de iluminare.
A susținut că asemenea cazuri au mai avut loc și la alți colegi, însă
nimeni nu a fost sancționat, deoarece se cunoștea despre problema utilajului
nu de cea mai bună calitate. În rezultatul incidentului careva accidente rutiere
nu au avut loc. Defecțiuni ale automobilelor de ambulanță au fost multiple,
despre aceste momente cunoștea prea bine administrația, însă prefera să nu
întreprindă acțiuni de îndepărtare și reparare a acestora. Printre altele în
aceiași zi după situația petrecută cu deconectarea semnalului sonor în salonul
unde sunt transportați pacienții s-a defectat și soba autonomă care asigura
încălzirea acestei secții, în acea perioadă rece a anului funcționarea sobei era
absolut necesară.
Printre cazurile excepționale, care au pus în pericol nu doar viața
pacienților transportați, dar și cea a întregii echipe care se afla la chemare se
pot enumera: deschiderea ușilor în timpul deplasării, acumulatoare vechi
care nu asigurau posibilitatea de a porni automobilul în perioada rece a
anului, defectarea motoarelor automobilelor de ambulanță în timpul
transportării pacienților spre spital, și alte incidente asemănătoare.
A solicitat repunerea în termenul de contestare întrucât Ordinul nr.
52/2-p din 22 februarie 2021 de aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă
de mustrare nu a fost adus la cunoștință lui Petru Vanica și nu i s-a explicat
dreptul și modalitatea de contestare și respectiv a făcut cunoștință cu acesta
după concedierea sa.
A indicat că atmosfera la locul de muncă a devenit și mai tensională
pentru reclamant după incidentul produs fiind în repetate rânduri presat să se
prezinte la punctul de vaccinare, care în cele din urmă a culminat la data de
25 iunie 2021 când prin Ordinul nr. 179/2-p din 25 iunie 2021 față de Petru
2
Vanica a fost aplicată o altă sancțiune disciplinară, deja sub formă de
concediere în temeiul art. 206 alin. (1) lit. d), art. 86 alin. (1) lit. g) și lit. h)
din Codulul muncii (absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore
consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă).
Sancțiunea a fost aplicată pentru încălcarea disciplinei de muncă
manifestată prin părăsirea fără motive întemeiate a locului de muncă pe
parcursul a mai mult de 4 ore consecutive în timpul turei de 24 ore din 01
iunie 2021 și delegarea samavolnică a obligațiilor personale de serviciu unui
coleg Igor Guțuleac, șofer de ambulanță Substația AMU Centru, care se afla
în concediul de odihnă anual, și în același timp, menționându-se că
sancțiunea se aplică și având în vedere (încălcarea repetată pe parcursul unui
an, a obligațiilor de muncă, anterior fiind sancționat disciplinar sub formă de
mustrare prin Ordinul nr. 52/2-p din 22 februarie 2021).
A atras atenția că la contestarea ordinului de concediere, instanța va
verifica dacă aceasta a avut loc cu consultarea prealabilă a organului
(organizatorului) sindical sau, după caz, cu acordul organului sindical din
unitate. În cazul în care concedierea a avut loc fără consultarea prealabilă sau
în cazurile prevăzute de lege, fără acordul organului sindical, actul de
concediere va fi considerat ilegal, cu restabilirea salariatului la locul de
munca. Un act îndeplinit defectuos, cu încălcarea normelor legale, nu poate
produce efecte juridice și respectiv este lovit de nulitate.
A considerat extrem de dubios și faptul în ce mod a fost constatată
absența salariatului anume pe parcursul a mai mult de 4 ore de la locul de
muncă. Actul privind constatarea absenței de la serviciu din 01 iunie 2021
conține afirmația că Petru Vanica a absentat la locul de muncă între orele
09:00 și 14:00, fapt care nu a fost probat printr-un careva mijloc, doar prin
aplicarea semnăturilor de către Ion Rusu șef SAMU Centru, care de fapt a
permis reclamantului să absenteze, felcerul superior Zinaida Lazari și
coordonatorul de transport Vladimir Bratcenco. Persoanele ce au aplicat
semnăturile pe actul de constatare reprezintă persoane cu funcții relativ
înalte, nefiind simpli lucrători, ceea ce indică asupra solidarității de care
aceștia au dat dovadă față de intenția angajatorului de a concedia nemotivat
salariatul Petru Vanica, fiind posibilă și o înțelegere preliminară dintre
aceștia.
3
Mai mult ca atât, felcerul superior și coordonatorul de transport cu
siguranță nu au fost prezenți la ieșirile efectuate de Petru Vanica la data de
01 iunie 2021, prin urmare aceștia nu puteau fi martori la prezența sau
absența acestuia. Orele sunt indicate fixe, ceea ce la fel indică asupra unui
fals în actul de constatarea a absenței salariatului de la locul de muncă.
A sugerat că actul de constatare nu conține o descriere clară a situației,
cum ar fi, la ce oră a fost anunțat angajatorul despre absența salariatul Petru
Vanica de la locul de muncă, la ce oră acesta a mers împreună cu cei doi
martori pentru a constata nemijlocit absența, câte ori a fost vizitată echipa de
lucru din acel interval când se pretinde că a absentat Petru Vanica, și ora
precisă indicată în ore și minute când a revenit Petru Vanica. Actul în cauză
nu prezintă nici o relevanță, fiind pasibil de a fi declarat nul din motivul că
nu conține informația necesară a fi cuprinsă într-un act de constatare. Pentru
a confirma veridicitatea și transparența actului de constatare acesta trebuie
semnat de un număr egal de reprezentanți ai angajatorului și ai salariatului,
la caz însă, actul de constatare a absenței de la serviciu a lui Petru Vanica a
fost semnat de doi reprezentanți ai angajatorului și doar unul al salariatului.
La 28 mai 2021 a decedat Tamara Morari, mătușa lui Petru Vanica,
care la crescut ca mama lui și care urma să fie înmormântată la 01 iunie 2021.
Fiind locuitorii aceluiași sat - Grătiești, având rude comune și relații
apropiate, care sunt plecate de mult timp la trai permanent peste hotare, Petru
Vanica își planificase că la 01 iunie 2021 să fie prezent la ceremonia de
înmormântare pentru a-și ajuta și susține rudele.
Mai mult ca atât, conform Programului de muncă întocmit din timp, la
01 iunie 2021 Petru Vanica nu avea nici o tură planificată. În momentul în
care reclamantul a fost pus la curent despre faptul că la 01 iunie 2021 va
trebui să iasă la lucru, contrar planificării, acesta s-a pomenit într-o situație
incomodă. Astfel, Petru Vanica a informat telefonic angajatorul în persoana:
Ion Rusu, Șef SAMU Centru, (lucru care se făcea așa tot timpul și de alți
colegi) în privința faptului că se află în imposibilitate de a ieși la lucru în
afara Programului de lucru stabilit. Angajatorul a asigurat reclamantul că
acesta îi va permite să absenteze timp de 1 oră - 1 oră și 30 min de la locul
de muncă pentru ca acesta să meargă la înmormântare, cel puțin ca să-și ia
rămas bun. Totuși angajatorul a sugerat lui Petru Vanica ca nimeni să nu știe
despre această permisiune, și în cazul în care va fi întrebat de cineva în
privința absenței sale, să nege faptul dat.
4
Reclamantul, deși cunoștea din propria experiență că angajatorul este
capabil de a întreprinde careva manipulări cu scopul de a concedia salariații
ce refuză administrarea vaccinului împotriva Covid-19 (prin Ordinul nr.
52/2-p din 22 februarie 2021 lui Petru Vanica i s-a aplicat neîntemeiat
sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare), totuși a avut încrederea că
acesta va păstra calitățile omenești și nu va profita de situația creată, în
condițiile în care pierduse o rudă apropiată.
În dimineața zilei de 01 iunie 2021 Petru Vanica s-a prezentat la locul
de muncă, a trecut toată procedura obișnuită, iar la orele 09:04 a avut prima
solicitare care s-a încheiat la 10:40, după care a anunțat repetat angajatorul
în persoana: Ion Rusu, Șef SAMU Centru în privința faptului că conform
înțelegerii lor preliminare el este dispus să plece acum, cu întoarcerea peste
1 oră și 30 min, în dependență de situația ambuteiajelor din oraș.
Aproximativ la orele 11:45 - 11:50 reclamantul a revenit și era la locul de
muncă, iar la orele 11:57 au avut o altă solicitare la care la fel a plecat Petru
Vanica, moment atestat de prezența semnăturilor acestuia la fiecare
solicitare. Altcineva după câte cunoaște Petru Vanica la volanul
automobilului de ambulanță nu a urcat astfel încât nici solicitări în timpul
absenței sale nu au fost.
Actele contabile interne ale pârâtului semnate de reclamant atestă
îndeplinirea a 8 chemări în schimbul respectiv după cum urmează: de la
09:04-10:40; de la 11:57-13:04; de la 14:09-15:12; de la 15:22-16:40; de la
17:30-18:25; de la 21:10-22:26; de la 00:38-02:26; de la 04:35-05:25, în
rezultat, la data de 02 iunie 2021 orele 08:30 reclamantul a predat serviciul
șoferului Sergiu Olari.
La 05 iunie 2021 Petru Vanica a fost chemat pentru a depune explicații
în privința situației petrecute la 01 iunie 2021, ceea ce l-a uimit, ținând cont
de faptul că reclamantul nu doar a cerut voia angajatorului pentru a absenta
motivat de la locul de muncă și a primit permisiunea acestuia, dar cu atât mai
mult el ieșise la muncă în afara programului de muncă stabilit, ceea ce nu
reprezintă o obligație a sa.
În rezultatul celor relatate, reclamantul a rezultat următoarele: pentru
a întruni condițiile aplicării sancțiunii de concedierea în baza prevederilor
art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii este necesar ca salariatul: 1) să
5
lipsească neîntemeiat de la locul de muncă, la caz, absența este întemeiată,
drept temei servind prezența lui Petru Vanica la ceremonia de înmormântare
a mătușii sale Tamara Morari; 2) să lipsească de la locul de muncă fără a
anunța angajatorul despre absența sa, la caz, Petru Vanica a anunțat și a cerut
permisiunea angajatorului pentru a absenta, cu aducerea la cunoștința
acestuia în formă verbală a motivului, martor care a asistat la procesul dat a
fost Neli Baltaga care poate confirma afirmația; 3) să lipsească timp de 4 ore
consecutive în timpul zilei (fără a ține cont de pauza de masă) ceea ce ar
însemna că pauza de masă trebuie exclusă la calcularea perioadei de absență,
la caz însă reclamantul a absentat aproximativ timp de 1 oră și 10 min.
A statuat că condițiile necesare pentru aplicarea sancțiunii disciplinare
sub formă de concediere în baza art. 86 alin. (l) lit. h) și lit. g) din Codul
mucii nu sunt întrunite, și nu există motiv pentru a aplica o sancțiune
disciplinară în situația creată, deoarece nu există încălcare a disciplinei
muncii.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (1) din Codul muncii: până la
aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris
salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. În materialele prezentate
de către angajator lipsește cererea scrisă a angajatorului către Petru Vanica
ca acesta să prezinte explicații scrise, deși legea prevede expres. În cazul în
care Codul Muncii sancționează absența salariatului de la locul de muncă
mai mult de 4 ore consecutiv, este absolut relevant ca angajatorul să probeze
că salariatul a absentat mai mult de 4 ore consecutiv, prezentând probe
pertinente în acest sens, or simpla indicare a unui interval de timp nu este
suficientă.
Intenția lui Petru Vanica de a aduce la cunoștința angajatorului că are
nevoie urgentă să absenteze de la locul de muncă pentru a merge la
ceremonia de înmormântare a mătușei sale și chiar că acesta a mers la
angajator cu acest scop îl pot confirma martorii Sergiu Olaru și Nicolai Macri
cu care reclamantul a discutat problema dată înainte de a merge la angajator,
și imediat după ce a ieșit din cabinetul acestuia la fel când colegii l-au
întrebat despre rezultat, reclamantul le-a spus că angajatorul i-a permis să
absenteze pe 1 oră și 30 min.
Prin acțiunile sale, angajatorul a încălcat normele și principiile de
drept, acesta fiind condus de intenția de a sancționa salariatul Petru Vanica
6
pentru faptul că acesta nu s-a conformat impunerii de a-și administra
vaccinul împotriva Covid 19. În raporturile de muncă toți salariații sunt egali
în drepturi, în același timp acestora nu li se pot asuma unele obligații nescrise
și inexistente doar la simpla inițiativă a angajatorului. Se exclude
posibilitatea de discriminare în drepturi a salariatului, și anume în dreptul de
a avea un loc de muncă doar din considerentul că angajatorul a impus niște
reguli contrare prevederilor legale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 19 alin. (1), (3), 2036, art. 5, 6 alin. (1), 8 alin. (1), 86 alin. (1) lit. h), 87
alin. (1), 89 alin. (1), (2), (3), 355 alin. (1) lit. (a), (3), (4) din Codul muncii.
Reclamantul Petru Vanica a solicitat repunerea în termenul de
contestare a Ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de
mustrare nr. 52/2-p din 22 februarie 2021 a salariatului Petru Vanica;
recunoașterea ca fiind nul a Ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare
sub formă de mustrare nr. 52/2-p din 22 februarie 2021 a salariatului Petru
Vanica, cu anularea efectelor pe care le-a produs acesta; recunoașterea ca
fiind nul a Ordinului de concediere nr. 179/2-p din 25 iunie 2021 a
salariatului Petru Vanica, cu anularea efectelor pe care le-a produs acesta;
restabilirea salariatului Petru Vanica concediat ilegal la locul său de muncă
în funcția de șofer de ambulanță la Substația Medicală Urgentă Centru cu
durata deplină a timpului de muncă; repararea prejudiciilor materiale cauzate
de către angajator salariatului Petru Vanica concediat ilegal pentru absența
forțată de la locul de muncă; repararea prejudiciului moral cauzat de către
angajator salariatului Petru Vanica concediat ilegal pentru suferințele psihice
ale acestuia în legătură cu pierderea locului de muncă și a sursei de existență
în valoare de 10 000 de lei; compensarea de către angajator a tuturor
cheltuielilor de judecată suportate de către salariatul Petru Vanica concediat
ilegal în legătură cu procesul judiciar în cauză.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de contestare a
ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare. A fost admisă cererea
privind excepția de tardivitate înaintată de IMSP Centrul Național de
Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească în partea pretențiilor cu privire
la anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare. A fost respinsă
7
ca fiind tardivă, cererea de chemare în judecată depusă de Petru Vanica
împotriva IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească în partea pretențiilor cu privire la anularea ordinului privind
aplicarea sancțiunii disciplinare nr. 52/2-p din 22 februarie 2021. A fost
admisă cererea de chemare în judecată depusă de Petru Vanica împotriva
IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească cu
privire la anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție, încasarea
salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.
S-a anulat ordinul IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească nr. 179/2-p din 25 iunie 2021 cu privire la concedierea
disciplinară. S-a restabilit Petru Vanica în funcția deținută anterior, de șofer
autoambulanță, Substația AMU Centru a IMSP Centrul Național de
Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească. S-a încasat de la IMSP Centrul
Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească în beneficiul lui
Petru Vanica, salariul lunar pentru perioada absenței forțate de la locul de
muncă începând cu 26 iunie 2021 până la restabilirea în funcție, cu reținerea
contribuțiilor obligatorii la Serviciul Fiscal de Stat, Compania Națională de
Asigurări în Medicină și Casa Națională de Asigurări Sociale, conform
legislației în vigoare. S-a încasat de la IMSP Centrul Național de Asistență
Medicală Urgentă Prespitalicească în beneficiul lui Petru Vanica, prejudiciul
moral în mărime de 10 000 de lei (f. d. 224, 230-249, vol. I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 februarie 2023, IMSP Centrul Național de Asistență Medicală
Urgentă Prespitalicească, a declarat apel nemotivat (f. d. 226-118, vol. I),
împotriva hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, iar la 20 septembrie 2023 a declarat apel motivat, solicitând
admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii de respingere ca
neîntemeiată a cererii de chemare în judecată depusă de Petru Vanica, în
partea admisă. În rest, în partea respingerii pretenției cu privire la anularea
ordinului nr.52/2-p din 22 februarie 2021, ca fiind tardivă, hotărârea să fie
menținută (f. d. 28-34, vol. II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de IMSP Centrul Național de Asistență Medicală
8
Urgentă Prespitalicească, menținută hotărârea din 17 februarie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 82, 83-105, vol. II).
Fiind investită cu judecarea cauze în fond, instanța de apel a reținut că
instanța de fond a dat o apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți,
a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, concluziile expuse prin hotărâre fiind în corespundere
cu probele administrate, iar normele de drept material au fost aplicate corect.
Din materialele cauzei, s-a stabilit că prin ordinul nr. 179/2-p din 25
iunie 2021, Petru Vanica a fost concediat pentru absența fără motive
întemeiate pe parcursul a mai mult de 4 ore consecutive în timpul turei de 24
ore din 01 iunie 2021 și delegarea samavolnică a obligațiilor personale d-lui
Igor Goțuleac -șofer autoambulanță Substația AMU Centru care prin ordinul
IMSP CNAMUP nr.125/17 din 16 aprilie 2021 se afla în concediu de odihnă
anual și având în vedere încălcarea repetată, pe parcursul unui an a
obligațiilor de muncă, anterior fiind sancționat disciplinar sub formă de
mustrare prin ordinul nr. 52/2-p din 22 februarie 2021 (f. d. 20, vol. I).
Potrivit actului privind constatarea faptului absenței salariatului de la
locul de muncă din 01 iunie 2021, întocmit de șeful SAMU Centru – Ion
Rusu și coordonatorul de transport – Vladimir Bratcenco și felcerul superior
Zinaida Lazari s-a constatat că salariatul Petru Vanica șofer auto ambulanță,
care activează în cadrul Substației AMU Centru a lipsit de la locul de muncă
la data de 01 iunie 2021, de la orele 09:00, până la orele 14:00.
Potrivit procesului- verbal nr.10 din 17 iunie 2021 în baza demersului
d-lui Ion Rusu- șef Substație AMU Centru, de către membri Comisiei de
disciplină s-a constatat absența fără motive întemeiate de la serviciu mai mult
de 4 ore consecutive în ziua de 01 iunie 2021 a salariatului Petru Vanica,
urmare a cărui fapt și s-a propus sancționarea disciplinară a lui Petru Vanica
conform prevederilor Codului muncii.
Instanța de apel a reținut că, sancțiunile disciplinare pot fi aplicate
numai în cazul săvârșirii cu vinovăție a unei fapte în legătură cu munca, prin
care s-au încălcat de către salariat normele legale, regulamentul intern,
contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil,
ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, totodată acestea
constituind mijloace de constrângere prevăzute de lege în scopul apărării
9
ordinii disciplinare, dezvoltării spiritului de răspundere pentru îndeplinirea
conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu, respectării normelor de comportare
și prevenirii producerii unor acte de indisciplină.
La fel, instanța de apel a punctat că, aplicarea sancțiunilor disciplinare
constituie atributul angajatorului/organului disciplinar, care dispune de
prerogative disciplinare, având competența de a individualiza sancțiunea
disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea
în considerare a împrejurărilor în care a fost comisă fapta, a gradului de
vinovăție, a consecințelor abaterii disciplinare.
Totodată, instanța de apel a reținut că, sancțiunea disciplinară se aplică
de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare (numire în funcție) a
salariatului respectiv. Astfel, până la aplicarea sancțiunii disciplinare,
angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă
privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de
către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. În funcție de
gravitatea faptei comise de către salariat, angajatorul este în drept să
organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În
cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte
persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe care
le consideră necesare. Sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin
(dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu: -
temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; - termenul în care
sancțiunea poate fi contestată; - organul în care sancțiunea poate fi
contestată.
La caz, instanța de apel a reținut că instanța de fond temeinic a reliefat
că absența de la lucru mai mult de patru ore în cursul zilei de muncă, ce-i dă
dreptul angajatorului să rezilieze contractul de muncă din acest temei, se
consideră aflarea nemotivată a salariatului în afara teritoriului unității, cu
care se află în raport de muncă, sau în afara teritoriului obiectului, unde el
trebuie să îndeplinească lucrul încredințat în conformitate cu obligațiunile de
muncă.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că instanța de
fond a stabilit cu certitudine că reclamantul/intimat/recurent Petru Vanica a
fost prezent fizic la serviciu în perioada în care a figurat în listele/graficele
de lucru atașate la dosar, moment care nu a fost negat de nici una din părți.
10
De asemenea, nici una din părți nu a susținut că reclamantul a fost contactat
telefonic în perioada în litigiu pentru a se prezenta nemijlocit la șeful
Substației AMU Centru.
Totodată, nu este contestat faptul că prin natura atribuțiilor specifice
postului ocupat, salariatul trebuie să-și îndeplinească conștiincios obligațiile
de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, contractul colectiv,
regulamentul intern al unității, însă în actele menționate nu a fost prevăzute
modalitățile de soluționare a cazurilor survenite inopinat cât și riscurile care
pot apărea ca urmare a imposibilității prezenței la locul de muncă potrivit
graficului prestabilit, din motive obiective.
În acest sens, instanța de apel a subliniat că în Fișa postului la capitolul
3.4 ,,Ponderea ierarhică și relațiile de colaborare” la pct. 5 este notat că ,,în
cazul absenței motivate/nemotivate de la serviciu, titularul funcției este
substituit temporar de o persoană din instituție, la propunerea șefului
subdiviziunii”.
Iar, conform pct. 5.10. din Regulamentul intern al IMSP CNAMUP
,,în cazul în care absența s-a datorat unei cauze neprevăzute sau unui motiv
independent de voința celui în cauză, șeful subdiviziunii trebuie informat
imediat”.
Instanța de apel a conchis în privința corectitudinii soluției instanței de
fond ce ține de absența motivată de la locul muncă a salariatului, or din
declarațiile martorilor date în cadrul ședinței de judecată, absența de la locul
de muncă potrivit practicii interne stabilită conform Regulamentului intern
nu este respectată în totalitate, iar solicitările de absență la locul de muncă
sunt negociate de obicei cu superiorii.
Totodată, instanța de apel a reiterat despre existența practicii în cadrul
instituției care deviază de la Regulamentul intern cu privire la absența
inopinată a angajaților fapt confirmat și de Petru Vanica la interogatoriul
administrat și recunoscut de martorii audiați, care au subliniat că se găsesc
soluții în cazul absențelor neprevăzute.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
11
La 01 aprilie 2024, IMSP„Centrul Național de Asistență Medicală
Urgentă Prespitalicească”, a declarat recurs împotriva deciziei din 30
noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea
admiterii pretențiilor lui Petru Vanica, cu emiterea unei noi decizii în această
parte, de respingere a pretențiilor ca neîntemeiate (f. d. 115-124, vol. II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta IMSP„Centrul Național de
Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”, a invocat prevederile art. 432
alin. (1) lit. a), e) din Codul de procedură, care reglementează că recursul
poate fi admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau decizia
contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 06 martie
2024, în adresa IMSP„Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească”, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f.
d. 113), iar cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2024 (f. d. 115-124,
vol. II).
Ulterior, în adresa lui Petru Vanica a fost expediat copia recursului
declarat de IMSP„Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp
de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 132, vol. II).
La 04 iulie 2024, Petru Vanica a depus referință la recursul declarat de
IMSP„Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”,
solicitând de a declara inadmisibil recursul declarat de IMSP„Centrul
12
Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”, cu compensarea
cheltuielilor de judecată (f. d. 133-141, vol. II).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
13
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
14
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.
212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de IMSP „Centrul
Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”, ca fiind
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
15
Declară inadmisibil recursul depus de Instituția Medico-Sanitară
Publică „Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească”,
împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
16