2ra-1245/23 — anularea ordinului, incasarea despagubirii materiale a prejudiciului moral cauzat si compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei

2ra-1245/23 — anularea ordinului, incasarea despagubirii materiale a prejudiciului moral cauzat si compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1245/23

2-22034416-01-2ra-11102023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Ursachi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Mihaila, A. Braga)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico Sanitară

Publică „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Viorica Dănilă

împotriva Instituției Medico Sanitare Publice „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”

cu privire la anularea ordinului, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecare a cauzei,

împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Instituția Medico Sanitară Publică „Spitalul Clinic al

Ministerului Sănătății” și a fost menținută hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 11 martie 2022, Viorica Dănilă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Medico Sanitare Publice „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”

cu privire la anularea ordinului, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecare a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, potrivit ordinului IMSP „Spitalul

Clinic al Ministerului Sănătății” nr. 35-p/u din 17 ianuarie 2022, i-a fost aplicată

mustrare aspră, pentru încălcarea disciplinei de muncă și executorie manifestată prin

samavolnicia deciziilor luate cu referire la acordarea asistenței medicale specializate în

staționar și AMSA, și depășirea atribuțiilor de serviciu.

A comunicat că, temei pentru aplicarea sancțiunii a servit efectuarea controlului

preventiv de monitorizare și asigurare a respectării disciplinei muncii la 03 ianuarie

1

2021 ora 15:15 în secția boli infecțioase nr. 2, iar în urma controlului s-a constat că

salariata Viorica Dănilă - medic urolog, nu era prezentă la locul de muncă sus-

menționat.

Consideră că, ordinul nr. 35-p/u din 17 ianuarie 2022, cu privire la aplicarea

sancțiunilor disciplinare, emis de către directorul IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului

Sănătății” - Igor Curov, este ilegal și pasibil anulării, deoarece ordinul contestat

reprezintă pedeapsa nu pentru încălcarea disciplinei de muncă din partea reclamantei,

dar are ca scop hărțuirea reclamantei la locul de muncă și periclitarea activității

profesionale în calitate de medic urolog în cadrul spitalului clinic.

A susținut Viorica Dănilă că, ordinul nr. 35-p/u din 17 ianuarie 2022 a fost emis

în rezultatul conflictului de muncă apărut între medicul-șef al spitalului dl. Igor Curov

și reclamanta Viorica Dănilă, bazat pe divergența de opinii în tratamentul aplicat unei

paciente.

În cadrul acestui conflict, începând cu 22 octombrie 2021, a adresat mai multe

plângeri atât administrației IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”,

Ministerului Sănătății, cât și Inspecției muncii, Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității privind acțiunile ilegale și de

intimidare ale directorului spitalului Igor Curov.

A indicat că, la data de 03 noiembrie 2021, ora 14:34 a făcut cunoștință cu ordinul

nr. 325-p din 03 noiembrie 2021, cu privire la schimbarea temporară a locului de

muncă, emis de către medicul-șef al Spitalului clinic al Ministerului Sănătății, Muncii

și Protecției Sociale dl. Igor Curov, prin care i-a fost schimbat temporar de la 03

noiembrie 2021 până la 03 decembrie 2021, locul de muncă din Secția boli infecțioase

nr. 2 în Asistență medicală specializată de ambulatoriu (AMSA).

Ulterior, la 02 decembrie 2021, reclamanta a facut cunoștință cu ordinul nr. 458-

p din 02 decembrie 2021, cu privire la schimbarea temporară a locului de muncă, prin

care i s-a schimbat temporar de la 03 decembrie 2021 până la 02 ianuarie 2022, locul

de muncă din Secția boli infecțioase nr. 2 în subdiviziunea Asistență medicală

specializată de ambulatoriu (AMSA) pentru asigurarea asistenței medicale acordate

populației, deservirii și trierii pacienților cu afecțiuni urologice.

A menționat că, nu există nici o motivație plauzibilă privind necesitatea

schimbării temporară a locului de muncă a doua lună consecutiv și reprezintă în sine o

pedeapsă pentru conflictul de muncă apărut, iar acest fapt explică de ce a fost efectuat

controlul preventiv și de ce a fost constatat că Viorica Dănilă - medic urolog, nu s-a

aflat în incinta Spitalului clinic, dar în cadrul Asistenței medicale specializate de

ambulatoriu (AMSA), unde a fost delegată pentru 30 zile, care în esență reprezintă

aceeași unitate de muncă.

La fel, a susținut că, aflarea reclamantei Dănilă Viorica în cadrul unității de

Asistență medicală specializate de ambulatoriu (AMSA) a fost motivată prin finalizarea

procedurilor medicale la 03 ianuarie 2022, în privința consultării pacienților care nu

puteau fi amânați, precum și lipsa din cauza menționată supra a reclamantei Viorica

2

Dănilă - medic urolog, în Secția boli infecțioase nr. 2, nu a cauzat careva perturbații

activității instituției medico-sanitare publice.

A relevat că, Administrația IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, la

emiterea ordinului contestat, nu a ținut cont de prevederile art. 206, alin. (5) din Codul

muncii, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să țină

cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective. Acesta

fiind al doilea ordin cu privire la sancționare în aceeași lună, comparativ cu o perioadă

anterioară când nu a avut nici-o sancțiune disciplinară. Or, în cazul descris supra, nu a

existat careva abatere propriu-zisă, au existat circumstanțe obiective ce au generat

comportamentul reclamantei Viorica Dănilă și nu a existat prejudiciu cauzat instituției.

Totodată, a menționat că, potrivit art. 327 alin. (1) din Codul muncii, partea

contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură

cu exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau moral celeilalte

părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod și altor acte

normative.

În consecință, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin lezarea

reputației profesionale și suferințe psihice în rezultatul conflictului apărut pe care-1

estimează, în mărime de 50 000 de lei.

Reclamanta a solicitat anularea ordinului nr. 35-p/u din 17 ianuarie 2022, cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, emis de către directorul IMSP „Spitalul

Clinic al Ministerului Sănătății” și încasarea din contul pârâtului IMSP „Spitalul Clinic

al Ministerului Sănătății”, în beneficiul reclamantei Viorica Dănilă prejudiciul moral,

în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată și asistență juridică suportate.

Prin hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea și s-a anulat ordinul nr. 35-p/u din 17 ianuarie 2022 „Cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare”, fiind emis ca ilegal. S-a încasat de la IMSP

„Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății” în beneficiul Vioricăi Dănilă cu titlu de

prejudiciu moral suma de 5 000 de lei și suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică. În rest pretențiile cu privire la încasarea prejudiciu moral în sumă de

45 000 de lei, s-au respins ca neîntemeiate.

La data de 08 iunie 2022 IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, a

declarat apel nemotivat, iar la data de 09 decembrie 2022 a declarat apel motivat

împotriva hotărârii din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să

fie respinsă integral ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății” și a fost menținută hotărârea

din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 15 august 2023, IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, a

declarat recurs împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, repunerea în termenul de contestare cu recurs a

3

prezentei cauze, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului s-a invocat că hotărârile instanței de fond și apel sunt

ilegale și neîntemeiate, emise cu încălcarea normelor materiale și procesuale. Totodată,

a solicitat repunerea în termenul de contestare cu recurs a prezentei cauze pe motivul

aflării peste hotarele țării a reprezentantului recurentei.

Examinând admisibilitatea recursului, Completul Curții Supreme de Justiție

constată că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data declarării recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din materialele dosarului rezultă că prin hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea și s-a anulat ordinul nr. 35-p/u

din 17 ianuarie 2022 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, fiind emis ca

ilegal. S-a încasat de la IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății” în beneficiul

Vioricăi Dănilă cu titlu de prejudiciu moral suma de 5 000 de lei și suma de 5 000 de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest pretențiile cu privire la încasarea

prejudiciu moral în sumă de 45 000 de lei, s-au respins ca neîntemeiate (f.d. 91, 95-

101).

Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății” și a fost menținută hotărârea

din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 144, 145-154).

Copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2023 a fost

expediată la 06 iunie 2023 în adresa recurentei IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului

Sănătății” la adresa electronică scms@ms.md, fapt ce se confirmă prin extrasul din

poșta electronică (f.d.155).

Completul de judecată subliniază că, prin intermediul aceleeași adrese electronice

scms@ms.md, recurentei IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, i-au fost

expediate de către Curtea de Apel Chișinău citații, încheierea de a nu da curs cererii de

apel din 29 noiembrie 2022, referința Vioricăi Dănilă (f.d. 107, 118, 123, 132), fapt ce

prezumă autenticitatea acesteia și disponibilitatea de a fi utilizată pentru corespondență,

reieșind din prevederile art. 100 alin. 11 din Codul de procedură civilă.

Prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) coroborat cu art. 389 alin. (4) din Codul

de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești poate fi

efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, inclusiv

4

prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

Completul de judecată mai constată că, la 29 mai 2023, decizia din 22 martie 2023

a fost publicată și pe pagina web a Curții de Apel Chișinău, astfel fiind expusă public,

fiind opozabilă atât părților, participanților la proces, cât și publicului larg.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată

menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea

justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare

a securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate

avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor

exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termeni, după a căror expirare

valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Sub acest aspect, Completul constată că nu există dubii cu privire la veridicitatea

informației prezentate mai sus, anume că decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată la 06 iunie 2023 recurentei IMSP „Spitalul Clinic al

Ministerului Sănătății”, prin intermediul poștei electronice, cât și a fost publicată pe

portalul unic al instanțelor de judecată la data de 29 mai 2023.

Cu toate acestea, IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, a declarat

recursul împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 15 august

2023, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă, ceea

ce condiționează declararea recursului ca inadmisibil.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, deși recurenta

IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății” a solicitat repunerea recursului în

termenul de declarare, aceasta nu poate fi avută în vedere dat fiind faptul că potrivit

art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni de declarare a recursului este unul de decădere

și nu poate fi restabilit.

Având în vedere cele menționate supra, Completul constată că termenul de două

luni de declarare a recursului a început să curgă la data de 07 iunie 2023, ziua imediat

următoare expedierii actului judecătoresc în adresa părților la proces prin intermediul

poștei electronice, necătând la faptul că data publicării deciziei instanței de apel pe

portalul unic al instanței a fost la data de 29 mai 2023, și a expirat la data de 07 august

2023, inclusiv. Însă, recursul a fost depus de IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului

Sănătății”, abia la 15 august 2023 (f.d. 159-166).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, exigențele

cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării

5

recursului, prevăd că omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o singură zi nu

poate constitui o excepție de la regula generală, specificând clar că este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Suplimentar la cele expuse, având în vedere probele din dosar, instanța de recurs

subliniază că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia contestată, iar partea

recurentă urma să depună diligența de a respecta termenul de declarare a recursului,

ceea ce la caz nu s-a respectat, astfel că recursul declarat după expirarea termenului de

două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la

art. 434 din Codul de procedură civilă.

În acest context, Completul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3) din

Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Folosirea cu bună-credință a

drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să

manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de lege.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept

procedural.

Completul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs.

Germania din 11 septembrie 2007), la caz contestarea la timp a actului judecătoresc.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, depusă de IMSP „Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății”, la 15 august

2023, nu se încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433

lit. b) din Codul de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Completul de judecată reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și

ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, se reține și hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauza Ponomaryov vs Ucraina din 3 aprilie 2008, unde se notează că deși în

prezenta cauză nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și

6

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe

nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

La fel, este relevantă practica Curții Europene (cauza Bacev vs. fosta Republică

Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care a fost

reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la

justiție.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Completul

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de IMSP „Spitalul Clinic al

Ministerului Sănătății”.

În conformitate cu art. 433 lit. b), în vigoare la data declarării recursului, și art.

270, 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Instituția Medico Sanitară Publică „Spitalul Clinic al

Ministerului Sănătății” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

7