2ra-493/23 — anularea ordinului, repararea prejudiciului.

2ra-493/23 — anularea ordinului, repararea prejudiciului. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-493/23

2-21140378-01-2ra-04042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: M. Muruianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

26 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Onea Valeriu, reprezentat de

avocatul Bodrug Alexandru,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Onea

Valeriu împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească” cu privire la anularea ordinului, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Onea Valeriu și menținută hotărârea din 21 februarie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2021, Onea Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” cu privire

la anularea ordinului, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 18 septembrie 2020 a depus

cerere privind acordarea concediului de odihnă anual cu o durată de 39 de zile

calendaristice. În acest termen urma să facă un tratament sanatorial, precum și să

finalizeze lucrările de toamnă în gospodărie și să pregătească casa sa și a mamei sale

pentru perioada rece a anului. Cu toate acestea, însă, angajatorul IMSP „Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească” i-a refuzat în admiterea cererii sale

pe durata solicitată, în lipsa unui temei legal, divizând perioada concediului, fără a

deține un grafic al concediilor anual după cum prevede art.116 din Codul muncii și

fără acordul scris al său, acordându-i numai 21 de zile calendaristice de concediu.

Ordinul respectiv l-a contestat în instanța de judecată, însă acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată, care în prezent se află pe rolul Curții de Apel Chișinău.

1

La 27 ianuarie 2021, prin scrisoarea nr.01-15/129, IMSP „Centrul Național de

Asistență Medicală Prespitalicească” i-a propus divizarea concediului de odihnă anual

în două părți: prima parte – 25 de zile calendaristice în luna septembrie, iar a doua

parte - 14 zile calendaristice în altă perioadă, dar să nu se suprapună cu programarea

altor salariați.

Prin răspunsul din 26 februarie 2021, Onea Valeriu a comunicat IMSP „Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească” că solicită acordarea concediului de

odihnă plătit pentru anul 2020 – 2021, integral, pe o perioadă de 39 de zile

calendaristice conform contractului individual de muncă, contractului colectiv de

muncă, Codului muncii, Legii nr.190/2003 cu privire la veterani și Constituției al RM.

Concediul integral este necesar pentru a urma un tratament sanatorial cu o durată de 25

de zile, de restul 14 zile are nevoie pentru a finaliza lucrările agricole pe cotele de

pământ ce le deține în proprietate, reparații, pregătirea casei sale și a mamei

(pensionară în etate) pentru sezonul rece a anului (procurarea lemnelor, cărbunelui

etc). Fiecare zi de concediu a fost strict planificat și nu poate fi amânat pentru o altă

dată la discreția administrației IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală

Prespitalicească”.

Prin scrisoarea nr.01-15/403 din 12 martie 2021, cu privire la programarea

concediilor de odihnă anuale pentru anul 2021, IMSP „Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească” i-a comunicat că pe parcursul anilor (de la angajare – până

în anul 2019 inclusiv) a beneficiat anual de un concediu integral de 39 de zile

calendaristice. Ca răspuns la cererea de acordare a concediului integral, i s-a sugerat să

fie înțelegător față de situația pandemică în care se află țara la moment și față de

colegi, care au fost receptivi și au divizat concediul de odihnă în două părți, una dintre

care avea o durată de cel puțin 14 zile calendaristice. Suplimentar, s-a precizat că

conducerea instituției a prevăzut acordarea concediilor anuale integrale pentru anul

curent (2021) în lunile decembrie, ianuarie și februarie. Reieșind din programarea

pentru anul 2021 a concediilor de odihnă anuale a salariaților din cadrul Substației

XXXXX și din analiza perioadelor în care s-a aflat în concedii anuale în anii

precedenți, IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” a venit cu

o altă propunere în adresa lui de a diviza concediul de odihnă anual în două părți, și

anume: prima parte – 14 zile calendaristice (de la 16 august 2021 – până la 11

septembrie 2021) și a doua parte – 14 zile calendaristice (de la 18 octombrie 2021 –

până la 31 octombrie 2021) și în situația în care se va ameliora situația pandemică din

țară, angajatorul va fi dispus să-i ofere concediul de odihnă anual integral în luna

septembrie a anului curent.

Prin scrisoarea nr.01-15/1428 din 06 septembrie 2021, IMSP „Centrul Național de

Asistență Medicală Prespitalicească” repetat l-a notificat pe Onea Valeriu cu

propunerea de ai diviza concediul anual de odihnă în două părți: prima parte – 25 de

zile calendaristice (21 de zile calendaristice concediul de odihnă anual plus 4 zile

calendaristice concediul de odihnă anual suplimentar), începând cu 18 septembrie

2021, restul 18 zile calendaristice de concediu de odihnă în altă perioadă, dar să nu se

2

suprapună cu concediul de odihnă a altor salariați, astfel, dând dovadă că și

programarea concediilor de odihnă ca proces este divizată în programare conformă

pentru prima parte a concediului și lipsa unei programări pentru a doua parte a

aceluiași concediu de odihnă anual.

Prin dezacordul din 13 septembrie 2021 Onea Valeriu și-a manifestat poziția

referitor la netemeinicia și ilegalitatea divizării concediului său de odihnă pentru anul

2021 și necesitatea de ai asigura integritatea acestuia.

La 16 septembrie 2021, IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală

Prespitalicească” a emis ordinul nr.422/17-c, prin care s-a acordat lui Onea Valeriu,

XXXXX, Substația XXXXX, concediu de odihnă anual, cu o durată de 21 de zile

calendaristice (18 zile pentru perioada de muncă 01.07.2019 – 01.07.2020 și 3 zile

pentru perioada de muncă 01.07.2020 – 01.07.2021, de la data de 18 septembrie 2021

– până la 08 octombrie 2021 inclusiv) și cu o durată de 18 zile calendaristice, pentru

perioada de muncă 01 iulie 2020 – 01 iulie 2021, de la data de 20 noiembrie 2021 –

până la 07 decembrie 2021 inclusiv.

Reclamantul consideră divizarea concediului său de odihnă pentru anul 2021 ca

fiind neîntemeiată și ilegală, pasibilă a fi anulată, deoarece contravine art.112 alin.(1)

și (2) și art.115 alin.(5) din Codul muncii, or, dreptul la concediu de odihnă anual plătit

este garantat pentru toți salariații și acest drept nu poate fi obiectul cesiunii, renunțări

sau limitări, iar o înțelegere de renunțare la acest drept este nulă.

În opina reclamantului divizarea de către angajator a concediului său de odihnă

anual plătit pentru anul 2021 s-a efectuat unilateral, autoritar, contra voinței sale, fără

acordul scris al său.

Motivarea ordinului pe prevederile art.112-117 din Codul muncii, Hotărârii

Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr.59 din 13 august 2021 și

pct.5.3.3 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2018 – 2021, la cererea sa nr.O-

5382c din 26 august 2021, nu este relevantă, întrucât nu se face trimitere la norma de

drept concretă și vine în contradicție cu circumstanțele de fapt ale litigiului.

Pe lângă acestea, potrivit art.113 alin.(2) din Codul muncii, pentru salariații din

unele ramuri ale economiei naționale (învățământ, ocrotirea sănătății, serviciul public

etc.), prin lege organică, se poate stabili o altă durată a concediului de odihnă anual

(calculată în zile calendaristice). La caz, Ministerul Sănătății nu elaborat o astfel de

lege organică, de care nu dispune nici pârâtul.

În viziunea reclamantului prin ordinul nr.422/17-c din 16 septembrie 2021, IMSP

„Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” i-a acordat perioada restantă

a concediului din anul 2020, cu o durată de 18 zile calendaristice, pe care a contestat-o

în instanța de judecată, în lipsa unei cereri semnate de către el în acest sens, și 3 zile

din contul concediului pentru anul 2021, iar pentru perioada neprogramată, adică a

doua parte a concediului de odihnă divizat pentru anul 2021, i s-a acordat concediul de

odihnă pe o durată de numai 18 zile calendaristice.

3

În total, i s-a acordat un concediu de odihnă pentru anul 2021, cu o durată

divizată, ce cuprinde numai 21 de zile calendaristice din cele 39 de zile solicitate în

cerere, adică un concediu anual de odihnă incomplet.

Din analiza întinderii acestor două perioade divizate de concediu anual, denotă că

acestea sunt destul de apropiate în timp, fiind despărțite practic de luna octombrie și

parțial de luna noiembrie - 37 de zile calendaristice, plus 4 zile concediu suplimentar

pentru donarea de sânge 2021. Pe această durată un felcer, într-un grafic normal de

lucru, execută munca aproximativ 9 ture la un număr total de felceri – 10 unități

încadrate și plus o brigadă pentru urgențe de reanimare cu o echipă din 4 felceri, care

acționează numai în cazuri extreme și de maximă gravitate.

Această situație denotă că nu există niciun motiv dovedit din punct de vedere

material, economic etc., care ar periclita funcționalitatea entității, chiar și în

circumstanțele unei situații pandemice de urgență și în aceste condiții – divizarea

concediului de odihnă anual, se prezumă a fi inoportună și inconsistentă.

Distinct de aceasta, potrivit art.14 alin.(1) lit.m) din Legea nr.190 din 08.05.2003

cu privire la veterani, veteranii de război au dreptul la concediu de odihnă în perioada

convenabilă, precum și la concediu suplimentar neplătit pe un termen de până la 2

săptămâni.

Din cauza managementului defectuos și a lipsei de competență a IMSP „Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească”, în reglementarea relațiilor de muncă

și de odihnă cu angajaților săi, prin acțiuni de genul ordinului nr.422/17-c „Cu privire

la acordarea concediului de odihnă anual lui Onea Valeriu”, recurg la umilirea și

discriminarea lucrătorilor, dânsul simțind această stare de suferințe și umilire în fiecare

zi.

În cumul cu munca prestată în regim de situație de urgență în sănătate, a generat

agravarea stării sănătății lui, fiind nevoit în prezent să suporte un tratament și îngrijiri

medicale pentru maladia de care suferă, destul de costisitoare, consecințele căreia este

greu de prognozat.

Prin urmare, cerința sa de încasare a prejudiciului moral este suficient de

întemeiată și legală în sensul art.329 din Codul muncii.

În contextul enunțat, Onea Valeriu a solicitat declararea ilegală și neîntemeiată

divizarea concediului anual de odihnă plătit pentru perioada de muncă 2020 – 2021 în

baza ordinului nr.422/17-c din 16 septembrie 2021 „Cu privire la acordarea

concediului de odihnă anual dlui Onea Valeriu” emis de IMSP „Centrul Național de

Asistență Medicală Prespitalicească” pe motivul lipsei acordului (cererii scrise) a

salariatului; anularea ordinului nr.422/17-c din 16 septembrie 2021 „Cu privire la

acordarea concediului de odihnă anual dlui Onea Valeriu” emis de IMSP „Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească” ca neîntemeiat și nelegitim;

dispunerea încasării din contul pârâtei în beneficiul său a sumei de 50.000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

acțiunea depusă de Onea Valeriu a fost respinsă ca neîntemeiată.

4

La 16 martie 2022, Onea Valeriu a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din

21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 03 iunie 2022, întru

executarea încheierii din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a prezentat motivarea

apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

decalrat de Onea Valeriu și s-a menținut hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prima instanță și instanța de apel, fiind învestite cu judecarea prezentei cauzei, au

motivat soluțiile de respingere a acțiunii depuse de Onea Valeriu constatând că,

apelantul/reclamant este angajat al IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală

Prespitalicească”, în calitate de XXXXX, în Substația XXXXX.

La 26.08.2021, reclamantul/apelant s-a adresat angajatorului IMSP „Centrul

Național de Asistență Medicală Prespitalicească” cu cererea nr. O-5382c, prin care a

solicitat acordarea concediului de odihnă anual pentru 39 zile calendaristice, începând

cu data de 18.09.2021 (f.d.49) și cererea cu nr.O-5383c, prin care a solicitat acordarea

concediului suplimentar plătit în legătură cu donarea de sânge (f.d.50). În urma

cererilor depuse, IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” la

data de 16.09.2021 a emis Ordinul nr. 422/17-c cu privire la acordarea concediului de

odihnă anual lui Onea Valeriu cu o durată de 39 zile calendaristice în perioadele

18.09.2021 - 08.10.2021 și 20.11.2021 - 07.12.2021 (f.d.16,53, vol.I) și Ordinul

nr.420/3-c cu privire la acordarea zilelor libere pentru donarea de sânge cu o durată de

4 zile libere plătite, începând cu 09.10.2021 - până la 12.10.2021 (f.d. 54, vol.I).

Cu trimitere la prevederile art.30 alin.(1), art.112, art.113, art.116 alin.(1)-(2) și

(5) din Codul muncii, instanțele de judecată au reținut că în conformitate cu graficul de

lucru al SAMU XXXXX, pentru anul 2021, programarea concediilor de odihnă a

personalului pentru anul 2021, a fost aprobat cu excepția duratei concediului Valeriu

Onea, fapt confirmat prin aplicarea mențiunii „programarea a fost acceptată cu

excepția dlui Onea Valeriu cu care se duc tratative de a diviza concediul anual în 2

părți” (f.d.59, vol.I).

Potrivit capitolului V pct.5.3, subpct.5.3.3 din contractul colectiv de muncă al

IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” pe anii 2018 - 2021,

angajatorul de comun acord cu comitetul sindical, până la 15 decembrie al anului

calendaristic care expiră, aprobă Programul flexibil de acordare a concediilor de

odihnă anuale și suplimentare pentru anul ce urmează, cu respectarea următoarelor

condiții: concediul va fi planificat pentru fiecare salariat astfel, ca cel puțin o dată la 2

ani să coincidă cu sezonul estival; soții care lucrează la aceeași unitate, au dreptul la

concediu în aceiași perioadă de timp; ținând cont de necesitatea asigurării bunei

funcționări a instituției programarea concediilor de odihnă anuale se va efectua cu

divizare în două părți, una dintre care va avea o durată de cel puțin 14 zile

calendaristice, cu programarea acestora în perioadele care le va dori salariatul.

5

Instanțele de judecată au remarcat că în conformitate cu dispozițiile art.116 alin.

(2) din Codul muncii, pct.5.3.3 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2018 -

2021, pentru necesitatea asigurării bunei acționări a IMSP „Centrul Național de

Asistență Medicală Prespitalicească”, în adresa reclamatului/apelantului Onea Valeriu

au fost expediate propuneri privind divizarea concediului anual în două părți, fapt

confirmat prin scrisorile nr.01-15/129 din 27.01.2021, nr.01-15/403 din 12.03.20201 și

nr.01-15/1428 din 06.09.2021, angajatorul IMSP „Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească”, venind cu inițiativa de a diviza concediul ultimului, însă

tratativele între părți nu s-au soldat cu succes.

Cu referire la art.118 alin.(2) și (3) din Codul muncii, instanțele de judecată au

reținut că concediul de odihnă se acordă anual conform programării prevăzute la art.

116 Codul muncii. Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca

salariații să folosească concediile de odihnă în fiecare an calendaristic. În cazuri

excepționale, dacă acordarea integrală a concediului de odihnă anual salariatului în

anul de muncă curent poate să se răsfrângă negativ asupra bunei funcționări a unității,

o parte din concediu, cu consimțământul scris al salariatului și cu acordul scris al

reprezentanților salariaților, poate fi amânată pentru anul de muncă următor. În

asemenea cazuri, în anul de muncă curent, salariatului i se vor acorda cel puțin 14 zile

calendaristice din contul concediului de ni anuala partea rămasă fiindu-i acordată până

la sfârșitul anului următor.

La acest capitol, instanțele de judecată au subliniat că conform cap.II, pct.12 din

anexa nr.1 al ordinului comun al Ministerului Sănătății și CNAM nr. 596/404A din

21.07.2016 cu privire la aprobarea normelor metodologice de aplicare a Programului

Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, IMSP „Centrul Național de

Asistență Medicală Prespitalicească” asigură acordarea asistenței medicale de urgență

populației (maturi și copii), indiferent de statutul persoanei în sistemul asigurării

obligatorii de asistență medicală (asigurat/neasigurat), pe întreg teritoriul deservit în

regim non-stop. Iar, reieșind din pct.1 al Hotărârii Comisiei Naționale Extraordinară de

Sănătate Publică nr. 61 din 09.09.2021, s-a declarat stare de urgență în sănătate publică

pe întreg teritoriul Republicii Moldova în perioada 10 septembrie - 30 octombrie 2021,

reclamantul/apelant Onea Valeriu intervenind cu cerere privind acordarea concediului

de odihnă anual anume în această perioadă, adică perioada când erau în vigoare

prevederile hotărârii enunțate supra, precum și ale Dispoziției Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 8 din 28.03.2020, potrivit căreia, la pct.1)

subpct. 1.1. s-a stabilit că se împuternicesc prin derogare de la prevederile actelor

normative în vigoare, în perioada stării de urgență, conducătorii unităților din sectorul

bugetar cu dreptul de a stabili durata concediilor, anuale ale salariaților.

Ținând cont de domeniul de activitate al pârâtei/intimatei IMSP „Centrul Național

de Asistență Medicală Prespitalicească”, precum și de starea de urgență cu privire la

situația pandemică la nivel național, în vederea necesității asigurării bunei funcționări

a instituției pe întreg teritoriul deservit regim non-stop, instanțele de judecată au

apreciat acțiunile angajatorului ca fiind întemeiate și în strictă corespundere cu

6

prevederile legale, solicitarea reclamantului cu privire la concediul de odihnă anual

fiind acceptată integral cu o durată de 39 zile calendaristice, însă divizată în două părți:

prima parte (21 zile) - începând cu data 18.09.2021 până la 08.10.2021 și a doua parte

(18 zile) - începând cu 20.11.2021 - până la 07.12.2021, în acest sens fiind emis

Ordinul nr. 422/17-c din 16.09.2021.

În acest context, instanțele de judecată au considerat neîntemeiată pretenția

reclamantului privind anularea ordinului IMSP „Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească” cu privire la acordarea concediului de odihnă anual

nr.422/17-c din 16.09.2021, or, la caz nu au fost constatate temeiuri pentru anularea

acestuia.

Nu a fost reținut argumentul lui Onea Valeriu precum că a avut dreptul la

acordarea concediului pentru donarea de sânge, or, potrivit art.190 alin.(3) din Codul

muncii, în caz de donare a sângelui sau a derivatelor de sânge în timpul concediului de

odihnă anual, în zilele de repaus sau în cele de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul este

obligat să acorde salariatului donator de sânge altă zi liberă plătită care, cu acordul

scris al salariatului respectiv, poate fi alipită la concediul de odihnă anual.

Instanțele de judecată au notat că conform graficelor de muncă ale lui Onea

Valeriu (f.d.55-59, vol.I), la momentul donării sângelui, și anume la data de

12.11.2020, 19.01.2021, 01.04.2021 și 22.07.2021, ultimul s-a aflat în zilele lui de

repaus și prin urmare, la 16.09.2020, IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală

Prespitalicească” a emis Ordinul nr.420/3-c cu privire la acordarea zilelor libere pentru

donarea de sânge cu o durată de 4 zile libere plătite, începând cu 09.10.2021 - până la

12.10.2021 (f.d.54), situație care atestă că, la emiterea ordinului menționat, au fost

respectate prevederile legale precitate.

Cu trimitere la art.117 alin.(1) din Codul muncii, instanțele de judecată au notat

că conform foilor de calcul pentru luna octombrie 2021, în beneficiul

reclamantului/apelantului Onea Valeriu, au fost transferate indemnizații pentru

concediul ordinar în sumă de XXXXX lei și indemnizații pentru donarea sângelui în

sumă de XXXXX lei, iar pentru luna noiembrie 2021 au fost transferate indemnizații

pentru concediu ordinar în suma de XXXXX lei (f.d.63-64, vol.I).

Totodată, instanțele de judecată au reținut că din suportul probator administrat la

dosar se denotă că la revenirea din concediul anual acordat pentru perioada

(18.09.2021-12.10.2021), la data de 13.10.2021 reclamantul a prezentat certificatul de

concediu medical Seria XXXXX din 17.09.2021 - 12.10.2021, pentru perioada

(17.09.2021 - 12.10.2021), o parte a concediului anual și a concediului anual

suplimentar fiind suprapuse cu concediul medical (f.d.65, vol.I).

La fel, instanțele de judecată au remarcat că în adresa reclamantului/apelant a fost

expediată scrisoarea nr.01-15/1612 din 13.10.2021, pentru a amâna sau a prelungi

perioada concediului de odihnă anual în conformitate cu art.18 alin.(6) din Codul

muncii, inclusiv, cu indicarea duratei zilelor de concediu de odihnă anual nefolosite

(f.d.66, vol.I), iar ca răspuns la această scrisoare, la 21.10.2021 ultimul a înaintat

cererea cu nr.01-14/1852, prin care a solicitat acordarea concediului de odihnă anual

7

integral (nefolosit) (f.d.67, vol.I). În temeiul cererii enunțate, angajatorul IMSP

„Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” a emis ordinul nr.503/16-c

din 22.10.2021, prin care a acordat reclamantului zilele de concediu integral pentru

zilele nefolosite, și anume: 25 zile calendaristice, fără plata indemnizațiilor de la

08.12.2021 - până la 03.01.2022 (pentru perioada concediului anual suprapus cu acel

medical) și 21 zile calendaristice de la 04.01.2021 până la 27.01.2021.

Instanțele de judecată au concluzionat că toate acțiunile IMSP „Centrul Național

de Asistență Medicală Prespitalicească” în raport cu reclamantul/apelant Onea Valeriu

au fost întreprinse cu respectarea prevederilor legislației muncii, argumentele invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel fiind lipsite de suport juridic și

faptic, nefiind probate.

Cu atât mai mult că însuși Onea Valeriu a confirmat că angajatorul a executat

obligațiile sale privind achitarea indemnizațiilor, acesta beneficiind de zilele de

concediu, utilizând efectiv perioada acordată.

Distinct de cele relatate instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că prin

hotărârea definitivă și irevocabilă din 01.04.2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

(menținută prin decizia din 27.01.2022 a Curții de Apel Chișinău și încheierea

irevocabilă din 17.08.2022 a Curții Supreme de Justiție) a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea depusă de Onea Valeriu împotriva IMSP „Centrul Național de Asistență

Medicală Prespitalicească” cu privire la declararea ca ilegală și neîntemeiată a divizării

concediului de odihnă anual care a vizat anul precedent.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, estimat de

reclamantul/apelant în mărime de 50.000 de lei, cu trimitere la art. 2036 și 2037 din

Codul civil, instanțele de judecată au considerat-o neîntemeiată, deoarece este o cerință

complementară celei de bază.

La fel, cu trimitere la art.94 și 96 din Codul de procedură civilă, instanțele de

judecată au considerat drept neîntemeiată și cerința reclamantului privind compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 20 martie 2023, Onea Valeriu, reprezentat de avocatul Bodrug Alexandru a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea

unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Onea Valeriu, reprezentat de avocatul Bodrug Alexandru

a invocat netemeinicia deciziei instanței de apel, invocând că cauza nu a fost

examinată obiectiv, sub toate aspectele, nu a fost apreciate multiaspectual probele

administrate, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată și

interpretată eronat legea.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile pe prevederile art.112-

117 din Codul muncii, Hotărârii Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică

nr.59 din 13.08.2021 și pct.5.3.3 din contractul colectiv de muncă, care nu sunt

relevante speței, nefiind concretizate dispozițiile de drept pe care se bazează, precum și

8

vin în contradicție cu situația de fapt a cauzei. La caz, ordinul contestat nu este

întemeiat legal.

Recurentul consideră că în speță sunt relevante prevederile art.113 alin.(2) din

Codul muncii, care statuează că, pentru salariații din unele ramuri ale economiei

naționale (învățământ, ocrotirea sănătății, serviciul public etc.), prin lege organică, se

poate stabili o altă durată a concediului de odihnă anual (calculată în zile

calendaristice), or, Ministerul Sănătății nu a elaborat și nu are la dispoziție o astfel de

lege organică, de care nu dispune nici angajatorul, circumstanță ignorată de instanțele

de judecată.

Din cele 39 de zile de concediu de odihnă solicitat, intimatul i-a acordat un

concediu incomplet de 21 de zile calendaristice, fără acordul scris al său, fiind divizat

în două părți, astfel, pe perioada restantă a concediului din 2020 i s-a acordat 18 zile

calendaristice și 3 zile din concediul pentru anul 2021, iar pentru perioada

neprogramată, adică a doua parte a concediului de odihnă divizat pentru anul 2021, i s-

a acordat numai 18 zile calendaristice.

În opinia recurentului întinderea acestor 2 perioade divizate de concediu de

odihnă anual, denotă că acestea sunt destul de aproape în timp, despărțite de luna

octombrie și parțial de luna noiembrie – 37 de zile calendaristice (4 zile de concediu

suplimentar pentru donarea de sânge în 2021). Pe acestă durată, un felcer într-un grafic

normal de lucru, execută munca maxim 9 ture la un număr total de felcer – 10 unități

încadrate plus o brigadă pentru urgențe de remunerare cu o echipă din 4 felceri, care

acționează numai în cazuri extremale și de maximă gravitate.

La caz, nu există motive din punct de vedere material și economic etc, care ar

periclita funcționalitatea entității, chiar și în circumstanțele unei situații pandemice de

urgență și în aceste condiții – divizarea concediului de odihnă anual se prezumă a fi

inoportună și inconsistentă.

De asemenea, acordarea concediului de odihnă anual integral este susținută și de

prevederile art.14 alin.(1) lit. m) din Legea nr.190/2003 cu privire la veterani, care

statuează că veteranii de război au dreptul la concediu de odihnă în perioada

convenabilă, precum și la concediu suplimentar neplătit pe un termen de până la 2

săptămâni, însă instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus în privința

acestui argument.

Prin ordinul contestat i s-a cauzat suferințe ce au dus la agravarea sănătății lui,

fiind nevoit să suporte un tratament costisitor, respectiv, cerința privind repararea

prejudiciului moral este întemeiată și legală în sensul art.329 din Codul muncii.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 17 noiembrie 2022, în ședință

publică.

9

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa reprezentantului recurentului Onea Valeriu, avocatul Bodrug

Alexandru la 29 decembrie 2022, însă nu se atestă date când a fost recepționată de

către acesta (f.d.232-233, vol.I).

Totodată, potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

cac.instante.justice.md, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie

2022, a fost publicată la data 09 ianuarie 2023.

Mai mult ca atât, în cererea de recurs avocatul Bodrug Alexandru în interesele lui

Onea Valeriu a indicat că copia deciziei integrale din 17 noiembrie 2022 i-a fost

comunicată la 19 ianuarie 2023 (f.d.3, vol.II).

Astfel, recursul declarat la 20 martie 2023 de către Onea Valeriu, reprezentat de

avocatul Bodrug Alexandru, este în termen.

La 06 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa IMSP

„Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească” copia recursului declarat de

Onea Valeriu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.7, vol.II).

La 27 aprilie 2023, IMSP „Centrul Național de Asistență Medicală

Prespitalicească” a depus referință, solicitând declararea recursului depus de Onea

Valeriu ca inadmisibil, deoarece temeiurile invocate în recurs nu se încadrează în

prevederile art.432 din Codul de procedură civilă.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 20 martie

2023, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură

civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat Onea Valeriu, reprezentat de avocatul

Bodrug Alexandru, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă (până la

modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

10

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului (20 martie 2023), cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului rezultă că, Onea Valeriu, reprezentat de avocatul Bodrug

Alexandru a invocat temei de admisibilitate prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b) și c) și

alin.(4) din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data de 20 martie

2023, potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat

în mod eronat legea. Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, fără însă a specifica care normă de drept prevăzută la art.432

CPC a fost încălcată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut

trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin.(2) lit.a), b) și c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (20 martie 2023), normă citată

supra, nu a stabilit că instanța de apel a încălcat esențială sau a aplicat eronat normele

de drept material sau a normelor de drept procedural.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit

săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Chișinău în măsura în care ar fi dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a

stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând

normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică

sau invers.

11

De altfel, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel și prima instanță, s-au pronunțat

corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 din Codul de procedură civilă.

Din analiza deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în recurs și cu

suportul probator administrat la caz, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar

probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p.230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva

Italiei, p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursul declarat de Onea Valeriu, reprezentat de avocatul Bodrug

Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

12

În conformitate cu art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Onea Valeriu, reprezentat de

avocatul Bodrug Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

13