2ra-1014/20 — Anularea ordinului de sactionare disciplinară

2ra-1014/20 — Anularea ordinului de sactionare disciplinară (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1014/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – P. Păun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Mariana Pitic,

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Onea Valeriu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Onea Valeriu către IMSP Centrul Național

de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească cu privire la anularea actului

administrativ și compensarea cheltuielilor suportate,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Onea Valeriu, fiind menținută hotărârea din

15 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2018, Onea Valeriu a depus cerere de chemare în judecată către

IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească, solicitând

anularea ordinului din 16 iulie 2018, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 462/1p din 16 iulie

2018, i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pe motiv

că a insultat cu cuvinte necenzurate medicul din echipă și nu a executat indicațiile

medicului în timpul acordării asistenței medicale urgente pacientului.

Potrivit reclamantului, ordinul în cauză este ilegal și neîntemeiat, or medicul din

echipă este fosta sa concubină, cu care a fost în relații de concubinaj timp de 5 ani.

Conflictul a fost unul familial, neavând careva tangență cu disciplina muncii. Prin

urmare, chiar dacă a încălcat vreo normă legală, angajatorul nu este în drept să-l

sancționeze.

În ceea ce privește neîndeplinirea indicațiilor medicului în timpul acordării

asistenței medicale urgente pacientului, reclamantul a indicat că a refuzat să

injecteze preparatul „Dimedrol”, deoarece acesta nu este prevăzut de Protocolul

Clinic Național. Pe faptul dat fiind înregistrată și o plângere la poliție.

1

Suplimentar a invocat că, ordinul de sancționare a fost emis cu încălcări de

procedură sub aspectul că reclamantul este membru al comitetului sindical, iar

pârâtul nu a avut acordul acestui organ pentru aplicarea sancțiunii.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 462/1p

din 16 iulie 2018, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare și încasarea din contul

reclamantului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea civilă înaintată de către Onea Valeriu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Onea Valeriu, fiind menținută hotărârea din 15 ianuarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La examinarea cererii de apel, instanța de apel a reținut că prima instanță a

examinat litigiul în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000 și a Codului de procedură civilă.

La 29 ianuarie 2020, Onea Valeriu a contestat cu recurs decizia din 29 octombrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 29

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii 15 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei decizii de admitere

integrală a pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată.

La 11 martie 2020, IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă

Prespitalicească a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea

acesteia ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 octombrie 2019 și expediată participanților la proces la 16 decembrie 2019 (f.d.

185), fiind recepționată de către recurent la 31 decembrie 2019 (f.d. 186). Astfel,

având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 29 octombrie 2019

a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 29 ianuarie 2020, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Completului specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, a fost declinată competența acestui

Complet la examinarea recursului declarant de Onea Valeriu în favoarea

2

Completului pentru examinarea cauzelor în materie civilă, constituit în cadrul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrative al Curții Supreme de

Justiție.

Prin încheierea din 15 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Onea Valeriu, împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat Onea Valeriu și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia

pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, Onea Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

către Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească, solicitând

anularea ordinului din 16 iulie 2018, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a respins acțiunea lui

Onea Valeriu ca fiind neîntemeiată, iar instanța de apel a menținut această soluție.

Conform art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judectă), actul

administrativ reprezintă manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter

normativ sau individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării

executării sau executării în concret a legii. Actului administrativ, în sensul prezentei

legi, este asimilat contractul administrativ, precum și nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri.

Contract administrativ reprezintă contractul încheiat de autoritatea publică, în

virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea și folosirea

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de

servicii publice, activitatea funcționarilor publici care reiese din relațiile de muncă

reglementate de statutul juridic al acestora.

Astfel pentru judecarea prezentei cauze în procedura contenciosului

administrativ, este necesar ca funcția deținută de Onea Valeriu să fie cu statut public.

Prin Anexa nr. 1 la Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158 din 04 iulie 2008, a fost aprobată lista Autorităților publice care cad

3

sub incidența Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și

anume: Secretariatul Parlamentului; Aparatul Președintelui Republicii Moldova;

Cancelaria de Stat; Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii; Secretariatul

Curții Constituționale; Secretariatul Curții Supreme de Justiție; Oficiul Avocatului

Poporului; Aparatul și unitățile Curții de Conturi; Centrul Național Anticorupție;

Aparatul Comisiei Electorale Centrale; Aparatul Academiei de Științe a Moldovei;

Aparatul Consiliului Național de Acreditare și Atestare; Aparatul Autorității

Naționale de Integritate; Aparatul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității; Aparatele altor autorități publice instituite de

către Parlament, Președintele Republicii Moldova sau Guvern; Autoritățile

administrației publice centrale de specialitate și alte autorități administrative

(aparatele centrale, serviciile publice desconcentrate, alte organe ale administrației

publice din subordinea autorităților administrației publice centrale de specialitate);

Aparatele autorităților administrației publice locale, ale unității teritoriale autonome

cu statut special și serviciile descentralizate ale acestora; Secretariatele instanțelor

judecătorești, aparatele, procuraturii, organele serviciului diplomatic, vamal,

organele apărării, securității naționale și ordinii publice (persoanele care dețin funcții

publice în autoritățile publice enumerate, a căror activitate nu este reglementată prin

acte legislative speciale).

Totodată, conform clasificatorului unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea

nr. 155 din 21 iulie 2011, funcția de „felcer”, în care este angajat Onea Valeriu, nu

constituie funcție publică.

Prin urmare, raporturile de muncă dintre Onea Valeriu și intimat, nu cad sub

incidența Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158

din 04 iulie 2008.

Examinând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a

examinat cererea de apel cu încălcarea competenței jurisdicționale. Or, deși litigiul

enunțat a fost repartizat spre examinare cu indicile 3, ceea ce presupune că cauza

respectivă urma a fi examinată în procedura contenciosului administrativ, Colegiul

lărgit reține că, reieșind din obiectul litigiului, aceasta ține de competența instanțelor

de drept comun. Respectiv, litigiul enunțat urmează a fi examinat în procedura

contencioasă generală.

Conform art. 432 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

În contextul pretențiilor deduse judecății și reieșind din conținutul actelor de

dispoziție ale instanțelor inferioare, instanța de recurs reține că prezenta cauză a fost

examinată de către prima instanță în procedură contecioasă, chiar dacă dosarul a

avut indicele 3, iar instanța de apel eronat a concluzionat că că prima instanță a

examinat litigiul în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000 și a Codului de procedură civilă, deoarece din conținutul hotărârii din

15 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, rezultă contrariul. Astfel,

Curtea de Apel Chișinău a examinat prezentul litigiu în procedura contenciosului

administrativ, ceea ce rezultă expres din indicele de înregistrare a dosarului, precum

și din concluziile instanței de apel, care în motivarea soluției de respingere a acțiunii,

s-a bazat inclusiv pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

4

10 februarie 2000 (în vigoare la data depunerii acțiunii), precum și pe prevederile

Codului administrativ, în vigoare din 01 aprilie 2019.

În opinia instanței de recurs, decizia instanței de apel nu poate fi menținută în

condițiile după cum a fost adoptată. Or, cauza eronat s-a examinat în procedura

contenciosului administrativ.

În speță, instanța de recurs menționează că obiectul examinării litigiului îl

constituie anularea ordinului IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă

Prespitalicească nr. 462/1p din 16 iulie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare aspră lui Onea Valeriu, felcer Substația AMU

Edineț, Stația AMU Nord. Prin urmare, rezultă că cerințele reclamantului sunt de

competența instanței de drept comun și nu țin de competența unei instanțe

specializate.

Față de această situație, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că examinarea cererii de apel prin

prisma Legii contencioasului administrativ și a Codului administartiv, este contrară

normelor de drept procedural, or, deși litigiul dedus judecății este de competența

instanței de drept comun, acasta a fost soluționat de către instanța de apel în cadrul

unui complet specializat, făcând referire expresă la prevederile Legii contenciosului

administrativ și ale Codului administrativ.

În conformitate cu art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate

fi lipsit, fără consimțămîntul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o

instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege,

cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.

Colegiul lărgit reține că norma indicată supra, având un caracter imperativ,

proclamă principiul imutabilității competenței jurisdicționale.

Pe baza acestor considerații, se constată că litigiul a fost examinat cu încălcarea

competenței jurisdicțional – materiale, iar în acest sens art. 432 alin. (3) lit. f) din

Codul de procedură civilă, reglementează încălcarea normelor de drept procedural

în cazul în care hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale,

ceea ce duce la casarea inevitabilă a actului judecătoresc recurat.

În contextul dat, instanța de recurs, prin prisma standardelor Curții Europene,

notează că, nerespectarea de către o instanță a dispozițiilor de drept intern implică în

principiu o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție (DMD Group, A.S. împotriva

Slovaciei, pct. 61).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite prezenta cauză

civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale pricinii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

5

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Onea Valeriu.

Se casează decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onea Valeriu către IMSP Centrul

Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească cu privire la anularea

actului administrativ și compensarea cheltuielilor suportate, și se remite pricina spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, într-un complet de judecată de drept comun.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Mariana Pitic,

Nicolae Craiu

6