2ra-1590/21 — anularea ordinului de sanctionare

Dosarul nr. 2ra-1590/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) G. Grozav

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, Iu. Cotruță, D. Dulghieru

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Onea Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Onea Valeriu

împotriva IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească cu privire

la anularea ordinului și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021,

c o n s t a t ă :

La 11 octombrie 2018, Onea Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Prespitalicească cu privire

la anularea ordinului și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Onea Valeriu a menționat că prin ordinul nr. 462/1p din

16 iulie 2018, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră,

pe motiv că a insultat cu cuvinte necenzurate medicul din echipă și nu a executat

indicațiile medicului în timpul acordării asistenței medicale urgente pacientului.

De asemenea, a invocat că ordinul de sancționare este ilegal și neîntemeiat, or

medicul din echipă este fosta sa concubină, cu care a fost în relații de concubinaj

timp de 5 ani. Conflictul a fost unul familial, neavând careva tangență cu disciplina

muncii, iar din acest motiv, angajatorul nu a fost în drept să-l sancționeze.

În ceea ce privește neîndeplinirea indicațiilor medicului în timpul acordării

asistenței medicale urgente pacientului, reclamantul a indicat că a refuzat să

injecteze preparatul „Dimedrol”, deoarece acesta nu este prevăzut de Protocolul

Clinic Național, pe faptul dat fiind înregistrată și o plângere la poliție.

Suplimentar a invocat că, ordinul de sancționare a fost emis cu încălcări de

procedură sub aspectul că este membru al comitetului sindical, iar pârâtul nu a avut

acordul acestuia pentru aplicarea sancțiunii.

Reclamantul Onea Valeriu a solicitat anularea ordinului nr. 462/1p din 16 iulie

2018 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare și încasarea cheltuielilor de

judecată.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 ianuarie2019,

acțiunea depusă de Onea Valeriu a fost respinsă (f.d. 101-104 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2019, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Onea Valeriu și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 15 ianuarie 2019 (f.d. 175-184 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 iulie 2020, s-a admis recursul

declarat de Onea Valeriu, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din

29 octombrie 2019 și s-a restituit cauza la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată (f.d. 216-221).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2020, s-a admis apelul

declarat de Onea Valeriu, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 15 ianuarie 2019 și s-a restituit cauza la rejudecare în prima instanță,

în alt complet de judecată (f.d. 231-236 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 noiembrie 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Onea Valeriu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 26 mai 2018, medicul Asistenței Medicale de Urgență Edineț,

Andruscic Dana a înaintat un demers către șeful Asistenței Medicale de Urgență

Edineț, prin care a comunicat că la 26 mai 2018, fiind la serviciu conform

graficului muncii în schimburi, a fost insultată cu cuvinte necenzurate de către

felcerul Onea Valeriu, în fața colegilor de serviciu, iar la primirea chemărilor pe

parcursul zilei, felcerul Onea Valeriu a refuzat să-și îndeplinească obligațiunile de

serviciu și anume indicațiile sale în calitate de medic, nu a vrut să efectueze injecții

intravenoase necesare pacientei pentru acordarea asistenței medicale de urgență.

Totodată, Andrusic Dana a solicitat sancționarea disciplinară a felcerului

Onea Valeriu și modificarea graficului de muncă cu înlocuirea acestuia cu un alt

felcer.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că la 30 mai 2018, felcerul

Podlesnaia Snejana a depus lămurire, prin care a informat administrația că, la

26 mai 2018, aflându-se la serviciu în tură, a fost martor, când felcerul Onea

Valeriu a insultat medicul Andrusic Dana cu cuvinte murdare și a înjosit-o față de

toți care se aflau pe loc.

Totodată, prin explicația din 30 mai 2018 Onea Valeriu a explicat că, se află

de 4 ani în concubinaj cu Andrusic Dana, iar în ultimele 5 luni relațiile au devenit

ostile.

Conform extrasului din procesului-verbal nr. 7 din 12 iulie 2018 a ședinței de

lucru a Comisiei de Disciplină, s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă

de mustrare aspră lui Onea Valeriu.

Astfel, la 16 iulie 2018 a fost emis ordinul nr. 462/1p cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei de

muncă și anume – încălcarea eticii și deontologiei profesionale, prin insultarea cu

cuvinte necenzurate a medicului de echipă, în prezența colegilor de serviciu,

precum și refuzul de a executa indicațiile medicului în timpul acordării asistenței

medicale urgente pacientului, contrar prevederilor contractului individual de

muncă și a fișei de post al felcerului.

2

Instanța de judecată a stabilit că Onea Valeriu, felcer în cadrul Substației

Asistenței Medicale de Urgență Edineț, a refuzat să îndeplinească indicațiile

medicului și anume efectuarea injecțiilor intravenoase pacientului, care erau

necesare pentru acordarea asistenței medicale de urgență, fapt recunoscut de

reclamant în ședința de judecată, motiv pentru care a constatat încălcarea de către

Onea Valeriu a obligațiilor de serviciu și a subordonării în cadrul instituției care

activează.

În acest sens, instanța de fond a considerat ca neîntemeiat argumentul

reclamantului că a refuzat să injecteze pacientului preparatul ”Dimedrol” din motiv

că el nu este prevăzut de Protocolul Clinic Național, or, deși potrivit cifrei 5,

subpct. 1 al pct. 3.2 din Fișa postului al felcerului (asistent medical), aplică

Protocoalele Clinice Naționale/Instituționale și standardele de acordare a asistenței

medicale urgente la etapa de prespital, în conformitate cu subpct.1 din pct. 3.2 din

Fișa postului, felcerul este dirijat de către medicul urgență.

Deci, instanța de judecată a conchis că Onea Valeriu este responsabil pentru

refuzul său de a acorda asistență medicală pacientului la indicațiile medicului –

șeful echipei, fapt determinat și de prevederile din Fișa postului al felcerului

(asistent medical).

În consecință, instanța de judecată a stabilit că Onea Valeriu, în calitate de

felcer, membru al echipei de urgență în Substația Asistenței Medicale de Urgență

Edineț se supune deciziilor medicului și execută nemijlocit toate indicațiile

acestuia, iar neexecutarea acestor dispoziții se încadrează în neîndeplinirea

atribuțiilor funcționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, s-a respins apelul

declarat de Onea Valeriu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 17 noiembrie 2020.

La 07 septembrie 2021, Onea Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Onea Valeriu, în motivarea recursului a invocat că instanțele de

judecată au examinat superficial cauza și nu au elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei.

Astfel, a menționat că instanțele de judecată nu au apreciat proporționalitatea

pedepsei aplicate în raport cu gravitatea abaterii disciplinare.

La 22 septembrie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de Centrul Național de Asistență Medicală

Urgentă Prespitalicească la 28 septembrie 2021, conform avizului de recepție

(f.d. 114 Vol. II).

La 12 octombrie 2021, Onea Valeriu a depus recurs suplimentar, în care a

invocat că la examinarea cauzei, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că

procesul-verbal al ședinței Comisiei conține date eronate, fiind semnat de un

membru aflat în concediu la data respectivă, iar în baza procesului-verbal respectiv

a fost emis ordinul cu privire la sancționarea disciplinară, fapt ce constituie o

încălcare a dreptului său la un proces echitabil.

3

La 15 octombrie 2021, Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă

Prespitalicească a depus referință la recursul declarat de Onea Valeriu, prin care a

solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 iunie

2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 07 septembrie 2021, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Onea Valeriu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Onea Valeriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

5