2ra-1061/19 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale

Dosarul nr. 2ra-1061/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – V. Puica

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – S. Iorgov, O. Cojocaru, B. Bîrca

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu Dragalin, prin

intermediul avocatului Sorin Tighinean,

în cauza civilă la cererea înaintată de Eugeniu Dragalin împotriva IMSP Centrul

Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească cu privire la anularea

ordinului, restabilirea la locul de muncă și încasarea prejudiciului și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Eugeniu Dragalin și menținută hotărârea din 28 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 17 ianuarie 2018, Eugeniu Dragalin s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată, solicitând anularea ordinului nr. 957/1 - p din 16 octombrie 2017, emis de

IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere din data de 16 octombrie

2017; restabilirea la locul de muncă în funcția de șofer la punctul AMU Bădiceni,

Substația AMU Soroca, Stația AMU Nord; încasarea salariului pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la locul de muncă din 16 ocotmbrie 2017 până la data

emiterii hotărârii judecătorești, în sumă de 34 016,25 lei; încasarea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei și a tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiuni a indicat că, a încheiat Contractul individual de muncă nr.

14/14 din 27 ianuarie 2017 cu IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă

Prespitalicească pe durată nedeterminată, fiind angajat în funcția de șofer la punctul

AMU Bădiceni, Substația AMU Soroca, Stația AMU Nord.

La 16 octombrie 2017, pârâtul a emis ordinul nr. 957/1-p prin care Eugeniu

Dragalin a fost eliberat din funcție, în legătură cu încălcarea repetată, pe parcursul

unui an, a obligațiilor de muncă.

Potrivit reclamantului, ordinul nr. 957/1-p din 16 octombrie 2017 este ilegal și

pasibil de a fi anulat pe motiv că în privința sa a fost aplicată cea mai gravă sancțiune

1

- concedierea, cu încălcarea prevederilor art. 210 din Codul muncii.

Reclamantul a invocat că ar fi fost eliberat de la locul de muncă din motiv că a

accesat neautorizat/nepermis informația din fișele de solicitare a asistenței medicale

urgente (Formular nr. 110/e) care conțin date cu caracter personal (secret medical)

și le-a divulgat, contrar pct. 3.1 al Fișei postului șoferului autoambulanță.

Reieșind din cererea de chemare în judecată, încălcarea prevederilor Legii nr.133

din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, urmează a fi

constatată prin decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, iar sancționarea persoanelor pentru încălcarea prezentei legi ține de

competența instanței de judecată.

Suplimentar s-a indicat că, prin concedierea sa ilegală, cu încălcarea drepturilor

și prin lipsirea de dreptul de a munci, prin prisma art. 90, 329-330 din Codul muncii

și art. 1422 din Codul civil, pentru suferințele morale avute, solicită încasarea de la

pârât în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, ce corespunde

practicii judiciare naționale și a jurisprudenței CEDO.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea

depusă de Eugeniu Dragalin a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Eugeniu Dragalin și menținută hotărârea din 28 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că, acțiunile

reclamantului/apelantului Eugeniu Dragalin în timpul transportării pacientului

bolnav, au fost atât de grave încât, prin aplicarea principiului proporționalității, o

altă sancțiune decât concedierea nu poate fi aplicată. Astfel, ordinul de concediere

nr. 957/1-p din 16 octombrie 2017, emis în privința lui Dragalin Eugeniu este legal

și întemeiat, iar ca urmare, se resping celelalte pretenții ce derivă din pretenția despre

nulitatea ordinului și anume restabilirea la locul de muncă, încasarea prejudiciului și

a cheltuielilor de judecată.

La 28 martie 2019, Eugeniu Dragalin, prin intermediul avocatului Sorin

Tighinean, a contestat cu recurs decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei decizii de admitere integrală a pretențiilor formulate în cererea de chemare în

judecată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au invocat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

La 16 mai 2019, IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă

Prespitalicească a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea

acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu

Dragalin, prin intermediul avocatului Sorin Tighinean este neîntemeiat și urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 22 noiembrie 2018 și expediată participanților la proces la 15 ianuarie 2019 (f.d.

200), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 28 martie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

3

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Eugeniu Dragalin, prin intermediul avocatului Sorin

Tighinean.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat Eugeniu Dragalin, prin intermediul

avocatului Sorin Tighinean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4