2ra-1635/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosar nr. 2ra-1635/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Chirică Ruslan, prin

intermediul avocatului Cebotari Andrei,

în cauza civilă la cererea înaintată de Chirică Ruslan împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la încasarea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Chirică Ruslan, prin intermediul avocatului

Cebotari Andrei, fiind menținută hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 02 septembrie 2020, Chirică Ruslan s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești în mărime de 100000 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 10500 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 02 noiembrie 2019, între reclamantul

Chirică Ruslan și vecinul său, Bulimar Fiodor, a avut loc o altercație verbală, în urma

căreia a chemat poliția, iar la 27 decembrie 2019, prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală al SUP IP Cantemir, reclamantul a fost recunoscut în calitate de

bănuit în cauza penală nr.2019430489.

Potrivit organului de urmărire penală, la 02 noiembrie 2019, în jurul orei 10.00,

reclamantul Chirică Ruslan a pătruns ilegal în curtea domiciliului lui Bulimar Fiodor

fără consimțămîntul acestuia și l-a amenințat cu răfuială fizică.

1

La 21 ianuarie 2020, prin cererea depusă de avocat procurorului, s-a solicitat

scoaterea lui Chirică Ruslan de sub urmărire penală în legătură cu faptul că nu există

faptul infracțiunii și examinarea acțiunilor lui Bulimar Fiodor sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 179, 311, 312, 352 din Codul penal, iar în luna mai

2020, i s-a adus la cunoștință ordonanța procurorului Procuraturii Cantemir din 20

ianuarie 2020 prin care reclamantul a fost scos de sub urmărire penală, deoarece în

acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.179 alin. (2) din Codul

penal, și clasat procesul penal.

Prin urmare, potrivit reclamantului, dânsul a fost neîntemeiat bănuit de

comiterea unei infracțiuni grave și pe tot parcursul urmăririi penale a fost suspus

unor rele tratamente, trăind stări de nesiguranță și nedreptate, fiind încontinuu

telefonat de către procuror și îndemnat să-și recunoască vinovăția și să se împace cu

partea vătămată, Bulimar Fiodor, astfel fiind persecutat, pe când reclamantul era

sigur că nu a săvârșit nicio infracțiune, ci dimpotrivă, el aflându-se pe proprietatea

sa, a fost agresat verbal de pretinsa parte vătămată, fiindu-i aduse acuzații total

nefondate.

Prin hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Chirică Ruslan, prin intermediul avocatului Cebotari Andrei, fiind

menținută hotărârea din 01 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru a fi întemeiate

pretențiile de încasare a prejudiciului material și a celui moral în condițiile Legii

nr.1545 din 25 februarie 1998, în primul rând acestea trebuie să fie pasibile reparării

prin prisma art. 3 din lege, în condițiile respectării cumulative a dispozițiilor art. 6

al aceleiași legi.

Potrivit opiniei instanței de apel, acțiunile organului de urmărire penală de

recunoaștere a reclamantului Chirică Ruslan în calitate de bănuit din speță, nu pot fi

calificate drept acțiuni de tragere ilegală la răspundere penală în sensul enunțat în

art. 3 din Legea nr.1545. Or, articolul 2 alin. (1) din legea indicată, identifică expres

că, în sensul prezentei legi, acțiuni ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului

împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de

urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror

caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici

o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori)

ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau

din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor

procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Art.50 din Codul penal identifică răspunderea penală ca fiind condamnarea

publică, în numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege, iar

drept rezultat doar acțiunea de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit în

condițiile statuate în art. 63 alin. (1) și art.64 (alin.1) din Codul de procedură penală,

nu poate fi calificată drept o acțiune de condamnare publică.

La 15 septembrie 2021, Chirică Ruslan, prin intermediul avocatului Cebotari

Andrei, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel

2

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a invocat argumente similare celor din acțiune și cererea de

apel.

La 28 octombrie 2021, Procuratura Generală a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Chirică

Ruslan, prin intermediul avocatului Cebotari Andrei, este neîntemeiat și urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

16 iunie 2021 și expediată participanților la proces la 19 august 2021 (f.d. 152), însă

la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul a

fost înregistrat la 15 septembrie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

3

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Chirică Ruslan, prin intermediul avocatului Cebotari

Andrei.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Chirică Ruslan, prin intermediul

avocatului Cebotari Andrei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4