2ra-37/24 — cu privire la incasarea prejudiciului moral

La 06 aprilie 2021, Denis Bejenari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 2 000 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău Oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov emisă în cadru cauzei penale nr. 2018898027, la 13 septembrie 2018 Denis Bejenari a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 41; 42; 327 alin. (1) din Codul penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de obligarea de nepărăsire a țării. Ulterior, prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov emisă în cadru cauzei penale nr. 2018898027, la 07 decembrie 2018 Denis Bejenari a fost pus sub învinuire incriminându-i-se comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 41, 42, 327 alin. (l) din Codul penal. Prin ordonanța Procurorului în Procuratura Chișinău, Oficiu Rîșcani Ivanov Vsevolod din 16 ianuarie 2020, Denis Bejenari, în temeiul art. 275 pct. 3 din Codul de procedură penală a fost scos de sub învinuire pentru faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 41, 42, 327 alin. (l) din Codul penal.

Ca urmare, în opinia sa, este incontestabil faptul că fără motiv rezonabil, în lipsa unor probe pertinente, în scop de a-l umili, reclamantul a fost tras ilegal la răspundere penală în cadru cauzei penale nr. 2017021879. Pe timpul tragerii la răspundere penală a fost nevoit să suporte umilință și disconfort enorm din care motiv a primit traume psihologice sub forma de stare de stres, care sunt iremediabile.

Astfel, acțiunile procurorului Vsevolod Ivanov, expuse supra, au lezat drepturile și libertățile reclamantului Denis Bejenari prevăzute de art. 6 din CtEDO si pornind de la prevederile art. 3 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă 1 de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală și art. 6, 10, 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 art. 1998, 2007, 2036, 2037 din Codul Civil instanța de judecată urmează a încasa din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu moral suma de 2 000 euro.

Luând în considerare prevederile art. 13 alin. (1) din Legea 1545, ținând cont de erorile admise în privința reclamantului de către procuror, indubitabil, i sa cauzat lui Denis Bejenari un prejudiciu moral. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Urmează de reținut că la stabilirea existenței prejudiciului moral, definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul și importanța valorilor nepatrimoniale lezate, situația personală a victimei, ținând cont de mediul social din care victima face parte, educația, cultura, standardul de moralitate, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existenta prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Reieșind din cele menționate supra, reclamantul Denis Bejenari a solicitat admiterea integrală a cerințelor, cu încasarea din contul bugetului de stat în beneficiu său cu titlu de prejudiciu moral suma de 2 000 euro.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Denis Bejenari. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Denis Bejenari 2 prejudiciu moral în mărime de 10 000 lei. În rest, pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral în cuantumul ce excede suma încasată și compensarea cheltuielilor de judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Rejudecând cauza Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 18 octombrie 2023 a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și a menținut hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Bejenari împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura General a RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței, instanța de apel a relevat că prin ordonanțele procurorului în procuratura mun. Chișinău Oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov emise în cadrul cauzei penale nr. 2018898027 la data de 13 septembrie 2018, Denis Bejenari a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 41, 42, 327 alin. (1) din Codul penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de obligare de nepărăsire a țării. Prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov emisă în cadrul cauzei penale nr. 2018898027, la data de 07 decembrie 2018 Bejenari Denis a fost pus sub învinuire incriminându-i comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 41, 42, 327 alin. (l) din Codul penal. Prin prdonanța procurorului în Procuratura Chișinău, Oficiu Rîșcani Vsevolod Ivanov din 16 ianuarie 2020, Denis Bejenari, în temeiul art. 275 pct. 3 din Codul de procedură penală a fost scos de sub învinuire din motiv că fapta nu întrunește semnele componenței de infracțiune prevăzută de art. 41, 42, 327 alin. (l) din Codul penal.

Instanța de apel, analizând situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la dosar și argumentele aduse, consideră că soluția primei instanțe este una legală și întemeiată, aceasta urmând a fi menținută fără modificări, deoarece art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală, indică că scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, iar prin ordonanța din 16 ianuarie 2020, învinuitul Denis Bejenari a fost scos de sub urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunește semnele componenței de infracțiune. Astfel, acțiunea înaintată de către Denis Bejenari este întemeiată, în sensul art. 3 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie1998.

Reieșind din faptul că prin ordonanța din 16 ianuarie 2020, Denis Bejenari, în temeiul art. 275 pct. 3 din Codul de procedură penală a fost scos de sub învinuire din motiv că fapta nu întrunește semnele componenței de infracțiune, se dovedește faptul tragerii ilicite a persoanei la răspundere penală, respectiv reclamantul este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală. 4

Prin încheierea din 25 ianuarie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a expediat intimatului Denis Bejenari și intervenientului accesoriu Procuratura Generală a RM, copia recursului declarat de Ministerul Justiției al RM și s-a comunicat dreptul de depunere, în termen de până la o lună, a referinței, cu expunerea asupra obiecțiilor materiale și procedurale invocate în cererea de recurs (f. d. 172-173). Participanții la proces în termenul acordat nu au depus referință.

Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”

Art. 432 alin. 1, 2 din Codul de procedură civilă reglementează că: „ Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de Ministerul Justiției al RM rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. a, b, e) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 24).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale. Simpla indicare a normelor de drept fără menționarea în ce constă temeinicia recursului prin prisma celor trei temeiuri menționate de recurent, de asemenea, nu atrage casarea hotărârii, or recursul se bazează doar pe expunerea poziției pe marginea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și dezacordul cu neacceptarea acestei poziții. Nici cauza civilă indicată în recurs nr. 2ra-1635/21 nu constituie temei de admitere a acestuia, deoarece în pofida faptului că vizează Legea nr. 1545/1998, însă se bazează pe alte circumstanțe de fapt decât cele deduse speței.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul 7 dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 8