2ra-835/24 — Încasarea prejudiciului material si moral

La 27 martie 2023, Denis Bejenari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin Ordonanța procurorului în procuratura mun. Bălți, Alexandr Cornea emisă la data de 18 aprilie 2019, contrar propunerii reprezentantului organului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Bălți, Anatolie Crudu, s-a dispus pornirea urmăririi penale în privința sa privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27 și 164 alin. (2) lit. e) și lit. g) din Codul penal, cauzei penale fiind atribuit numărul statistic 2019040543.

A menționat că prin Ordonanța OUP din cadrul SUP IP Bălți, Petru Frumusachi, emisă în cadru cauzei penale nr. 2019040543 la 13 iunie 2019, a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 164 alin. (2) lit. e) și g) din Codul penal. Ulterior, prin Ordonanța procurorului în procuratura mun. Bălți, Alexandr Cornea, emisă la 5 septembrie 2019, în cadrul cauzei penale nr. 2019040543, a fost pus sub învinuire incriminându-i-se comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27 și 164 alin. (2) lit. e) și lit. g) din Codul penal.

Reclamantul a relevat că prin Ordonanța procurorului în procuratura mun. Bălți, Cornea Alexandr, emisă la 5 septembrie 2019 în cadrul cauzei penale nr. 2019040543, i s-a aplicat măsura preventivă obligația de a nu părăsi țara pe un termen de 30 zile, măsura preventivă fiind revocată numai 26 octombrie 2022. Pe parcursul perioadei, de la octombrie 2019-2 iunie 2021 nu s-a efectuat nici o acțiune de urmărire penală în privința sa. Drept 1 urmare, la 2 iunie 2021 a depus la judecătorul de instrucție o cerere de accelerare a urmării penale și obligare a procurorului să adopte o hotărâre potrivit art. 291 din Codul de procedură penală, în termen de 15 zile. Prin încheierea din 16 iunie 2021 a judecătorului de instrucție Moroșanu Vitalie din cadrul Judecătoriei Bălți, a fost admisă parțial cererea sa, fiind obligat organul de urmărire penală în termen de 2 luni să finalizeze urmărirea penală în cauza penală nr. 2019040543. Însă, abia la 26 octombrie 2022 prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Bălți, Natalia Bordei, a fost scos de sub urmărire penală pe cauza penală nr. 2019040543 și anume din motivul că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 27 și 164 alin. (2) lit. e) și lit. g) din Codul penal, cauza penală fiind clasată.

În opinia reclamantului, este incontestabil faptul că fără careva motive rezonabile, în lipsa unor probe pertinente, în scop de a-l umili, a fost tras ilegal la răspundere penală în cadrul cauzei penale nr. 2019040543. Pe timpul tragerii la răspundere penală, a fost nevoit să suporte umilință și disconfort enorm, motiv din care a primit traume psihologice sub forma de stare de stres, care sunt iremediabile. Încălcările enunțate i-au lezat drepturile și liberările prevăzute de art. 6 din CtEDO și pornind de la prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală” și art. 6, 10, 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998; art. 1989, 2007, 2036, 2037 din Codul civil.

Reclamantul a opinat, că instanța de judecată urmează să încaseze din contul bugetului de stat în beneficiul său, cu titlu de prejudiciu moral suma de 3 000 de Euro. Totodată, pe motivul tragerii ilegale la răspundere penală, în cadrul cauzei penale nr. 2019040543 a fost nevoit să-și angajeze un apărător, care prin acțiunile întreprinse a contribuit la stabilirea adevărului și respectiv la reabilitarea ultimului. Pentru serviciile prestate de avocat în procedura legată de cauza penală nr. 2019040543, a achitat conform contractului de asistență juridică nr. 822 din 13 iunie 2019 și bonului de plată seria WL nr. 987658 din 23 februarie 2023, suma de 20 000 de lei. 2

Astfel, Denis Bejenari a solicitat încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său, cu titlu de prejudiciu moral suma de 3 000 de Euro, cu titlu de prejudiciu material suma de 20 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată ce țin de examinarea prezentului litigiu.

La 15 iunie 2023, Denis Bejenari, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 30 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, în partea pretențiilor respinse, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru survenirea răspunderii statului pentru supunerea 3 reclamantului procedurilor penale și, ca consecință, acesta nu poate pretinde la repararea prejudiciului moral și la compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică acordată în cadrul urmăririi penale derulate în privința sa, deoarece situația sa nu întrunește condițiile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

În motivarea recursului, recurentul a indicat interpretarea legii din decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar prin admiterea recursului se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

A menționat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră ca fiind vădit ilegală, întrucât îi încălcă drepturile și libertățile fundamentale, garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte. Instanța inferioară nu a pătruns în esența pricinii deduse judecății, nu a elucidat și nu a constatat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei, a plasat selectiv constatările din raportul întocmit de instanța de judecată, s-a lăsat dusă în eroare, a determinat incorect sarcina probațiunii, a soluționat chestiunile de fapt în mod unilateral favorizând poziția Ministerului de Justiție, a aplicat în mod eronat legea și a emis hotărâre care contravine practicii judiciare.

A susținut că iinstanța de apel eronat a motivat respingerea acțiunii, stabilind că circumstanțele de fapt și drept invocate în acțiune nu cad sub incidența temeiurilor și cazurilor de apariție a dreptului la repararea prejudiciului în condițiile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998. Or, instanța de apel a trecut cu vederea temeiurile de fapt și drept ale cauzei care stabilesc incontestabil că speței îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.1545 din 25 4 februarie 1998 și anume art. 6 care prevede dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 5-7, 83, 85, 90, 94, 123, 445 din Codul de procedură civilă, art. 9, 16, 19, 915, 1979, 2007, 2036, 2037 din Codul civil, art. 1, 2, 3 lit. f), 6, 7, 10, 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 6, 13, 41 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.” 5

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Curtea Supremă de Justiție, examinând cererea de recurs prin prisma prevederilor art. 432 și 433 din Codul de procedură civilă, constată că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibil, recursul trebuie să identifice erori de drept evidente, care să se încadreze în temeiurile expres prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a)–f) CPC, și să demonstreze că decizia instanței de apel contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, ori a fost pronunțată cu încălcarea gravă a normelor de drept material sau procesual.

La caz, recurentul nu formulează critici clare și argumentate privind nelegalitatea deciziei instanței de apel, ci își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, reiterând circumstanțele faptice ale cauzei și propria apreciere subiectivă a acestora.

Completul de judecată notează că, în conformitate cu jurisprudența constantă a instanței supreme, recursul nu este o a treia cale de atac prin care se rejudecă cauza în fapt, ci o cale extraordinară de drept, menită să asigure controlul legalității hotărârilor instanțelor inferioare.

Criticile formulate în recurs nu vizează interpretarea neunitară sau eronată a normelor legale, nu indică o apreciere arbitrară sau vădit nerezonabilă a probelor, și nu relevă vreo circumstanță ce ar justifica reevaluarea hotărârii recurate în temeiul art. 432 CPC. 6

În consecință, recursul nu depășește pragul de admisibilitate impus de lege, fiind lipsit de fundament juridic și de argumentație convingătoare. Astfel, în temeiul art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) CPC, recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Denis Bejenari împotriva deciziei din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 7