2ra-38/24 — privind constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile

2ra-38/24 — privind constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Crasnostan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova privind

constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei civile și încasarea prejudiciul moral,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, apelul incident depus de Andrei Crasnostan și s-a menținut

hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 2ra-38/24

Nr. PIGD 2-20102679-01-2ra-07052024)

Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433

(1) lit. f) Cod de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare a ei.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Daguța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, Ru. Pulbere, A. Braga)

19 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al RM,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient

accesoriu Ministerul Finanțelor al RM cu cerere de chemare în judecată

privind constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei civile timp de 11 ani, încasarea din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM sumei de 100000,00 de lei cu titlu

de prejudiciul moral.

semnat contractul de vânzare-cumpărare, prin care Andrei Crasnostan a

procurat de la Irina Sîrbu, lotul pomicol cu nr. cadastral XXXXXXXX, cu

suprafața de 0,0601 ha. si construcția – căsuța de vacanță cu nr.cadastral

XXXXXX.0X cu suprafața de 51,3 m2 cu dependențe verandă, balcon,

pridvor, veceu, poartă, gard toate asamblate pe acest lot, situate în mun.

Chișinău com. XXXXX, extravilan, ÎP ”XXXXX”.

aflat că Irina Sîrbu la 21 septembrie 2009 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată prin care a solicitat recunoașterea nulității contractului de

vânzare-cumpărare din 01 martie 2007, iar, în baza hotărârii din 21

octombrie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, s-au admis cerințele

Irinei Sîrbu, s-a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare, astfel, dreptul

de proprietate a lui Andrei Crasnostan asupra imobilului vizat a fost stins.

de fond, la 13 septembrie 2011 a depus apel împotriva hotărârii din 21

ianuarie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, iar, prin decizia din

11 octombrie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de apel

declarată de Andrei Crasnostan, s-a casat hotărârea contestată și cauza civilă

a fost remisă la o nouă examinare în instanța de fond.

a înaintat o cerere reconvențională prin care a solicitat recunoașterea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2834 din 19 martie 2010

încheiat între Irina Sîrbu în calitate de vânzător și Mihail Moșneaga, în

1

calitate de cumpărător, cu evacuarea persoanelor din imobilul sus numit și

restabilirea înscrisurilor privind dreptul la proprietate din Registrul

Bunurilor Imobile după reclamantul Andrei Crasnostan.

Chișinău, s-au respins ca fiind neîntemeiate cerințele Irinei Sîrbu și s-a admis

cererea reconvențională depusă de Andrei Crasnostan.

ca neîntemeiate cererile de apel depuse de Irina Sîrbu și Mihail Moșneaga și

s-a menținut în vigoare fără modificări hotărârea din 13 noiembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

admis recursurile declarate de Irina Sîrbu și Mihail Moșneaga, s-a casat

decizia din 09 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

apelantul Mihail Moșneaga cu succesorii săi în drepturi, Vladimir Moșneaga

și Alexandra Siutchin în legătură cu decesul lui Mihail Moșneaga.

respins apelurile declarate de Irina Sîrbu și Mihail Moșneaga, succesorii în

drepturi Vladimir Moșneaga și Alexandra Siutchin și s-a menținut hotărârea

primei instanțe.

admis recursul declarat de reprezentantul lui Irina Sîrbu și s-a casat decizia

din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu dispunerea restituirii

cauzei civile la rejudecare în instanța de apel.

remiterii la rejudecare a cauzei civile, la momentul înaintări prezentei

acțiunii, următoarea ședință a Curții de Apel Chișinău a fost fixată pentru 30

septembrie 2020.

implicat într-un proces civil, care în mod vizibil urmărește scopul

exproprierii ilegale a lui Andrei Crosnostan, de bunurile imobile – teren cu

nr. cadastral XXXXXX și construcție cu nr. cadastral XXXXXXX.XX,

situate în mun. Chișinău com. XXXXX, extravilan, ÎP ,,XXXX” pe care le-

a dobândit în modul stabilit de lege cu achitarea corespunzătoare prețului

față de vânzătorul Irina Sîrbu.

respectarea termenului rezonabil, fapt care încalcă nu numai dreptul la un

proces echitabil garantat de art.6 pct.1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dar și îi afectează

grav dreptul de proprietate deja pentru o perioadă de peste 10 ani, însă statul

2

potrivit art.46 alin.(1) din Constituția RM și art. 316 (art.501 în redacția

nouă) din Codul Civil, urmează să garanteze acest drept care poartă un

caracter inviolabil. În afară de aceste reglementări de principiu din dreptul

intern, dreptul de proprietate este apărat și prin normele de drept

internațional. Astfel, în art.17 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului la care RM este parte din 28 iulie 1990 se prevede că ,,orice persoană

privită ca subiect unic sau ca asociat în colectivități, are drept de proprietate.

Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”.

intentate la acțiunea depusă de Irina Sîrbu s-a datorat remiterii fără motive

întemeiate la o nouă reexaminare, prima oară prin decizia din 23 septembrie

2015 a Curții Supreme de Justiție și mai ales a două oară prin decizia din 24

decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, care a fost adoptată evident

contrar prevederilor art.445 alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă, din

care rezultă foarte clar faptul că instanța de recurs avea la momentul

examinării cererilor de recurs posibilitatea de a remite cauza la o nouă

reexaminare doar o singură dată, chiar dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Supreme de Justiție se impune concluzia că în realitate nu există o pretinsă

eroare judiciară, care ar urma să fie corectată, dar mai cu seamă sunt expuse

niște motive formale care sunt utilizate doar ca pretext de a remite cauza la

o nouă reexaminare și a nu admite restabilirea reclamantului în dreptul de

proprietate asupra imobilelor de care a fost deposedat ilegal.

cauza Boboc contra Moldovei, hotărârea din 04 noiembrie 2008, pentru

determinarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil unei

proceduri civile, este relevant momentul începerii curgerii termenului, care

se apreciază din ziua adresării cererii de chemare în judecată, iar lipsa unei

soluții judiciare asupra fondului pretențiilor, nu împiedică persoana să

pretindă la încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil a

cauzei.

de 11 ani i-au fost încălcate drepturile de proprietate asupra imobilelor și

dreptul la examinarea cauzei într-un termen rezonabil și pretinde la încasarea

prejudiciului moral.

de 100000,00 de lei reclamantul a considerat că aceasta este format în

concordanță cu principiile despăgubirii echitabile acordate de CtEDO, în

conformitate cu art.41 din Convenție, or, la caz, durata nerezonabilă a

procedurilor judiciare depășăște 11 ani, calculul efectuând- se a câte 500

Euro (aproximativ 10000 lei) pentru fiecare an, începând cu următorul după

primul an. În justificarea calculului efectuat, reclamantul Andrei Crasnostan

3

face referire la mărimea despăgubirii similară acordată corespunzător de

către CtEDO în cauza Cravcenco contra Moldovei din 15 ianuarie 2008.

Supreme de Justiție, nr.3 din 09 iunie 2014 ,,Cu privire la aplicarea de către

instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru

Drepturile Omului și a libertăților fundamentale”, reclamantul a menționat

că potrivit prevederilor art.6 din Convenția Europeană, judecarea cauzelor

privitoare la un drept civil sau o acuzație penală, așa cum aceste noțiuni au

fost definite prin jurisprudența CtEDO, urmează a fi efectuate în termen

rezonabil.

judecare a cauzei au fost constatate de CtEDO în cauza Frydlender vs. France

(nr.30979/96, paragraf 43, ECHR 200-vii), unde Curtea a specificat că

rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina

circumstanțelor cauzei, ținând cont de următoarele criterii: complexitatea

cauzei, comportamentul reclamantului și a autorităților relevante și

importanta cauzei pentru reclamant.

asupra faptului ca un factor negativ al încălcării termenului rezonabil la

judecarea cauzei îl constituie - retrimiterea cauzelor la rejudecare. (cauza

Cravcenco c. Moldovei, hotărârea din 15 ianuarie 2008).

dreptului încălcat la judecarea cauzei în termen rezonabil de către instanțele

judecătorești naționale urmează a fi aplicată jurisprudența CtEDO, fiind

obligatoriu luat în considerație principiul general al echității, iar sumele

acordate cu titlu de compensarea prejudiciului moral nu trebuie să fie vădit

disproporționate cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare.

Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului

și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație

argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și

vădit exagerate.

100000,00 de lei, indicând că acesta a fost cauzat prin sentimente de frustrare

stres în rezultatul duratei excesive a procedurilor judiciare cu dispunerea

retrimiterii cauzei civile la rejudecare, deoarece și după aproape 7 ani nu este

o hotărâre irevocabilă pe cauză.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea dreptului lui

Andrei Crasnostan la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile inițiată la

cererea de chemare în judecată depusă de Irina Sîrbu împotriva lui Andrei

Crasnostan privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a bunului

4

imobil și acțiunea reconvențională a lui Andrei Crasnostan împotriva Irinei

Sîrbu și Mihail Moșneaga, succesori în drepturi Vladimir Moșneaga și

Alexandu Siutchin privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare,

repunerea părților în situația anterioară, evacuarea tuturor persoanelor și a

bunurilor acestora. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Andrei

Crasnostan, suma de 50000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

încălcarea dreptului lui la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. În

rest, cererea de chemare în judecată depusă de reclamantul Andrei

Crasnostan s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

că dreptul lui Andrei Crasnostan la judecarea în termen rezonabil a cauzei

civile, la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Irina împotriva lui

Andrei Crasnostan cu privire la recunoașterea nulității contractului de

vânzare-cumpărare din 01 martie 2007 și cerere reconvențională, înaintată

de Andrei Crasnostan privind recunoașterea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare nr.XXX din XX martie XXX încheiat între Irina Sîrbu

și Mihail Moșneaga, cu evacuarea persoanelor din imobilul sus numit și

restabilirea înscrisurilor privind dreptul la proprietate din registrul Bunurilor

Imobile după reclamantul Andrei Crasnostan, a fost încălcat, or, cauza civilă

menționată a parcurs toate fazele judecării cauzei și căile de atac, durata

totală a examinării cauzei a constituit perioada începând cu 21 septembrie

2009 până la 11 noiembrie 2020, ceea ce constituie 11 ani, care fiind

raportată la parcursul cauzei constituie o perioadă îndelungată.

lei solicitat de reclamant, prima instanță a reținut că este vădit

disproporțional și excesiv, nefiind în relație de proporționalitate cu gravitatea

suferințelor psihice suportate, stabilind cuantumul acestuia de 50 000,00 de

lei, care este o sumă rezonabilă și ar aduce satisfacție echitabilă

reclamantului.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

al Republicii Moldova, Alexandru Vicol, în baza procurii nr.18 din 17

februarie 2023, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 17 februarie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.141, vol.I), iar,

la 10 martie 2023, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, a prezentat motivarea apelului

(f.d.146/152, vol.I).

solicitând modificarea hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea cuantumului prejudiciului moral și

5

dispunerea încasării din bugetul de stat în beneficiul reclamantului/apelant a

sumei de 66 000,00 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Ministerului Justiției al RM, și apelul incident

depus de Andrei Crasnostan, și s-a menținut hotărârea din 17 februarie 2023

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.221; 222/238, vol.I).

nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în

coraport cu criticile formulate în cererea de apel, a concluzionat că, hotărârea

primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele cererilor de apel

neîntemeiate, reieșind din următoarele considerente.

contestat hotărârea instanței de fond doar în partea cuantumului prejudiciului

moral încasat, solicitând modificarea hotărârii în aceasta parte, prin

majorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral de la 50 000,00 de lei

la o sumă mai mare, iar partea pârâtă, Ministerul Justiției al RM a contestat

hotărârea doar în partea în care acțiunea a fost admisă, corespunzător,

completul de judecată al instanței de apel a examinat cauza în limitele

pretențiilor și solicitărilor invocate de apelanți în cererile de apel.

2 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, a menționat că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în

măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv

persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent

de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției

de stat debitoare.

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, statul

are drept de regres față de persoana vinovată. Mărimea reparației

6

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în

funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea,

precum și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a

instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de

importanța procesului pentru reclamant. Organul care reprezintă statul în

instanță de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției al

RM.

în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții

echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral,

material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată. În cazul

procedurilor civile, data începerii curgerii termenului se apreciază la ziua

adresării cererii de chemare în judecată. Data expirării termenului se

finalizează cu adoptarea unei hotărâri judecătorești asupra fondului

pretențiilor și care a devenit definitivă. Lipsa unei soluții judiciare asupra

fondului pretențiilor nu împiedică reclamantul să pretindă încălcarea

dreptului la examinarea într-un termen rezonabil. Prin urmare, și procedurile

pendinte se iau în considerare.

rezonabil de judecare a cauzei, instanța de judecată trebuie să țină cont de

următoarele criterii: complexitatea cauzei, care se apreciază după caz și

individual; comportamentul părților, care include aprecierea

comportamentului reclamantului și autorităților; miza (interesul) pentru

reclamant, care relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde

violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

proceduri judiciare o formează accelerarea judecății fiecărei cauze,

accelerare care nu trebuie să afecteze libertatea individuală a părților

implicate în proces, drepturile altor persoane și nici interesele societății, deci

o accelerare compatibilă cu nevoile justiției. În acest sens, articolul 6.1 al

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale

prevede dreptul oricărei persoane la judecare în mod echitabil, în mod public

și într-un termen rezonabil a cauzei sale. CtEDO a declarat în cauza

Stogmuller c. Austriei că examinarea într-un termen rezonabil a fiecărei

cauze reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți

justițiabilii împotriva duratei excesive a procedurii. Asemenea dispoziție

subliniază că, justiția nu trebuie să fie înfăptuită cu o întârziere care ar putea

compromite eficiența și credibilitatea sa.

7

art. 6.1 CEDO este de a asigura ca nici o persoană, realizarea sau limitarea

drepturilor căreia depinde de desfășurarea unui proces, să nu fie nevoită să

aștepte un termen nejustificat de mare până la formularea deciziei finale.

Acest principiu este atât un drept fundamental al omului, cât și o condiție

pentru ca un proces să fie considerat echitabil. Or, cerința Convenției este ca

examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la

fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura

pretențiilor, complexitatea.

completul de judecată al instanței de apel a reținut că responsabilitatea

principală pentru judecarea cauzei și pentru desfășurarea rapidă a unui proces

îi revine instanței de judecată.

de apel a considerat că prima instanță corect a reținut că potrivit

jurisprudenței CtEDO, în durata procedurilor judiciare se include întreagă

perioadă de aflare cauzei civile pe rolul instanțelor judecătorești, de la data

depunerii și înregistrării acțiunii civile în instanța de judecată și până la

examinarea cauzei cu pronunțarea hotărârii judecătorești, care la caz a avut

loc de la 21 septembrie 2009 până la 11 noiembrie 2020 – data în care prin

decizia Curții de Apel Chișinău, conform datelor publice de pe portalul

instanțelor judecătorești a pronunțat soluția definitivă de menținere a

hotărârii din 13 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, și

care nu a mai fost atacată în modul prevăzut de lege.

prima instanța corect a reținut argumentele în ce privește că durata

procedurilor judiciare în cauza civilă menționată mai sus a constituit 11 ani,

după cum a afirmat cu adevărat reclamantul în cerere de chemare în judecată,

însă în perioada 09 martie 2016 – 28 martie 2018 procesul civil în cauza

respectivă a fost suspendat până la stabilirea succesorului în drepturi a

pârâtului Mihail Moșneaga care a ieșit din proces în legătură cu decesul

acestuia, astfel, rezultă că durata efectivă a procedurilor judiciare a constituit

9 ani.

de apel a concluzionat că prima instanță corect a conchis că, aceasta este

importantă pentru Andrei Crasnostan, or, conform art.6 din Convenția

Europeană, judecarea cauzelor privitoare la un drept civil sau o acuzație

penală, așa cum aceste noțiuni au fost definite în jurisprudența CtEDO,

urmează să fie efectuată în termen rezonabil.

încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei îl constituie – retrimiterea

cauzelor la rejudecare. Astfel, CtEDO în cauza Cravcenco vs. Moldova,

hotărârea din 15 ianuarie 2008, a reiterat că, deși nu este în poziția de a

8

analiza calitatea practicii judecătorești a instanțelor naționale, ea consideră

că, ”…, deoarece retrimiterea cauzelor la rejudecare este în mod obișnuit

dispusă ca rezultat a erorilor comise de instanțe ierarhic inferioare, repetarea

unor asemenea retrimiteri în cadrul unuia și aceluiași proces dezvăluie o

deficiență gravă a sistemului judecătoresc (cauza Wierciszewska vs. Polonia,

hotărârea din 25 noiembrie 2003, cauza Pavlyulynets vs. Ucraina, hotărârea

din 06 septembrie 2005).

examinării unei cauze civile la cererea de chemare în judecată depusă de

reclamantul Andrei Crasnostan timp de peste 9 ani, în cadrul căreia instanța

de recurs a restituit cauza civilă la rejudecare de 2 ori, fără a avea competențe

de a aprecia calitatea practicii judecătorești instanțelor judecătorești

naționale ierarhic superioare, aplicând criteriile determinate de CtEDO

pentru aprecierea rezonabilității duratei procedurilor judiciare, instanța de

apel a constatat că în cauza civilă cu o durata de examinare de peste 9 ani,

este încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei și în acest sens sunt

încălcate prevederile art.6 (1) din Convenție.

către Curtea de Apel Chișinău și prezentat în prezenta cauza civilă de către

pârâtul Ministerul Justiției al RM, se constată că un anumit număr de ședințe

în prezenta cauza civilă au fost amânate la cererea reclamantului și a

reprezentantului pârâților, însă în raport cu durata excesivă a procedurilor

judiciare, acest număr devine neesențial pentru a fi imputat reclamantului

durabilitatea procedurilor judiciare.

fiind întemeiată concluzia instanței de fond precum, în cauza civilă cu durata

de examinare de peste 9 ani, cu retrimiterea cauzei civile la rejudecare de

către instanța de recurs de 2 ori, lui Andrei Crasnostan i-a fost cauzat un

anumit nivel de stres și frustrare în rezultatul duratei excesive a procedurilor,

nefiind clar în ce măsură reclamantul în cadrul procedurilor respective ar

avea posibilitatea să obțină bunurile pretinse a fi proprietatea sa.

cu certitudine tergiversarea examinării cauzei respective care atrage după

sine acordarea creditorului unei satisfacții echitabile, care constituie o

indemnizație pentru despăgubirea suportată în rezultatul imposibilității

obiective de examinare în termen. Respectiv, prejudiciul cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent

de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătorești sau a instituției

de stat debitoare. Or, în temeiul Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce

prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

9

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victimele daunelor.

faptul că la aprecierea cuantumului compensației pentru prejudiciu moral,

instanța de judecată trebuie să țină cont de comportamentul părților,

importanța procesului pentru reclamant, precum și de durata judecării cauzei,

fiind apreciat ce a pierdut persoana pe plan fizic, psihic, social, profesional

și familial, atât la moment, cât și pentru viitor. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțe în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate. Despăgubirea acordată de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o

compensație financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferințe fizice

sau psihice. Dacă se stabilește existenta unor astfel de daune și în cazul în

care Curtea consideră că este necesară o compensație bănească, ea va face o

evaluare pe o bază echitabilă, luând în considerare standardele care decurg

din jurisprudența sa.

urmează să beneficieze de o satisfacție echitabilă în contul reparării

prejudiciului moral cauzat, în temeiul prevederilor art.5 alin.(1) din Legea

nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, ca

urmare a încălcării dreptului reclamantului/apelant la judecarea cauzei în

termen rezonabil și în acest sens, fiind cauzat anumit nivel de stres și

frustrare.

nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate cu titlu de prejudiciu

moral variază între 1000 de euro și 2500 de euro, pentru 5 sau 10 ani, deci

cea mai mică sumă s-a acordat în cauza SRL „Deservire” c. Molodvei, suma

de 600 de euro, pentru 6 ani și cea mai mare în cauza Cravcenco c. Moldovei,

suma de 3000 de euro pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă.

corect a conchis că din cumulul de probe prezentate de reclamant, încălcarea

în continu a dreptului creditorului Andrei Crasnostan la judecare în termen

rezonabil a cauzei civile. Respectiv, instanța de fond corect a stabilit că

întârzierea de aproximativ 9 ani, fapt prin care i-a fost cauzat un prejudiciu

moral, care urmează a fi recuperat prin acordarea unei satisfacții echitabile

de la bugetul de stat.

că termenul rezonabil trebuie raportat la fiecare caz în parte, luând în

10

considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului,

comportamentul autorităților competente și al părților.

Drepturilor Omului în jurisprudența sa a instituit anumite criterii de apreciere

a noțiunii de termen rezonabil (a se vedea cauzele Josan, § 18, Mazepa, § 42,

Holomiov, § 137) și anume: complexitatea cauzei, care se apreciază după

caz și individual (se va ține cont de natura obiectului litigiului, precum și

faptul dacă acțiunea a cuprins doar un singur obiect sau a fost conexate mai

multe obiecte și/sau cereri, inclusiv ale unor persoane terțe); comportamentul

părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului. Se va

aprecia bona/mala fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv

existența unor întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate, etc.

trebuie luat în considerare și comportamentul autorităților (a instanțelor de

judecată sau a organelor abilitate implicate în proces); miza (interesul) pentru

reclamant, care relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde

violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

constatat încălcarea dreptului lui Andrei Crasnostan la examinarea cauzei în

termen rezonabil. Or, în cazul procedurilor civile, data începerii curgerii

termenului se apreciază la ziua adresării cererii de chemare în judecată. Data

expirării termenului se finalizează cu adoptarea unei hotărâri judecătorești

asupra fondului pretențiilor și care a devenit definitivă. Lipsa unei soluții

judiciare asupra fondului pretențiilor nu împiedică reclamantul să pretindă

încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil. Prin urmare, și

procedurile pendinte se iau în considerare.

coraport cu argumentele apelantului Ministerului Justiției al RM precum că,

prejudiciul moral dispus spre încasare este neîntemeiat, instanța de apel a

concluzionat că nu pot fi reținute de în situația în care reclamantului/apelant

Andrei Crasnostan i s-a cauzat suferințe, ca urmare a tergiversării examinării

cauzei și urmează să beneficieze de o compensație pentru prejudiciul moral

cauzat, iar suma de 50 000 lei este una echitabilă suferințelor psihice

suportate de acesta și care, în viziunea instanței, constituie o satisfacere

echitabilă și nu este excesivă pentru statul ținut să o plătească și nici nu

constituie un venit nejustificat pentru reclamantul/apelant.

Crasnostan cu privire la majorarea cuantumului prejudiciului moral, a

conchis că aceste sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, or, la stabilirea

cuantumului pentru despăgubirea morală suportată se i-a în considerație

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice suportate, luând în

considerare circumstanțe în care a fost cauzat prejudiciul.

11

Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu daunele morale indică expres

că instanța de judecată este menită să dispună o compensație financiară

pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferințe fizice sau psihice. Dacă se

stabilește existența unor astfel de daune și în cazul în care este necesară o

compensație bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în

considerare standardele care decurg din jurisprudența sa.

unei reparații echitabile a prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele

cauzei în cadrul căreia a survenit neexaminarea, precum și de pretențiile

invocate, de complexitatea cauzei, de comportamentul părților, de conduita

autorităților publice, de durata încălcării și de importanța procesului pentru

Andrei Crasnostan, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond

temeinic și legal a a apreciat prejudiciul moral cauzat lui Andrei Crasnostan

în sumă de 50 000,00 de lei, care este o sumă echitabilă. Or, cuantumul

prejudiciului moral pretins de către Andrei Crasnostan este vădit

disproporționat și excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz și principiul

general al echității.

precum și de faptul că concluziile și soluția primei instanțe sunt corecte, iar

hotărârea adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural,

cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu cerințele

art. 130 din Codul de procedură civilă, iar motivele indicate de apelanți în

cererile de apel sunt declarative, reducându-se doar la critica subiectivă a

hotărârii contestate, instanța de apel a conchis că apelul declarat de

Ministerul Justiției al RM și apelul incident declarat de Andrei Crasnostan

sunt neîntemeiate și care urmează a fi respinse, cu menținerea în vigoare a

hotărârii pronunțate în actuala cauză civilă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Moldova, Alexandru Vicol, în baza procurii nr.64 din 16 mai 2023 (f.d.247,

vol.I), a declarat recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărârii prin care acțiunea depusă de Andrei Crasnostan să fie respinsă

integral ca neîntemeiată (f.d.241/246, vol.I).

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este

neîntemeiată, deoarece concluziile instanței de apel derivă din aprecierea

eronată a normelor de drept material ce reglementează examinarea acțiunilor

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Or, statul răspunde eventual

12

patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, iar elucidarea cazurilor și condițiilor

de răspundere patrimonială se face printr-o lege specială, la caz, Legea nr.87

din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

63.1. În acest sens, a notat că în comportamentul instanței nu sunt relevate

careva abateri de la exigențele procesual-civile în vigoare, or, instanța de

judecată nu ar trebui, sub pretextul respectării termenului rezonabil de

judecare a cauzei, să refuze în cercetarea probelor necesare pentru o

completă și corectă soluționare a cazului, sau să îngrădească dreptul

participanților la proces la folosirea diferitor mijloace procedural civile

prevăzute de legislația în vigoare, care pe cale de consecință ar încălca

principiul egalități părților la proces, precum și principiul contradictorialității

procesului civil. Simpla mențiune a faptului că termenul de examinare a fost

unul excesiv denotă o lacună în motivarea hotărârilor judecătorești.

63.2. Inter alia, termenul rezonabil urmează a fi apreciat în coraborare și

cu termenii prevăzuți de legislația procesual civilă, fiind stabiliți în vederea

asigurării desfășurării procesului cu respectarea unor principii fundamentale

ale dreptului procesual civil, cum ar fi: principiul disponibilității, principiul

contradictorialității și egalității în drepturi a partcipanților la proces,

reglementări prevăzute de art. 26, art.27 din Codul de procedură civilă,

principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil. Este de menționat că examinarea cauzei în termen rezonabil

reprezintă_doar una din componentele dreptului la un proces echitabil și prin

urmare, nu poate prevala asupra acestuia din urmă. Astfel, termenul de

examinare a cauzei nu poate fi considerat unul excesiv, în condițiile în care

a fost justificată existența unor circumstanțe întemeiate, urmând a fi acordată

prioritate înfăptuirii actului justiției, în vederea necompromiterii eficacității

și relevanței.

63.3. La caz, a susținut că consideră eronată aprecierea oferită de către

Curtea de Apel Chișinău, în ceea ce vizează poziția instanței de fond,

nemijlocit necesitatea reparării prejudiciului prin acordarea satisfacțiilor

pecuniare. Or, este învederat faptul că prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011, nu acordă dreptul în mod automat la repararea prejudiciul moral, în

lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării

dreptului garantat de lege cu referire la cauza respectivă. Este important ca

instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei

retribuții de prejudiciu invocat ca suferit, aceasta să nu fie doar una teoretică

și iluzorie.

63.4. În continuare a menționat că instanțele inferioare au dispus în mod

eronat, încasarea unui prejudiciu moral, în cuantum de 50 000,00 de lei,

având la bază cauza Cravcenco c. Moldovei. Or, nu poate fi reținută cauza

13

respectivă, în argumentarea cuantumului prejudiciului moral, în condițiile în

care cauza indicată a constituit un litigiu de muncă, iar cauza supusă

controlului rezonabilității duratei procedurilor nu a reprezentat un astfel de

litigiu.

63.5. A precizat că CtEDO a acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral,

în materia nerezonabilității duratei procedurilor, care au variat între 1000 și

2500 de de euro. Cea mai mică sumă (600 de euro), a fost acordată în cauza

Deservire S.R.L., v. Moldova, pentru 6 ani, iar cea mai mare - în cauza

Cravcenco v. Moldova (3000 de euro pentru o perioadă de 10 ani de

examinare a unui litigiu de muncă). Totodată, în cauza Cimpoeș v. Republica

Moldova, nr. 12030/13, 14 decembrie 2021, Curtea a acordat reclamantului

2700 de euro pentru prejudiciul moral suportat (deși reclamantul pretinsese

15 000 de euro), pentru o perioadă de examinare de peste 15 ani. Nu în

ultimul rând, a reiterat că respectiva cauză supusă controlului s-a perindat și

în cadrul stării de urgență și ulterior - diverse regimuri speciale de activitate.

Or, analizând calculul duratei efective a procedurilor din referință, a aprecat

în continuare că nu se atestă o tergiversare a examinării cauzei.

63.6. În acest sens, a notat că instanța de judecată ierarhic inferioare nu

trebuiau să-și formeze o idee preconcepută conform căreia o acțiune privind

pretinderea încălcării unui termen rezonabil de examinare a unei cauze

implică în mod obligatoriu pertinența acțiunii și existența unui prejudiciu.

Or, era necesar de a elucida toate circumstanțele cauzei, de a constata dacă a

existat cu adevărat o încălcare a prevederilor legale și de a se stabili prin

probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

63.7. Prin urmare, a menționat că încălcări menționate supra servesc

temei de casare integrală a deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în baza prevederilor art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de

procedură civilă al Republicii Moldova.

electronice, a expediat în adresa intimatului Andrei Crasnostan, precum și

intervenientului accesoriu Ministerul Finanțelor al RM, copia recursului

declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Alexandru Vicol,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare

a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de

depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere

anexată la materialele dosarului (f.d.253, vol.I).

Andrei Crasnostan a depus referință la cererea de recurs depusă de

reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Alexandru Vicol, împotriva

deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

14

solicitat să fie considerat recursul inadmisibil, iar în cazul în care va fi

considerat admisibil, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat

conform prevederilor art.445 alin.(1), lit.a) din Codul de procedură civilă

(f.d.255/257, vol.I).

recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d. 260, vol. I), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu

a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat

de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Alexandru Vicol, împotriva

deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în

ședință publică la 31 octombrie 2023 (f.d. 221, vol.I).

scrisorii de expediere a actului judecătoresc din 22 ianuarie 2024, ora 10:37

(f.d.239, vol.I), rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin

intermediul poștei electronice, copia deciziei integrale din 31 octombrie

2024.

că recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al RM,

Alexandru Vicol, împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, la 11 ianuarie 2024, anterior recepționări deciziei motivate a

instanței de apel, se consideră depus în termenul stabilit de art.434 din Codul

de procedură civilă (a se vedea pct.67).

notează că potrivit art.442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

următoarele:

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.”

,,(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); f) recursul este

vădit neîntemeiat.

15

reglementează că, recursul este admis dacă:

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

,,(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului

al RM, Alexandru Vicol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

atestă că drept temei de declararea a recursurilor a fost invocat în esență

art.432 alin.(1) lit.b) și e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii

nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), adică prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

16

Supreme de Justiție, precum și că, hotărârea sau decizia este arbitrară ori se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

de casare, invocate în recurs, sunt vădit neîntemeiate, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și

nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Alexandru

Vicol conține în esență obiecții de fapt și de drept similare expuse anterior

în cererea de apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,

fiind apreciate în modul corespunzător, bazată pe o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. În

consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima

instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 din Codul de procedură civilă.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea

17

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Alexandru Vicol în suplimentul

la recurs, cu titlu de practică unitară, Completul de judecată menționează că

nu poate fi apreciată ca fiind o practică uniformă a Curții Supreme de Justiție,

întrucât aceasta a fost pronunțată în perioada anterioară modificării orientării

jurisprudențiale în materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce

vizează aceeași problematică.

prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe

marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o apreciere distinctă (a se

vedea de execmplu hot. nr. 2ra-723/19 din 22 mai 2019 și nr.2ra-24/23 din

20 septembrie 2023).

Supreme de Justiție menționează că prin decizia din 22 mai 2019 a Curții

Supreme de Justiție, nr.2ra-723/19, s-a constat încălcarea dreptului Nadejdei

Borisova la judecare în termen rezonabil a cauzei, și s-a încasat din bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul Nadejdei

Borisova prejudiciul moral cauzat în urma încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei pentru o perioadă de 11 ani în sumă de 30 000,00

de lei. Recurenta nefiind de acord cu soluția instanței de recurs s-a adresat la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu cererea nr. 37190/19, iar la 12

decembrie 2024 Curtea a pronunțat decizia în cauza Borisova v. Republica

Moldova, prin care cererea a fost radiată, în temeiul Articolului 37 §§ 1 litera

18

c) din Convenție, deoarece Guvernul RM a prezentat Curții o declarație

unilaterală, recunoscând durata excesivă a procedurilor civile și lipsa unui

remediu efectiv în această privință, invitând Curtea să radieze cererea de pe

rol. Totodată, Guvernul s-a oferit să achite reclamantei suplimentar suma

1500,00 de euro pentru prejudiciul moral și 250,00 de euro pentru costuri și

cheltuieli.

excesivă a procedurilor de 11 ani un remediu eficient constituie suma

aproximativ de 60000,00 de lei, prin urmare nu este clar de ce în alt caz

similar are o altă poziție.

că hotărârile invocate de reprezentantul Ministerului Justiției al RM,

Alexandru Vicol nu pot fi considerate relevant acestei categorii de cauze și

nu corespunde liniei jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

Justiție concluzionează că recursul declarat de reprezentantul Ministerului

Justiției al RM, Alexandru Vicol, împotriva deciziei din 31 octombrie 2023

a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și

drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi apreciat ca fiind

vădit neîntemeiat și considerat inadmisibil.

art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Alexandru Vicol, împotriva deciziei din 31

octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

19