2ra-58/24 — repararea prejudiciului

2ra-58/24 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General

al Poliției,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Anatoli Dovgani împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient

accesoriu Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-58/24

NR. PIGD 2-22098013-01-2ra-31012024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Invocarea prevederilor art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură

civilă în redacția de până la 01 septembrie 2023. Dezacordul recurentului cu

decizia instanței ierarhic inferioare nu constituie temei de admitere a recursului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Alexei,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila,

07 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Inspectoratul General al Poliției,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând încasarea de la

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin intermediul

bugetului de stat, a prejudiciului moral în mărime de 300 unități

convenționale (6 000 de lei) și a prejudiciului material în mărime de 630 de

lei.

prezentat la serviciul de monitorizare din mun. Chișinău. Agentul constatator

a ridicat formularul electronic DCT02 206281 din 21 mai 2019 și a întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție în privința sa, fiind recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 236 alin.(1) din Codul

contravențional, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de

12 unități convenționale și 3 puncte de penalizare. La înmânarea copiei

procesului-verbal cu privire la contravenție, agentul constatator l-a obligat

să achite amenda în mărime de 300 de lei la bancă sau la terminal, ceea ce a

și făcut.

prin hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a fost admisă contestația, fiind declarată nulitatea procesului-verbal cu

privire la contravenție din 03 iunie 2019, cu încetarea procesului

contravențional. Iar prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău

a fost respins ca nefondat recursul declarat de către ofițerul principal al

SMDTR a DPP al INSP al IGP, Dumitru Talmazan.

suferințe morale și fizice, fiind nevoit să-și probeze nevinovăția prin instanțe.

alin.(2), art. 5 alin.(1), art.6 lit.a), art. 13 alin.(1) din Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, art.2036 alin.(1), (2) din Codul civil, reclamantul a pretins

dreptul la repararea prejudiciului. Or, în privința sa a fost întocmit un proces-

verbal cu privire la contravenție și aplicată amendă contravențională de către

1

Inspectoratul Național de Securitate Publică, care potrivit răspunsului

Ministerului Finanțelor nr. 07/4-04/259 din 27 mai 2022 se află în subordinea

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și este întreținut

exclusiv din bugetul de stat.

cu escrocherie și înșelăciune cu mijloc tehnic special „ITC EYE”, care se

află oficial în dotarea „Bass Sistems” SRL, care a și constatat contravenția,

însă procesul-verbal a fost întocmit de poliție după ce a primit imaginea cu

două cadre de la „Bass Sistems” SRL.

de care statul s-a folosit mai mult de un an.

contravențională a suferit, or, dacă nu se adresa avocatului și nu contesta

procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator,

consecințele ar fi fost mai grave, deoarece în caz de adresare în sensul art.

34 din Codul contravențional, amenda putea fi dublată și putea fi privat de

dreptul de conducere de la 6 luni până la un an, sau arest contravențional (6

zile-o zi pentru 2.u.c.).

prejudiciul material constituie suma de 635 de lei, formată din cheltuielile

pentru consultația juridică, contestarea procesului-verbal și a deciziei

agentului constatator, probele prezentate (imprimantă-xerox).

reclamantul a completat și modificat acțiunea, concretizând cercul

participanților la proces, iar, în final, Anatoli Dovgani a indicat cu statutul

procesul de pârât- Inspectoratul General al Poliției, iar Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, în calitate de intervenient accesoriu,

motivând că Inspectoratul Național de Securitate Publică este o subdiviziune

a Inspectoratului General al Poliției și nu poate fi de sine stătător subiect în

raportul obligațional. Respectiv, reclamantul a solicitat încasarea de la

Inspectoratul General al Poliției prejudiciul moral în mărime de 300 unități

convenționale (6 000 de lei) și a prejudiciului material în mărime de 630 de

lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Anatoli

Dovgani. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui

Anatoli Dovgani prejudiciul moral în mărime de 2 000 de lei. În rest, cererea

de chemare în judecată depusă de Anatoli Dovgani împotriva Inspectoratului

General al Poliției, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și material, s-

a respins ca neîntemeiată.

2

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 31 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

acesteia, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut

hotărârea din 31 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

primei instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în

apel, a constatat că instanța de judecată ierarhic inferioară în mod just a ajuns

la concluzia temeiniciei parțiale ale cerințelor reclamantului Anatoli

Dovgani.

art. 3 alin. (1) lit. c), d) și alin. (2), art.13 alin.(1) din Legea nr. 1545/1998,

art.383 alin. (3), art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul de contravențional

procesul-verbal cu privire la contravenție în privința lui Anatoli Dovgani cu

aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 12 unități

convenționale și 3 puncte de penalizare (f.d.10). Conform ordinului de

încasare a numerarului nr.244472216 din 03 iunie 2019, Anatoli Dovgani a

achitat amenda în mărime de 300 de lei (f.d.11).

sediul Ciocana, a fost admisă contestația și declarată nulitatea procesului-

verbal cu privire la contravenție, cu încetarea procesului contravențional. La

30 iunie 2020, Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a respins ca

nefondat recursul declarat de către ofițerul principal a SMDTR a DPP al

INSP al IGP, Dumitru Talmazan (f.d.12-15).

judecată, cu concretizările ulterioare, împotriva Inspectoratului General al

Poliției, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

încasarea prejudiciului moral în mărime de 6000 lei și a prejudiciului

material în mărime de 630 lei.

hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

menținută prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, decizia

agentului constatator din cadrul INP al Inspectoratului General de Poliție din

03 iunie 2019 a fost anulată, instanța de apel a apreciat ca întemeiată

concluzia primei instanțe ce ține de încasarea de la Inspectoratul General al

3

Poliției în beneficiul lui Anatoli Dovgani prejudiciul moral în mărime de 2

000 lei.

alin. (1), (2) din Codul civil, art. 11 alin. (1), (3) din Legea nr. 1545/1998,

la caz a constatat cu certitudine faptul că, lui Anatoli Dovgani i-au fost

cauzate suferințe psihice, prin faptul că în privința sa a fost pornit un proces

contravențional pentru care agentul constatator i-a aplicat pedeapsa sub

forma amenzii. În același timp, examinarea cauzei contravenționale a durat

în intervalul de la 03 iunie 2019 (data întocmirii procesului-verbal cu privire

la contravenție) până la 30 iunie 2020 (data pronunțării deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău) perioadă în care reclamantului i-au fost

cauzate frustrări și suferințe.

cauzat persoanei vătămate Anatoli Dovgani, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, instanța de apel a conchis că, instanța ierarhic

inferioară corect a ajuns la concluzia de a încasa de la Inspectoratul General

al Poliției în beneficiul lui Anatoli Dovgani suma de 2 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, constatând că această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate, în rest pretențiile privind încasarea

prejudiciului moral au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Inspectoratul General al Poliției al MAI cu referire la faptul că, potrivit

dispozițiilor normelor Codului Contravențional, Anatoli Dovgani dispunea

de dreptul de a solicita compensarea prejudiciului moral în cadrul procesului

contravențional, iar dacă nu s-a folosit de aceste drepturi, el nu poate solicita

încasarea acestuia în cadrul unui proces civil.

contravențional, instanța de apel a notat faptul că Anatoli Dovgani nu a

solicitat încasarea prejudiciului moral în cadrul procesului contravențional,

nu poate fi privit ca o circumstanță care exclude răspunderea autorității

competente care constată contravenția, de a compensa prejudiciul moral

suportat de reclamantul/intimat, în cadrul dosarului contravențional.

interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar soluția primei

instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material,

cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art.130 din

Codul de procedură civilă și respectării prevederilor art.121, art.122 din

Codul de procedură civilă.

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept

temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

4

material în sumă de 630 de lei, este una neprobată și just a fost respinsă, ori,

reclamantul Anatoli Dovgani nu a prezentat înscrisuri în confirmarea

suportării cheltuielilor menționate.

chemare în judecată, la motivele de apel, la apărările formulate de părți în

fața instanței de fond și reluate în fața instanței de apel, se observă că

hotărârea contestată îndeplinește exigența de a fi motivată.

cererea de apel au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către

instanța de fond, fiindu-le oferite concluziile de rigoare, iar actele normative

vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de fond prin prisma

circumstanțelor importante ale pricinii. Apelantul nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării netemeiniciei hotărârii instanței de

fond.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

de recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

art. 432 alin. (1), (2), (3), (4), art. 118 alin. (1) - (3), art. 119 alin. (1), art.130

alin. (1), (3), art. 239, art. 240 al. (1) din Codul de procedură civilă,

dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și

neargumentată, nefiind constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii.

stabilit corect raportul dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii nu au fost stabilite și elucidate pe deplin, probele

prezentate, nu au dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele.

prejudiciului material și moral suportat ca urmare a tragerii ilegale la

răspundere contravențională, recurentul a considerat solicitarea înaintată a fi

neîntemeiată, nefondată, abuzivă și pur declarativă, în acest sens nefiind

prezentate probe pertinente și concludente. Intimatul Anatoli Dovgani s-a

adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată în baza

Legii nr. 1545/1998, considerând că prin sancționarea contravențională în

baza procesului-verbal cu privire la contravenție, care ulterior a fost anulat

de instanța de judecată, i-a fost cauzat un anumit prejudiciu.

comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, este obligat

5

nemijlocit de a întreprinde toate măsurile prevăzute de Codul

contravențional. Din acest motiv, acestea nici într-un caz nu pot fi

calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a

atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă, motiv din care nu pot fi

reținute argumentele reclamantului precum că, agentul constatator ar fi

comis abateri de la prevederile legale. În context, potrivit prevederilor

art.385 alin.(2) din Codul contravențional, este desemnat ca agent

constatator funcționarul din autoritățile indicate la art.400-4237, împuternicit

cu atribuții de constatare a contravenției și/sau de sancționare. Subsidiar, a

citat prevederile art.383 alin.(1), (3) din Codul contravențional. Astfel,

repunerea în drepturi a persoanei se efectuează în cazuri exhaustive și anume,

dacă prin hotărâre definitivă, persoana în privința căreia a fost pornit proces

contravențional este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată. Intimatul/reclamantul în speță nu se află în

nici una din cazurile expuse supra. Respectiv, în primul caz, nu există nici o

hotărâre definitivă prin care reclamantul să fi fost declarat nevinovat, ori

procesul-verbal contravențional a fost anulat de către instanța de judecată

fiind anulată și decizia agentului constatator, în temeiul art. 441 și 445 din

Codul contravențional, motivând lipsa faptului contravenției. În cel de al

doilea caz, răspunderea contravențională, conform prevederilor art. 19 din

Codul contravențional, este înlăturată în cazul: legitima apărare; starea de

extremă necesitate; constrângerea fizică și/sau psihică; riscul întemeiat;

cazul fortuit. Or, instanța de judecată, care a examinat contestația asupra

procesului-verbal cu privire la contravenție, nu a constatat existența nici unui

caz enumerat supra. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 441 alin.(1)

din Codul contravențional, procesul contravențional pornit încetează dacă:

a) nu există faptul contravenției; b) se constată vreunul din temeiurile

prevăzute la art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (3), art. 20-31; c) persoana presupusă

a fi făptuitor a decedat, cu excepția cazului de reabilitare a acesteia; d) pentru

același fapt și privitor la aceeași persoană există o decizie/hotărâre definitivă;

e) pentru același fapt este pornită urmărire penală. Iar alin.(2) al aceluiași

articol, stipulează că, încetarea procesului contravențional determină

repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost pornit.

civil. În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce

prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victimele daunelor.

6

contravențional, art. 9 alin. (1) și (2) din Cod de procedură civilă, recurentul

a notat că în speță, agentul constatator al Inspectoratului național de

patrulare, actualmente Inspectoratul național de securitate publică, a întocmit

procesul- verbal cu privire la contravenție, prin care Anatoli Dovgani a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 236 alin. (1)

din Codul contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea principală amendă în

mărime de 12 unități convenționale (600 lei moldovenești) și aplicarea

sancțiunii complementare de 3 puncte de penalizare. Iar potrivit hotărârii din

30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, procesul-verbal cu

privire la contravenție a fost declarat nul, iar procesul contravențional a fost

încetat.

evaluând soluția prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport

cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, recurentul a considerat cererea

de chemare în judecată neîntemeiată. În acest sens, reieșind din materialele

dosarului, Anatoli Dovgani nu poate pretinde de la Inspectoratul General al

Poliției prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei, cauzat în rezultatul tragerii

ilegale la răspundere contravențională, în condițiile în care acesta nu este

pârâtul corespunzător, or potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998, la

care face trimitere intimatul/reclamantul, cauzele cu privire la repararea

prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu normele de

procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de

judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției. Iar potrivit

prevederilor art. 383 alin. (1) din Codul contravențional, cheltuielile de

administrare și de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte

cheltuieli aferente procesului contravențional se suportă de contravenient sau

de stat în modul stabilit de legislație. În sensul normelor legale sus enunțate,

recurentul a considerat că este pârâtul necorespunzător, or la caz organul care

reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este

Ministerul Justiției, care și poate avea calitatea procedurală de pârât. În acest

context a menționat și prevederile art. 2007 din Codul civil. Statul indiferent

de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată răspunde pentru prejudiciile

nominalizate în prezenta speță, este obligat să repare prejudiciul cauzat

acestora dacă nu va demonstra circumstanțele care exclud răspunderea,

similar cazului din speță.

6 din Legea nr. 1545/1998 prevede expres cazurile în care survine dreptul

persoanei/juridice la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturi și a instanțelor de judecată, iar

pentru a fi prezența unei acțiuni civile întemeiate nu este suficient de a fi

întrunite doar prevederile art.6 din Legea nr. 1545/1998, dar este necesar și

întrunirea dispozițiilor prevăzute de art.3 alin. (1) din aceeași lege. Deși,

7

reclamantul a invocat că a fost tras ilegal la răspundere contravențională,

Legea nr.1545/1998 garantează repararea prejudiciului moral și material în

cazurile în care persoana a fost ilegal arestată, reținută sau i s-a aplicat ilegal

amenda contravențională de către instanță. Prin urmare, nici una din

circumstanțele enumerate la art. 3 din Legea nr.1545 nu se regăsește în

justificarea pretențiilor reclamantei de repararea a prejudiciului. Pentru

angajarea statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire

penale, este nevoie de existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a

organelor de drept atrage răspunderea statului, la caz tragerea la răspundere

contravențională și aplicarea de către agentul constatator a amenzi

contravenționale nu atrage răspunderea satului. Procesul-verbal cu privire la

contravenție a fost întocmit nu de către o autoritate publică, dar de către

agentul constatator, de unde reiese că instituția nu poate răspunde pentru

acțiunile agentului constatator, care acționează independent și în

conformitate cu legislația în vigoare.

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire

penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, este Legea nr.

1545/1998. Redând noțiunea de acțiuni ilicite conform legii evidențiate, art.

7 lit. e), art. 3 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, este notabil că dreptul a

reclamantului Anatoli Dovgani de a cere repararea prejudiciului material,

sub forma compensării sumelor plătite de el pentru asistență juridică este

unul incontestabil. Totuși, realizarea lui este ținută de o justă calificare a

raportului juridic material litigios și utilizarea metodelor coerente de apărare.

Intimatul/reclamantul nu a demonstrat cumularea tuturor condițiilor generale

necesare pentru antrenarea răspunderii în prezenta speță, ceea ce exclude

răspunderea acestuia și necesitatea reparării prejudiciului, care survine doar

drept consecința directă a faptei ilicite comisă de autorul acesteia, situație

care în speță nu se atestă. În condițiile enunțate, în consecință, nu poate fi

invocată prejudicierea morală, astfel încât intimatul/reclamantul Anatoli

Dovgani contrar cerințelor instituite de prevederile art. 118 alin. (1) din

Codul de procedură civilă nu a făcut dovada acestor circumstanțe pretinse.

În același context de idei, suma de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral este

neîntemeiată, exagerată și nejustificată, în condițiile în care, nu au fost

prezentate probe veridice, admisibile, pertinente și concludente care să

confirme faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind

integritatea morală, prezumție valabilă până la proba contrarie.

Inspectoratului național de securitate publică au fost perfect legale, săvârșite

în temeiul și în conformitate cu legislația în vigoare, iar pretențiile înaintate

de intimat/reclamant în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate,

neavând suport juridic și acțiunile acesteia sunt de fapt cu rea-credință.

8

recurentul a menționat prevederile art.3 alin.(1), (2), art.6, art.10 din Legea

nr.1545/1998, art. 384 alin. (2) lit. u), art. 384 alin. (31) din Codul

contravențional. Iar din hotărârile anexate de către intimatul/reclamant la

cererea de chemare în judecată nu se constată condiția obligatorie stipulată

de prevederile art. 384 alin. (31) din Codul contravențional și anume nu a fost

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității

competente să constate contravenție sau să soluționeze cauza

contravențională. Mai mult, conform art. 450 alin. (2) din Codul

contravențional, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a

legalității și a drepturilor omului, instanța de judecată emite, odată cu

hotărârea, și o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la

cunoștință persoanei cu funcție de răspundere responsabile. O astfel de

încheiere nu a fost emisă în cadrul examinării dosarului contravențional, or

instanța s-a expus din punct de vedere procedural asupra nulității procesului-

verbal cu privire la contravenție. Astfel, dreptul persoanei de recuperare a

prejudiciului cauzat survine numai în cazul și perioada procesului

contravențional, iar procesul contravențional a fost finalizat, fapt demonstrat

prin hotărârile emise pe cauza contravențională, totodată, deși

intimatul/reclamantul avea dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului în

cadrul procesului contravențional, aceasta din motive necunoscute nu a

făcut-o, învederând în context prevederile art. 2006 alin. (3) din Codul civil.

Prin urmare, intimatul/reclamantul urma să solicite prejudiciul cauzat în

cadrul procesului contravențional inițiat. În concluzie, dispozițiile normelor

Codului contravențional în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a

prejudiciului material presupus cauzat sunt aplicabile în cadrul proceselor

contravenționale, iar în momentul în care reclamantul nu a beneficiat de

aceste drepturi în cadrul procesului contravențional, fiind emise hotărâri

definitive asupra cazului contravențional, aceste prevederi nu mai sunt

aplicabile reclamantului în cadrul unui proces civil, totodată, faptul că nu a

dorit să beneficieze de drepturile prevăzute în procesul contravențional nu

poate fi imputat autorităților publice. Astfel, prin coroborarea normelor

citate și examinării circumstanțelor cauzei, intimatul eronat a interpretat

prevederile legale potrivit cărora bugetul de stat al RM, prin intermediul

Inspectoratul General al Poliției, urmează să suporte cheltuieli iraționale ce

țin de repararea unui prejudiciu material și moral presupus, cauzat de

efectuarea corespunzătoare de către agentul constatator a atribuțiilor de

serviciu conform împuternicirilor. Or, conform normelor de drept

intimat/reclamant Anatoli Dovgani nu i-au fost aduse prejudicii ce l-ar

îndreptăți să solicite repararea lor. Totodată, ultimul a fost restabilit în

drepturi, prin anularea sancțiunilor prevăzute din Codul contravențional,

aplicate prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 03 iunie 2019.

inaplicabilității Legii nr. 1545/1998 în prezentul litigiu, recurentul a notat un

9

caz similar, și anume, la 24 decembrie 2019 Gheorghe Străisteanu a depus

cerere, prin care a solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție emiterea unui

aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a dispozițiilor Legii

nr. 1545/1998, art. 45, art. 383, art. 384, art. 441 din Codul contravențional,

art. 2, art. 4, art. 5, art. 123, art. 166-173 din Codul de procedură civilă, art.

1, art. 2, art. 9, art. 15, art. 16, art.19, art.21, art. 858, art. 1998, art. 2007, art.

2036, art. 2037 Cod Civil. Iar prin încheierea Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ din 05 februarie 2020 (dosarul nr.2ra-115/20), s-

a respins ca fiind neîntemeiată, cererea depusă de către Gheorghe Străisteanu

cu privire la emiterea unui aviz consultativ. Cu titlu de informare a mai

indicat cauzele: nr. 2ra-959/2020, S. Sandu vs MJ, INP Nord cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție; nr. 2ra-182/2020 Gh.

Străisteanu vs. MJ, INP privind constatarea faptului încălcării dreptului de

a nu fi tras la răspundere contravențională ilegală, constatarea încălcării

dreptului la un proces echitabil, încasarea prejudiciului moral; nr. 2ra-

2059/19 V. Chersac vs INP, MJ privind încasarea prejudiciului material și

moral; nr. 2ra-565/20 Gh. Odobescu vs INP, MJ cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție; nr. 2ra-2450/18 M.

Balan vs MJ, INP, nr.2ra-1163/17, A. Dovgani vs. MJ, INP.

intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d.180).

recurs, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil și respingerea

acestuia.

Moldova a depus referință la cererea de recurs, prin care și-a exprimat

poziția în favoarea susținerii recursului, solicitând casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

10

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 22

noiembrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 19 ianuarie 2024 (f.d.156). Astfel, recursul depus

anterior expedierii copiei deciziei motivate, este în termen.

(1) și (2) din Codul de procedură civilă.

11

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

după 01 septembrie 2023, recurentul a indicat prevederile art.432 alin.(1),(2),

(3), (4) din Codul de procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023,

textul cărora a fost redat în exprimarea dezacordului cu decizia instanței de

apel.

limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv

nu constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele

invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării

anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile

menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă

acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în

instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise

de instanța de apel.

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza

Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

12

implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

de Justiție concluzionează că recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin

prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

13