2ra-722/24 — cu privire la încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contraventională
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contraventională
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-722/24 — cu privire la încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere contraventională (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General
al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Dovgani Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la
încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la
răspundere contravențională,
împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, și s-a menținut
hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr. 2ra-722/24
Nr. PIGD 2-22100675-01-2ra-14062024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433
(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Holban)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, Ru. Pulbere, D. Dulghieru)
07 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 iulie 2022, Dovgani Alexandru s-a adresat cu o cerere de chemare
în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM și Ministerului
Justiției al RM, prin care a solicitat încasarea din contul Ministerului
Afacerilor Interne al RM prin intermediul bugetului de stat în folosul lui
Dovgani Alexandru a sumei de 4000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral și
suma de 500,00 de lei cu titlu de prejudiciu material.
Ulterior, la 08 februarie 2023, Dovgani Alexandru a depus o cerere de
completarea a acțiunii, prin concretizarea cercul participanților la proces, și
anume indicând cu statutul procesul de pârât - Inspectoratul General al
Poliției al MAI la RM, iar Ministerul Afacerilor Interne al RM, în calitate de
intervenient accesoriu, precum și concretizarea pretențiilor privind încasarea
prejudiciului moral și material.
În motivarea cererii de completare și modificare a acțiunii reclamantul
a indică că la 04 decembrie 2020, ora 23:45 de către agentul constatator Buga
Mihail în privința lui Dovgani Alexandru a întocmit proces verbal cu privire
la contravenție MAI05 XXXX în conformitate cu prevederile art. XXX
alin.(X1) - (X), art. XX din Codul contravențional și emisă decizia cu
aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 1350,00 de lei (3+24
u.c.) cu 5 (03+02) puncte de penalizare.
A menționat că nefiind de acord cu procesul verbal cu privire la
contravenție la 07 decembrie2020 a depus contestația cu invocarea încălcării
comise de agentul constatator la întocmirea contravenției.
Drept urmare a contestării procesului verbal cu privire la contravenție,
prin hotărârea din 07 octombrie 2021 a Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana,
s-a admis contestația înaintată de Dovgani Alexandru. S-a declarat nulitatea
procesului verbal cu privire la contravenție din 04 decembrie 2020 intentat
împotriva reclamantului pe semnele contravenție prevăzute de art. 228
alin.(31)-(4) și art. 230 din Codul contravențional, cu încetarea procesului
contravențional, fiind inexistența faptelor contravenționale.
Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, agentul constatator din
cadrul INSP al IGP al MAI, Buga Mihail a declarat recurs împotriva hotărârii
din 07 octombrie 2021 a Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, solicitând
1
admiterea recursului, casarea hotărârii, cu remiterea cauzei contravenționale
la o nouă rejudecare în instanța de fond.
Prin decizia din 07 aprilie 2022, a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
ca nefondat recursul declarat de agentul constatator din cadrul INSP al IGP
al MAI, Buga Mihail, și s-a menținut hotărârea din 07 octombrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza contravențională în privința
lui Dovgani Alexandru, în săvârșirea contravenție prevăzute de art. XX alin.
(X1) și art. XX alin. (X) din Codul contravențional, decizia fiind irevocabilă.
În contextul celor enunțate, reclamantul a susține că atât instanța de
fond cât și instanța de apel au confirmat nevinovăția sa pe motive că nu a
existat fapta contravenție, motiv din care a considerat că acțiunile ilegale ale
poliției i-au provocat suferințe morale și fizice, în urma cărora nu a putut
dormi multe nopți și, de asemenea a mers la instanțe peste un an și jumătate,
dovedindu-și nevinovăția.
Cu referire la prevederile art. 1, art. 2 alin.(1), art.3 alin.(1), lit.c),
alin.(2), art. 5 alin.(1), art.6 lit.a) și art. 13 alin.(1) din Legea privind modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din
25 februarie 1998, art. 2036 alin.(1)-(2) din Codul civil, reclamantul a
pretins dreptul la repararea prejudiciului. Or, în privința sa a fost întocmit un
proces-verbal cu privire la contravenție și aplicată amendă contravențională
de către Inspectoratul Național de Securitate Publică, care potrivit
răspunsului Ministerului Finanțelor nr. 07/4-04/259 din 27 mai 2022 se află
în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și este
întreținut exclusiv din bugetul de stat.
Astfel, a considerat că Inspectoratul Național de Securitate Publică,
fiind o subdiviziune a IGP al MAI al RM, nu poate fi desinestătător subiect
în raportul obligațional de răspundere civilă, aceasta obligație fiind atribuită
prin lege unității centrale de administrare și control al MAI al RM, cu statul
de persoana juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.
În contextul celor enunțate, reclamantul a concluzionat că atragerea la
răspundere ilegală contravențională împotriva sa, în urma căreia a fost acuzat
și amendat în mod ilegal, i-a provocat pagube materiale și morale, astfel
estimând dauna morală la 300 unități contravenționale (6000,00) de lei.
Totodată, reclamantul a susținut că prejudiciul material pentru
cheltuieli de consultație juridică, contestația la decizia și procesului verbal
de a prezenta probe în judecată este în sumă de 500,00 de lei.
Ca urmare a celor menționate supra, reclamantul a solicitat instanței
admiterea integrală a acțiunii, cu încasarea din contul Inspectoratului
General al Poliției al MAI al RM, în folosul lui Dovgani Alexandru a sumei
de 6000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral și respectiv, suma de 500,00
de lei cu titlu de prejudiciu material.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dovgani
Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM,
intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne al RM, cu privire la
încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM, în
beneficiul lui Dovgani Alexandru prejudiciu moral în mărime de 2000,00 de
lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins, ca neîntemeiată
(f.d.117; 123/125, vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.120,vol.I),
Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM a declarat apel nemotivat
împotriva hotărârii din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi
decizii privind respingerea integrală a cererii de chemare în judecată
(f.d.121, vol.I), iar la 29 noiembrie 2023, prin intermediul Direcției de
evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, a depus
motivarea apelului (f.d.133/145, vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM și s-a
menținut hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
(f.d. 171/174).
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii primei instanțe contestate în raport cu prevederile
aplicabile la caz și criticile aduse în cererea de apel, a concluzionat că
instanța de fond a dat o apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți,
a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în hotărâre fiind în
corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material au fost
aplicate corect.
În continuare, instanța de apel a constatat că argumentele invocate în
cererea de apel, în esența lor, sunt similare argumentelor expuse de apelant
în referința depusă în instanța de fond, argumente ce au fost dezbătute în
hotărârea emisă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare, iar actele normative
vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de fond prin prisma
circumstanțelor importante ale pricinii.
La fel, instanță de apel a notat că apelantul nu a invocat niciun
argument plauzibil în vederea justificării netemeiniciei hotărârii instanței de
fond.
3
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de a
menționa că judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui
argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat
argumentele, or, deși Curtea Europeană acordă o atenție deosebită respectării
de către instanțe a obligației de a examina problemele ridicate de către părți
ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, totuși, în
jurisprudența sa s-a reținut în mod constant faptul că „Art. 6 par. 1 din
Convenție obligă tribunalele săși motiveze deciziile, dar nu se poate cere să
dea un răspuns detaliat la fiecare argument” - Hotărârea Ruiz Torija contra
Spaniei.
Mai mult, reieșind din principiul disponibilității părților în procesul
civil și în virtutea prevederilor art. 118 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, care indică expres că fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale
dacă legea nu dispune altfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că
apelantul în cererea de apel nu a putut confirma prin probe circumstanțele pe
care le invocă drept temei de admitere a cererii de apel.
În consecință, instanță de apel a considerat necesar de a menționa
faptul că prin prisma jurisprudenței CEDO și anume cauza Rebait și alții
contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995, unde Comisia a menționat că „[...] art. 6 § 1 al Convenției,
nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat
împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse
de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în
apel, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
la caz a normelor de drept material sau procedural de către instanțe.
Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță a
examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept
material, procedural și apreciind probele în conformitate cu art.130 din
Codul de procedură civilă, a emis o hotărâre legală, iar argumentele invocate
în cererea de apel nu au suport probator, instanța de apel a ajuns la concluzia
de a respinge apelul și de a menține hotărârea din 19 iunie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 iunie 2024, Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM a
declarat recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței
de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin
care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de Dovgani Alexandru, ca
neîntemeiată (f.d.1/12,vol.II).
4
În susținerea recursului, recurentul a invocat că prin prisma
prevederilor art. 432 alin. (1), (2), (3), (4), art. 118 alin. (1) - (3), art. 119
alin. (1), art.130 alin. (1), (3), art. 239, art. 240 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o
neîntemeiată și neargumentată, nefiind constatate și elucidate pe deplin toate
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.
Totodată, a menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu
au stabilit corect raportul dedus judecății, circumstanțele importante pentru
soluționarea pricinii nu au fost stabilite și elucidate pe deplin, probele
prezentate, nu au dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele.
Referitor la capătul de cerere privind solicitarea încasării a
prejudiciului material și moral suportat ca urmare a tragerii ilegale la
răspundere contravențională, recurentul a considerat solicitarea înaintată a fi
neîntemeiată, nefondată, abuzivă și pur declarativă, în acest sens nefiind
prezentate probe pertinente și concludente. Or, Alexandru Dovgani s-a
adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată în baza
Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, considerând că prin
sancționarea contravențională în baza procesului-verbal cu privire la
contravenție, care ulterior a fost anulat de instanța de judecată, i-a fost cauzat
un anumit prejudiciu.
Recurentul a afirmat că agentul constatator la momentul depistării
comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, este obligat
nemijlocit de a întreprinde toate măsurile prevăzute de Codul
contravențional. Din acest motiv, acestea nici într-un caz nu pot fi calificate
drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de
serviciu este o îndatorire directă, motiv din care nu pot fi reținute
argumentele reclamantului precum că, agentul constatator ar fi comis abateri
de la prevederile legale. În context, potrivit prevederilor art.385 alin.(2) din
Codul contravențional, este desemnat ca agent constatator funcționarul din
autoritățile indicate la art.400-4237, împuternicit cu atribuții de constatare a
contravenției și/sau de sancționare. Subsidiar, a citat prevederile art.383
alin.(1), (3) din Codul contravențional. Astfel, repunerea în drepturi a
persoanei se efectuează în cazuri exhaustive și anume, dacă prin hotărâre
definitivă, persoana în privința căreia a fost pornit proces contravențional
este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa contravențională este
înlăturată. Intimatul/reclamantul în speță nu se află în nici una din cazurile
expuse supra. Respectiv, în primul caz, nu există nici o hotărâre definitivă
prin care reclamantul să fi fost declarat nevinovat, ori procesul-verbal
contravențional a fost anulat de către instanța de judecată fiind anulată și
decizia agentului constatator, în temeiul art. 441 și art.445 din Codul
contravențional, motivând lipsa faptului contravenției. În cel de al doilea caz,
răspunderea contravențională, conform prevederilor art.19 din Codul
5
contravențional, este înlăturată în cazul: legitima apărare; starea de extremă
necesitate; constrângerea fizică și/sau psihică; riscul întemeiat; cazul fortuit.
Or, instanța de judecată, care a examinat contestația asupra procesului-verbal
cu privire la contravenție, nu a constatat existența nici unui caz enumerat
supra. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 441 alin.(1) din Codul
contravențional, procesul contravențional pornit încetează dacă: a) nu există
faptul contravenției; b) se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art. 3
alin. (3), art. 4 alin. (3), art. 20-31; c) persoana presupusă a fi făptuitor a
decedat, cu excepția cazului de reabilitare a acesteia; d) pentru același fapt și
privitor la aceeași persoană există o decizie/hotărâre definitivă; e) pentru
același fapt este pornită urmărire penală. Iar alin.(2) al aceluiași articol,
stipulează că, încetarea procesului contravențional determină repunerea în
drepturi a persoanei în a cărei privință a fost pornit, suplimentar fiind citate
prevederile art. 2036, art. 2037 din Codul civil.
În context a mai menționat că în temeiul Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, unul din
criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul
echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală
despăgubire și se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul
despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect
compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii
daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Reiterând prevederile art. 383 alin. (1), (3) din Codul contravențional,
art. 9 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, recurentul a notat că în
speță, agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare,
actualmente Inspectoratul Național de Securitate Publică, a întocmit
procesul- verbal cu privire la contravenție, prin care Dovgani Alexandru a
fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 228
alin.(31) - (4), art. 230 din Codul contravențional și emisă decizia cu aplicarea
sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 1350,00 de lei (3+24 u.c.) cu
5 (03+02) puncte de penalizare. Iar, potrivit hotărârii din 07 octombrie 2021
a Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a fost admisă contestația înaintată de
Dovgani Alexandru și a fost declarată nulitatea procesului verbal cu privire
la contravenție din 04 decembrie 2020, intentat împotriva reclamantului pe
semnele contravenție prevăzute de art.228 alin.(31)-(4) și art. 230 din Codul
contravențional, cu încetarea procesului contravențional.
Prin prisma dispozițiilor normelor suscitate la circumstanțele cauzei,
evaluând soluția prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport
cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, recurentul a considerat cererea
de chemare în judecată neîntemeiată. În acest sens, reieșind din materialele
dosarului, Dovgani Alexandru nu poate pretinde de la Inspectoratul General
al Poliției prejudiciul moral în sumă de 4 000,00 de lei, cauzat în rezultatul
tragerii ilegale la răspundere contravențională, în condițiile în care acesta nu
6
este pârâtul corespunzător, or, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII
din 25 februarie 1998, la care face trimitere intimatul/reclamantul, cauzele
cu privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în
conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care
reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este
Ministerul Justiției. Iar potrivit prevederilor art. 383 alin. (1) din Codul
contravențional, cheltuielile de administrare și de conservare a probelor, de
retribuire a apărătorului, alte cheltuieli aferente procesului contravențional
se suportă de contravenient sau de stat în modul stabilit de legislație. În
sensul normelor legale sus enunțate, recurentul a considerat că este pârâtul
necorespunzător, or la caz organul care reprezintă statul în instanța de
judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției, care și poate
avea calitatea procedurală de pârât. În acest context a menționat și
prevederile art. 2007 din Codul civil. Statul indiferent de vinovăția
persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală ale procuraturii
sau ale instanțelor de judecată răspunde pentru prejudiciile nominalizate în
prezenta speță, este obligat să repare prejudiciul cauzat acestora dacă nu va
demonstra circumstanțele care exclud răspunderea, similar cazului din speță.
În continuare recurentul a notat că pretențiile reclamantului Dovgani
Alexandru sunt netemeinice, or, art. 6 din Legea nr. 1545-XIII din 25
februarie 1998 prevede expres cazurile în care survine dreptul
persoanei/juridice la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturi și a instanțelor de judecată, iar
pentru a fi prezența unei acțiuni civile întemeiate nu este suficient de a fi
întrunite doar prevederile art.6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie
1998, dar este necesar și întrunirea dispozițiilor prevăzute de art.3 alin. (1)
din aceeași lege. Deși, reclamantul a invocat că a fost tras ilegal la răspundere
contravențională, Legea nr.1545/1998 garantează repararea prejudiciului
moral și material în cazurile în care persoana a fost ilegal arestată, reținută
sau i s-a aplicat ilegal amenda contravențională de către instanță. Prin
urmare, nici una din circumstanțele enumerate la art. 3 din Legea nr.1545 nu
se regăsește în justificarea pretențiilor reclamantei de repararea a
prejudiciului. Pentru angajarea statului pentru prejudiciul cauzat prin erori
judiciare și de urmărire penale, este nevoie de existența faptei ilicite,
respectiv nu orice acțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului, la
caz tragerea la răspundere contravențională și aplicarea de către agentul
constatator a amenzi contravenționale nu atrage răspunderea satului.
Procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit nu de către o
autoritate publică, dar de către agentul constatator, de unde reiese că
instituția nu poate răspunde pentru acțiunile agentului constatator, care
acționează independent și în conformitate cu legislația în vigoare.
Legea cadru care reglementează cazurile, modul și condițiile de
răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile
ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire
7
penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, este Legea nr. 1545-XIII
din 25 februarie 1998. Redând noțiunea de acțiuni ilicite conform legii
evidențiate, art. 7 lit. e), art. 3 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, este notabil că
dreptul a reclamantului Anatoli Dovgani de a cere repararea prejudiciului
material, sub forma compensării sumelor plătite de el pentru asistență
juridică este unul incontestabil. Totuși, realizarea lui este ținută de o justă
calificare a raportului juridic material litigios și utilizarea metodelor coerente
de apărare. Intimatul/reclamantul nu a demonstrat cumularea tuturor
condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii în prezenta speță,
ceea ce exclude răspunderea acestuia și necesitatea reparării prejudiciului,
care survine doar drept consecința directă a faptei ilicite comisă de autorul
acesteia, situație care în speță nu se atestă.
În condițiile enunțate, recurentul a considerat că în consecință, nu
poate fi invocată prejudicierea morală, astfel încât intimatul/reclamantul
Dovgani Alexandru contrar cerințelor instituite de prevederile art. 118 alin.
(1) din Codul de procedură civilă nu a făcut dovada acestor circumstanțe
pretinse. În același context de idei, suma de 2 000,00 de lei cu titlu de
prejudiciu moral este neîntemeiată, exagerată și nejustificată, în condițiile în
care, nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente și
concludente care să confirme faptul vătămării drepturilor personale
nepatrimoniale privind integritatea morală, prezumție valabilă până la proba
contrarie.
Recurentul a mai afirmat că acțiunile agentului constatator al
Inspectoratului Național de Securitate Publică la IGP al MAI al RM au fost
perfect legale, săvârșite în temeiul și în conformitate cu legislația în vigoare,
iar pretențiile înaintate de intimat/reclamant în cererea de chemare în
judecată sunt neîntemeiate, neavând suport juridic și acțiunile acesteia sunt
de fapt cu rea-credință.
Referitor la temeiurile de drept indicate de către instanța de apel,
recurentul a menționat prevederile art.3 alin.(1), (2), art.6, art.10 din Legea
nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, art. 384 alin. (2) lit. u), art. 384 alin. (31)
din Codul contravențional. Iar, din hotărârile anexate de către
intimatul/reclamant la cererea de chemare în judecată nu se constată condiția
obligatorie stipulată de prevederile art. 384 alin. (31) din Codul
contravențional și anume nu a fost constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau
al inacțiunilor autorității competente să constate contravenție sau să
soluționeze cauza contravențională. Mai mult, conform art. 450 alin. (2) din
Codul contravențional, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare
a legalității și a drepturilor omului, instanța de judecată emite, odată cu
hotărârea, și o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la
cunoștință persoanei cu funcție de răspundere responsabile. O astfel de
încheiere nu a fost emisă în cadrul examinării dosarului contravențional, or
instanța s-a expus din punct de vedere procedural asupra nulității procesului-
verbal cu privire la contravenție. Astfel, dreptul persoanei de recuperare a
8
prejudiciului cauzat survine numai în cazul și perioada procesului
contravențional, iar procesul contravențional a fost finalizat, fapt demonstrat
prin hotărârile emise pe cauza contravențională, totodată, deși
intimatul/reclamantul avea dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului în
cadrul procesului contravențional, aceasta din motive necunoscute nu a
făcut-o, învederând în context prevederile art. 2006 alin. (3) din Codul civil.
În contextul celor enunțate, recurentul a susținut că
intimatul/reclamantul urma să solicite prejudiciul cauzat în cadrul procesului
contravențional inițiat. În concluzie, dispozițiile normelor Codului
contravențional în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a
prejudiciului material presupus cauzat sunt aplicabile în cadrul proceselor
contravenționale, iar în momentul în care reclamantul nu a beneficiat de
aceste drepturi în cadrul procesului contravențional, fiind emise hotărâri
definitive asupra cazului contravențional, aceste prevederi nu mai sunt
aplicabile reclamantului în cadrul unui proces civil, totodată, faptul că nu a
dorit să beneficieze de drepturile prevăzute în procesul contravențional nu
poate fi imputat autorităților publice. Astfel,prin coroborarea normelor
citate și examinării circumstanțelor cauzei, intimatul eronat a interpretat
prevederile legale potrivit cărora bugetul de stat al RM, prin intermediul
Inspectoratul General al Poliției, urmează să suporte cheltuieli iraționale ce
țin de repararea unui prejudiciu material și moral presupus, cauzat de
efectuarea corespunzătoare de către agentul constatator a atribuțiilor de
serviciu conform împuternicirilor. Or, conform normelor de drept
intimat/reclamant Anatoli Dovgani nu i-au fost aduse prejudicii ce l-ar
îndreptăți să solicite repararea lor. Totodată, ultimul a fost restabilit în
drepturi, prin anularea sancțiunilor prevăzute din Codul contravențional,
aplicate prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 03 iunie 2019.
Referitor la netemeiniciei deciziei instanței de apel, precum și
inaplicabilității Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 în prezentul litigiu,
recurentul a notat un caz similar, și anume, la 24 decembrie 2019 Gheorghe
Străisteanu a depus cerere, prin care a solicitat Plenului Curții Supreme de
Justiție emiterea unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în
aplicare a dispozițiilor Legii nr. 1545/1998, art. 45, art. 383, art. 384, art. 441
din Codul contravențional, art. 2, art. 4, art. 5, art. 123, art. 166-173 din
Codul de procedură civilă, art. 1, art. 2, art. 9, art. 15, art. 16, art.19, art.21,
art. 858, art. 1998, art. 2007, art. 2036, art. 2037 din Codul civil. Iar prin
încheierea din 05 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr.2ra-
115/20), s-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea depusă de către Gheorghe
Străisteanu cu privire la emiterea unui aviz consultativ.
Subsecvent, cu titlu de informare a mai indicat cauzele: nr.2ra-
1163/17, Anatolii Dovgani vs Ministerul Justiției, INP; nr.2ra-751/22,
Anatolii Dovgani vs INSP; nr.2ra-940/22 Anatolii Dovgani vs INSP și
nr.2ra-1482/22, Anatolii Dovgani vs INSP.
9
La 15 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei
electronice, a expediat în adresa intimatului Dovgani Alexandru, precum și
intervenientului accesoriu Ministerul Afacerilor Interne al RM, copia
recursului declarat de IGP al MAI al RM, împotriva deciziei din 09 aprilie
2024 a Curții de Apel Chișinău, pentru cunoștință, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de expediere și extrasul din poșta electronică anexate la
materialele dosarului (f.d.20/21,vol.II).
La 14 august 2024, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus
referința prin care a susținut recursul declarat de IGP al MAI al RM,
împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, drept
urmare, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să fie
respinsă integral acțiunea înaintată de Dovgani Alexandru (f.d.22/28, vol.II).
La 30 august 2024, Dovgani Alexandru a depus referință la recursul
declarat de IGP al MAI al RM, împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, cu
menținerea în vigoarea deciziei contestate (f.d.30/30verso,vol.II).
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat deciziei la 09 aprilie
2024, iar, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.3876
(f.d.185,vol.I), rezultă că, la 21 iunie 2021, Curtea de Apel Chișinău a
expediat părților, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale
din 09 aprilie 2024, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de IGP al MAI al RM, la 14 iunie 2024, anterior
recepționării copiei deciziei contestate, se consideră depus în termenul
stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.43).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun
de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V
pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321, art. 570 din 18 august 2023, au
fost introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul
10
XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de
dispoziție ale curților de apel.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31
iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În această consecvență, se deduce că examinarea admisibilității
recursului declarat de IGP al MAI al RM, împotriva deciziei din 09 aprilie
2024 a Curții de Apel Chișinău, la 14 iunie 2024, va fi examinată prin prisma
temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).
Art. 433 alin.(1) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.
246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023), prevede că:
,,(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); a1) recursul este depus împotriva
unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b)
recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana
care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat
după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii
nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023), prevede că:
,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a
fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii
nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023), stabilește că:
,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
11
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la data depunerii cererii de recurs), enunțate la pct. 49 din prezenta încheiere.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că, deși la data emiterii deciziei instanței de apel (09 aprilie 2024), erau deja
în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, în partea ce ține
de temeiurile de declarare a recursului introduse prin Legea nr.246 din 31
iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), recurentul nu a dat dovadă
de diligența corespunzătoare și a invocat temeiurile de drept din redacția
anterioară a legislație procesuale, care nu mai produc efecte juridice, fiind
caduce.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului
Din analiza recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție atestă că, deși recursul a fost declarat după 01 septembrie 2023,
recurentul a indicat prevederile art.432 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de
procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023, textul cărora a fost
redat în exprimarea dezacordului cu decizia instanței de apel.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că
argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu
constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele invocate
în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare
a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu
respectarea prevederilor legale.
12
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile
menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă
acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în
instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise
de instanța de apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,
statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări
implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev
împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile
de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza
Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care 12 implică doar chestiuni
de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Cu referire la cauzele nr. 2ra-1163/17, nr.2ra-751/22, nr.2ra-940/22 și
nr.2ra-1482/22, invocate de reprezentantul Inspectoratului General al Poliției
al MAI al RM în cererea de recurs, cu titlu de practică unitară, Completul de
judecată menționează că nu poate fi apreciată ca fiind o practică uniformă a
Curții Supreme de Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată în perioada
anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia interpretării
normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în
prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe
marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o apreciere distinctă (a se
vedea de exemplu hot. nr. 2ra-1541/23 din 13 martie 2025 și nr.2ra-58/24
din 07 mai 2025).
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că hotărârile invocate de reprezentantul Inspectoratului General al Poliției al
13
MAI al RM nu pot fi considerate relevant acestei categorii de cauze și nu
corespunde liniei jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Inspectoratul General al
Poliției al MAI al RM, împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin
prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat
și considerat inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, împotriva deciziei
din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
14