2ra-182/20 — constatarea faptului incalcarii dreptului de a nu fi tras la raspundere contraventionala ilegala, prezumtia nevinovatiei

2ra-182/20 — constatarea faptului incalcarii dreptului de a nu fi tras la raspundere contraventionala ilegala, prezumtia nevinovatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ra-182/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

19 februarie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului

Național de Patrulare privind constatarea faptului încălcării dreptului de a nu fi tras

la răspundere contravențională ilegală, constatarea încălcării dreptului la un proces

echitabil,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 martie 2019 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului Național de

Patrulare privind constatarea faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la

răspundere contravențională ilegală, prezumția nevinovăției, constatarea încălcării

dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 §1 din Convenția Europeană.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că la 15 octombrie 2018, aproximativ

ora 14.46, deplasându-se regulamentar pe str.Calea Ieșilor, mun.Chișinău, fără

careva motive a fost oprit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare, Vadim Negru, care inventând precum că a comis o încălcare a

Regulamentului Circulației Rutiere, i-a întocmit un proces-verbal cu privire la

contravenție și l-a sancționat cu amendă în mărime de 750 de lei.

A menționat că ofițerul de poliție Vadim Negru a fabricat în privința sa un dosar

contravențional (penal) și l-a sancționat vădit ilegal cu amendă în mărime de 750 de

lei și 3 puncte de penalizare.

Faptul fabricării, falsificării de către ofițerul de poliție Vadim Negru a

dosarului contravențional din 15 octombrie 2018, a fost constatat prin hotărîrea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 decembrie 2018 și prin decizia

irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2019.

1

A invocat că printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că

Gheorghe Străisteanu a fost atras la răspundere contravențională și sancționat vădit

ilegal, contrar prevederilor Codului contravențional, prin falsificarea unui proces-

verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare.

A susținut că i-a fost încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de Constituția

Republicii Moldova și Convenția Europeană, de a nu fi tras la răspundere

contravențională contrar prevederilor legislației în vigoare, prezumția nevinovăției,

încălcare care cade sub incidența art. 6 §1 din Convenția Europeană.

Procesul-verbal cu privire la contravenție din 15 octombrie 2018, a fost întocmit

cu date eronate, false, dânsul fiind lipsit intenționat de dreptul de a fi apărat de un

avocat, de a prezenta probe, cereri, plângere, declarații, ceea ce în consecință a dus

la încălcarea gravă a drepturilor sale prevăzute de Constituție și Convenția

Europeană.

În acest sens a notat că nu a avut parte de un proces echitabil în conformitate cu

art. 6 § 1 al Convenției la întocmirea procesului-verbal menționat, fapt confirmat și

prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 28 decembrie 2018 și

prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019.

A susținut că a fost atras la răspundere contravențională (penală) ilegal, a fost

puternic frustrat, a avut emoții negative, a suportat cheltuieli în legătură cu

contestarea acțiunilor ilegale ale agentului constatator Vadim Negru și participarea

în ședințele de judecată.

La fel, a indicat că instanța de judecată urmează să determine că prin atragerea

la răspundere contravențională ilegală, i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 53

din Constituție, iar suferințele psihice provocate trebuie compensate prin acordarea

unor despăgubiri.

În perioada examinării cauzei, a fost obligat să se prezinte la ședințele de

judecată pentru examinarea cauzei contravenționale, să scrie explicații, să depună

mărturii, declarații, să demonstreze nevinovăția sa. Aceste împrejurări denotă clar că

în urma pornirii procesului contravențional, prin acțiunile ilegale ale agentului

constatator, i-a fost încălcat dreptul de nu fi învinuit ilegal, în lipsa unei fapte

contravenționale.

A menționat că prejudiciul moral și material este în directă legătură cu acțiunea

ilegală a Inspectoratului Național de Patrulare. Este în afara oricăror dubii că

angajații Inspectoratului Național de Patrulare au acționat vădit ilegal, ignorând

intenționat prevederile legislației în vigoare.

A accentuat că prin falsificarea în privința sa a procesului-verbal cu privire la

contravenție din 15 octombrie 2018 și atragerea la răspundere contravențională

(penală) contrar legislației în vigoare, vădit ilegal, pentru o faptă pe care nu a comis-

o, i-au fost provocate daune morale și materiale irecuperabile, care dă temei pentru

răspunderea delictuală.

A invocat că în calitate de reclamant, estimează mărimea prejudiciului moral în

sumă de 5500 de lei care este cu mult mai mică decât mărimea sumelor oferite de

Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în cauze similare decise

împotriva Republicii Moldova.

A specificat că acest prejudiciu a fost cauzat prin sentimente de frustrare

cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor Inspectoratului Național de Patrulare

comise în opinia sa vădit contrar legislației; prin suferințe continue din cauza

nenumăratelor ilegalități comise în privința sa de către angajații Inspectoratului

2

Național de Patrulare; falsificarea mai multor dosare contravenționale (penale),

urmărire secretă ilegală, amenințări, umilire, înjosire, refuzul furnizării informației

solicitate, refuzul înregistrării cererilor, plângerilor.

În opinia sa, aceste acțiuni demonstrează că angajații Inspectoratului Național

de Patrulare intenționat acționează contrar legislației în vigoare, provocându-i

anxietate, suferințe psihice, stresuri, nervi, griji, afectare sufletească și spirituală,

oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare.

A solicitat reclamantul constatarea faptului încălcării dreptului de a nu fi tras

la răspundere contravențională ilegală, prezumția nevinovăției, constatarea încălcării

dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană,

încălcare comisă prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

nr.MAI04 526509 din 15 octombrie 2018 și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale,

prin fabricarea, falsificarea dosarului contravențional din 15 octombrie 2018,

încasarea de la Inspectoratul Național de Patrulare a prejudiciului moral în mărime

de 5500 de lei.

Prin hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Străisteanu,

s-a constatat încălcarea dreptului lui Gheorghe Străisteanu de a nu fi tras la

răspundere contravențională ilegală, precum și lezarea dreptului la prezumția

nevinovăției admise prin întocmirea în privința acestuia la 15 octombrie 2018 a

procesului-verbal cu privire la contravenție și deciziei agentului constatator din

cadrul Inspectoratului Național de Patrulare, cu sancționarea la amendă în mărime

de 15 unități convenționale și 3 puncte de penalizare.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Patrulare în beneficiul lui Gheorghe

Străisteanu prejudiciul moral în mărime de 1000 de lei.

În rest, acțiunea înaintată de Gheorghe Străisteanu s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Inspectoratul Național de Patrulare.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iunie 2019, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu către

Ministerul Justiției al R.Moldova, Inspectoratul Național de Patrulare și s-a emis o

hotărâre nouă prin care s-a încetat procesul civil în partea pretenției lui Gheorghe

Străisteanu privind constatarea faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la

răspundere contravențională ilegală, prezumția nevinovăției din motiv că acestea nu

urmează a fi examinate în procedură civilă.

S-a explicat lui Gheorghe Străisteanu că nu se admite o nouă adresare în

judecată în procedură civilă a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași

temeiuri.

Cerințele lui Gheorghe Străisteanu privind constatarea încălcării dreptului la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană, încălcare comisă

prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și aplicarea unei

sancțiuni vădit ilegale, prin fabricarea, falsificarea dosarului contravențional din 15

octombrie 2018 și încasarea prejudiciului moral s-au respins ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a specificat, că pretenția privind

constatarea faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională

ilegală, prezumția nevinovăției, nu pot fi examinate prin prisma legislației civile. Or,

prezumția nevinovăției și cazurile de atragere la răspundere contravențională, sunt

3

prevăzute de normele corespunzătoare din Codul contravențional. Astfel,

neîntemeiat prima instanță a aplicat în privința acestei pretenții art. 5 alin. (2) a

Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545

din 25.02.1998. Prin urmare, în speță sunt aplicabile prevederile art. 265 lit. a) Cod

de procedură civilă, de încetare a procesului în partea pretenției privind constatarea

faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională ilegală,

prezumția nevinovăției, din motiv că această solicitare nu urmează a fi judecată în

procedură civilă.

Cât privește cerințele privind constatarea încălcării dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 §1 din Convenția Europeană, încălcare comisă prin

întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție nr.MAI04 526509 din 15

octombrie 2018 și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale, prin fabricarea, falsificarea

dosarului contravențional din 15 octombrie 2018 și încasarea de la Inspectoratul

Național de Patrulare în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu a prejudiciului moral în

mărime de 5500 de lei, Colegiul a reținut că art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din

25.02.1998 nu este aplicabil speței. Or, sancțiunea contravențională la care a fost

supus intimatul nu a fost aplicată de către o instanță de judecată. Mai ales că

prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998 reglementează expres și limitativ cazurile

și condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de

urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești, iar circumstanțele cazului

dedus judecății nu pot fi încadrate în limitele acestui act normativ. Prin urmare și

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice și juridice este reparabil doar în

urma supunerii ilegale la arest administrativ, reținerii ilegale sau aplicării ilegale a

amenzii administrative de către instanța de judecată, circumstanțe care în speță nu

au fost constatate.

Mai mult, instanța de apel nu a constatat și nu a identificat existența

suferințelor psihice care ar da dreptul lui Gheorghe Străisteanu la încasarea

prejudiciului moral.

La 27 noiembrie 2019 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2), lit. a), c),

alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că, constatarea instanței de apel este totalmente

eronată.

A specificat că potrivit recomandărilor Curții Europene făcute în hotărârea CEDO

pe cauza Ziliberberg vs Moldova, caracterul general al Codului contravențional și

scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât și a preveni, sunt suficiente pentru a

arăta, în sensul articolului 6 al Convenției, că reclamantul a fost acuzat de o abatere

penală, procedurile administrative (contravenționale) cad sub incidența caracterului

penal al procedurilor și acestora li se aplică același principiu precum și la examinarea

procedurilor penale. Astfel, în cazul dat se aplică prevederile art. 2007 Cod civil,

răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de urmărire

penală, ale procuraturii sau instanțelor de judecată și Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

4

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25.02.1998.

Prin urmare instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

A indicat că potrivit prevederilor art. 1 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998,

prezenta lege constituie actul legislativ de bază, care reglementează cauzele, modul și

condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

A susținut că având în vedere că răspunderea pentru prejudiciul moral are un

caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanța de judecată,

reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei, ținându-se cont de persoana

reclamantului și de măsura în care această compensație poate să-i aducă satisfacție.

Astfel, instanța urmează să determine că prin tragerea la răspundere contravențională

ilegală i s-a încălcat dreptul prevăzut de art. 53 din Constituție, iar suferințele psihice

provocate trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

A indicat că decizia instanței de apel nu corespunde cerințelor art. 241 alin. (5) Cod

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 22

noiembrie 2019 (f.d. 134). Prin urmare, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu la

27 noiembrie 2019 este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

La 17 ianuarie 2020 de către Inspectoratul Național de Patrulare a

Inspectoratului General de Poliție a fost depusă referință prin care s-a solicitat

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

5

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța ierarhic inferioară și nu redă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

6

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7