2ra-189/25 — încasarea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-189/25 — încasarea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Ivan Scutelnic împotriva Inspectoratului General al Poliției și
Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(încasarea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor
de judecată)
împotriva deciziei din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-189/25
NR. PIGD 2-23152591-01-2ra-08042025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Edineț, sediul Briceni (jud. A. Procopișin)
Curtea de Apel Nord (jud. S. Grosu, A. Țihonschi, R. Holban)
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Inspectoratul General al Poliției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 octombrie 2023, Ivan Scutelnic a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Justiției
al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,
compensarea cheltuielilor de judecată.
În argumentarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 20 decembrie
2021 de către agentul constatator în persoana ofițerului de sector al
Inspectoratului de Poliție Briceni a Inspectoratului General al Poliției,
Alexandr Țurcan, a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție nr.
MAI05412042, pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 240 alin. (1)
din Codul contravențional, pentru faptul că, Ivan Scutelnic, la 14 decembrie
2021, aproximativ la orele 13:24 min., cu tractorul ce îi aparține, de model
xxxxx, pe traseul s. Corejeuți-s. Bălăsinești, a murdărit învelișul rutier, fapt
pentru care a fost sancționat prin decizia agentului constatator, din aceeași
dată, cu amendă în mărime de 30 unități convenționale echivalent a sumei
de 1 500 de lei.
Reclamantul a menționat că prezentul proces-verbal și decizia de
sancționare a fost contestat în instanța de judecată. Astfel, prin hotărârea din
16 decembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, contestația sa a fost
admisă, s-a anulat decizia de sancționare adoptată de agentul constatator al
IP Briceni, Alexandr Țurcan la 20 decembrie 2021, și s-a încetat procesul
contravențional, din lipsa faptei contravenționale.
A afirmat că, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale încălcate,
a fost nevoit să-și angajeze un avocat, pentru a-i apăra interesele în procesul
1
contravențional, iar pentru aceasta a achitat pentru serviciile de asistență
juridică suma de 4 000 de lei.
În opinia reclamantului, prin acțiunile ilicite ale agentului constatator
al IG Briceni, Alexandr Țurcan care a întocmit procesul-verbal cu privire la
contravenție din 20 decembrie 2021 și a emis decizia de sancționare,
urmează a-i fi recuperate cheltuielile suportate în procesul contravențional,
dat fiind faptul că, prin hotărârea din 16 decembrie 2022 a fost declarat
nevinovat. La fel, în urma acțiunilor ilegale ale agentului constatator, a
suferit nu doar prejudiciu material dar și prejudiciu moral, acesta
manifestându-se prin suferințe psihice, stresuri, afectarea sufletească și
spirituală, demoralizare, descurajare, stresuri psihologice, emoționale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art.
1, 3, 5 alin. (1)-(2) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 cu privire la
modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și
jurisprudența CEDO în cauzele Ziliberberg vs Moldova; cauza Anghel vs
România din 4 octombrie 2007.
Ivan Scutelnic a solicitat încasarea din contul Ministerului Justiției și
a Inspectoratului General al Poliție în beneficiul său a prejudiciului material
în mărime de 4 000 de lei; a prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei
cauzat prin fabricarea, falsificarea și aplicarea ilegală în privința sa a unei
sancțiuni contravenționale, precum și compensarea cheltuielilor de judecată
suportate la examinarea cauzei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 mai 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni a
fost admisă parțial acțiunea depusă de Ivan Scutelnic. S-a încasat de la
Inspectoratul General de Poliție în beneficiul lui Ivan Scutelnic, prejudiciul
moral în mărime de 3 000 de lei și suma de 9 000 de lei cu titlu de cheltuieli
de asistență juridică. În rest cererea s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 mai 2024, Inspectoratul General al Poliției, a depus cerere de
apel nemotivată, iar la 16 octombrie 2024 a prezentat motivarea apelului
împotriva hotărârii din 17 mai 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni,
2
prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței
de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Nord a fost admis
apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a casat integral
hotărârea din 17 mai 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni și s-a
pronunțat o nouă hotărâre, după cum urmează: s-a admis parțial acțiunea
depusă de Ivan Scutelnic. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției
în beneficiul lui Ivan Scutelnic suma de 4 000 de lei – cu titlu de prejudiciu
material și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 500 de lei. În rest,
acțiunea s-a respins.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că procesul-
verbal din 20 decembrie 2021 cu privire la contravenție față de Ivan
Scutelnic, învinuit de comiterea contravenției prevăzute la 240 alin. (1) din
Codul contravențional și sancționat cu amendă în mărime de 30 unități
convenționale, a fost anulat prin hotărârea din 16 decembrie 2022 a
Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, din motivul lipsei faptei contravenției.
Drept urmare, instanța de apel a constatat cu certitudine că Ivan
Scutelnic nu se regăsește în careva situații prevăzute de Legea 1545 din 25
februarie 1998, care ar permite pretinderea reparării prejudiciului de la
Ministerul Justiției, legea enunțată fiind inaplicabilă speței.
În altă ordine de idei, instanța de apel a notat că admiterea contestației
depuse de către Ivan Scutelnic, cu anularea actelor întocmite în privința
ultimului (a procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei
agentului constatator), demonstrează, inter alia, că la momentul sancționării
contravenționale, agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele
cauzei, inclusiv circumstanțele care indicau la nevinovăția lui Ivan Scutelnic
de comiterea faptei imputate și drept, în consecință ultimul eronat a fost
sancționat, fiindu-i afectat dreptul la prezumția nevinovăției. Prin urmare,
emiterea de către agentul constatator a procesului-verbal și atragerea la
răspundere contravențională prin emiterea deciziei de sancționare cu 30
unități convenționale, constituie un temei care permite persoanei lezate să
solicite repararea prejudiciilor cauzate.
3
Astfel, cu referire la pretenția reclamantului Ivan Scutelnic privind
încasarea prejudiciului material atât din contul Inspectoratului General al
Poliției cât și din contul Ministerului Justiției, instanța de apel a reținut că, la
caz, contravenția a fost constatată de către agentul constatator al
Inspectoratului de Poliție Briceni.
Instanța inferioară luând în considerare că în prezentul litigiu,
reclamantul invocă repararea prejudiciului material în mărime de 4 000 lei,
a celui moral în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată, cauzat în
rezultatul unui proces contravențional care nu s-a soldat cu acțiuni de
supunere ilegală la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale
sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată,
a indicat că este evident faptul că Ministerul Justiției al RM nu este
responsabil de repararea acestui prejudiciu. Ca urmare, pretențiile înaintate
față de Ministerul Justiției, care la caz e un pârât necorespunzător, instanța
de apel le-a respins, or, la caz prejudiciului pretins de către Ivan Scutelnic
urmează a fi recuperat de către organele care au aplicat ilicit amenda
contravențională, și anume, Inspectoratul General al Poliției.
Respectiv în vederea reparării prejudiciului material cauzat lui Ivan
Scutelnic, instanța de apel a încasat în beneficiul acestuia cu titlu de
prejudiciu material suma de 4 000 de lei de la Inspectoratul General de
Poliție. Aceasta pentru că, s-a stabilit cu certitudine că, reclamantul Ivan
Scutelnic în scopul dovedirii nevinovăției sale, în procesul contravențional
și-a angajat un avocat, deoarece nu posedă cunoștințele teoretice și abilități
practice pentru a se apăra de unul singur în procesul judiciar contravențional.
Astfel, interesele acestuia au fost reprezentate de către avocatul Basisto
Ghenadie, și conform bonului de plată seria DAA nr. 34163694, Ivan
Scutelnic a achitat CA „Basisto Ghenadie” suma de 4 000 de lei (f.d.36).
Referitor la pretenția lui Ivan Scutelnic privind încasarea cheltuielilor
pentru asistență juridică suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze
civile, instanța de apel le-a admis parțial. Aici, instanța de judecată a conchis
asupra necesității intervenirii în compensarea cheltuielilor de asistență
juridică în parte, și ținând cont de faptul că pretențiile reclamantului au fost
admise în parte, a încasat de la Inspectoratul General de Poliție în beneficiul
lui Ivan Scutelnic cheltuielile de judecată suportată în prezenta cauză civilă
în mărime de 2 500 lei, or suma de 5 000 lei cu titlu de asistență juridică este
4
excesiv de mare în comparație cu suma solicitărilor din acțiune. La caz,
nefiind întrunite elementele realității, necesității și rezonabilității ca mărime
a sumei solicitate de reclamant pentru cheltuielile de asistență juridică.
Instanța de apel a considerat că urmau a fi prezentate probe privind
volumul de muncă exercitat de avocatul Basisto Ghenadie, descifrarea orelor
de lucru efectuate de acesta pe parcursul examinării pricinii respective,
tarifele aplicate, fapt care, însă nu a fost realizat de ultimul. Astfel,
solicitantul nu a probat că cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5
000 de lei, au fost reale.
În continuare, instanța de apel a relatat că pretențiile
reclamantului/intimatului de încasare a prejudiciului moral în mărime de 10
000 de lei rezultată din acțiunile ilegale agentului constatator, în rezultatul
căreia i-a cauzat suferințe psihice, stresuri , afectarea sufletească și spirituală,
demoralizare, descurajare, stresuri psihologice, emoționale, însă aceste
acțiuni nu pot justifica încasarea unor despăgubiri morale materializate în
cuantum bănesc, dat fiind că acțiunile în cauză nu a fost îndreptate împotriva
vieții și sănătății acestuia, mai mult reclamantul nici nu a prezentat careva
probe care ar confirma mărimea prejudiciului moral pretins.
Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond
neîntemeiat a admis solicitarea de încasare a prejudiciului moral în
echivalent bănesc, or, reclamantul/intimatul Ivan Scutelnic însăși prin
anularea procesului verbal cu privire la contravenție și reabilitarea sa, a
obținut o compensație morală suficientă, fapt pentru care s-a respins în
totalitate pretenția lui Ivan Scutelnic de compensare a prejudiciului moral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 aprilie 2025, Inspectoratul General al Poliției a depus recurs
împotriva deciziei din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept
expuse în cererea de apel, recurentul a indicat că de către instanțele ierarhic
inferioare nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea pricinii în fond, fiind interpretate eronat
normele de drept material. Astfel, instanțele au elucidat și au dat apreciere
5
numai argumentelor expuse de reclamant/intimat, pe care le-a considerat
întemeiate, fără a lua în considerare argumentele și probele prezentate de
recurent. Criticile aduse împotriva soluției emise de instanța de fond și apel
le fundamentează pe temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (l) și alin. (2) lit.
a), b), c) și d) din Codul de procedura civilă, pentru încălcarea și aplicarea,
greșită a normelor de drept procedural și material, care s-a manifestat prin
aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, neaplicarea legii care
trebuia să fie aplicată, interpretarea eronată a legii și aplicarea în mod eronat
a analogiei legii.
A menționat că în hotărârea primei instanțe și în decizia instanței de
apel se face doar o simplă descriere a circumstanțelor de drept și de fapt
invocate de către ambele pârți în instanță, fără a indica expres care sunt
concluziile la care a ajuns întru admiterea acțiunii. Or, instanța de apel era
necesar sa aprecieze ca fiind greșită concluzia primei instanțe bazată pe
prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, cu
privire la necesitatea compensării prejudiciului moral și material din contul
Inspectoratului General al Poliției, în calitate de pârât. Reieșind din
prevederile legii sus citată, în acțiunile privind repararea prejudiciului
material și moral întemeiate pe Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,
calitatea de pârât urmează să o aibă Ministerul Justiției.
A susținut că instanțele inferioare au confundat procedura de judecare
a cauzelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cu
procedura de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în astfel de
cauze și greșit a aplicat prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din
25 februarie 1998, la determinarea cercului participanților la proces.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
6
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de
judecată menționează că, Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 6 februarie 2025. Totodată, conform extrasului
de pe poșta electronică, decizia integrală a fost notificată recurentului la 11
martie 2025 (f.d.117 verso). Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că recursul declarat la 8 aprilie 2025, se consideră depus
în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
7
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție subliniază că rolul recursului nu este de a rejudeca cauza, ci de a
verifica legalitatea deciziei instanței de apel în limitele unor erori calificate
de drept. Or, susținerile recurentului vizează interpretări proprii ale
probatoriului și exprimă nemulțumirea față de soluția instanței inferioare,
fără a demonstra încălcări vădite ale normelor de drept ori arbitrarul
hotărârii.
În recursul Inspectoratului General al Poliției nu se face trimitere la
temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură
civilă (în redacția în vigoare la data declarării recursului) acesta doar
criticând faptul că instanțele inferioare nu ar fi reținut niciunul dintre
argumentele sale. Deși recurentul susține că prima instanță nu a elucidat toate
circumstanțele importante ale cauzei și a încălcat și aplicat eronat normele
de drept material, recurentul a omis să indice cu certitudine la care astfel de
circumstanțe și prevederi se referă.
Simpla trimitere la pretinse motiv de ilegalitate a deciziei, fără
explicarea aplicabilității acestuia și fără argumentarea impactului acestuia
asupra soluției instanțelor inferioare nu echivalează cu un argument, motiv
pentru care va fi declarat inadmisibil deoarece este vădit neîntemeiat.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie
temei de casare a deciziei contestate, deoarece, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
8
Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat
și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă
la un simplu dezacord cu soluția adoptată.
În consecință, instanța constată că recursul nu trece testul de
admisibilitate, nefiind prezentate critici pertinente care să motiveze o analiză
în fond, în condițiile art. 432 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al
Poliției, împotriva deciziei din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
9