2ra-293/25 — încasarea prejudiciului material si moral, precum si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material si moral, precum si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-293/25 — încasarea prejudiciului material si moral, precum si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Veaceslav Mîrza împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică
(încasarea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de
judecată)
împotriva deciziei din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2ra-293/25
NR. PIGD 2-23084186-01-2ra-21052025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Alexei)
Curtea de Apel Centru (jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin)
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Inspectoratul Național de Securitate Publică,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 9 iunie 2023, Veaceslav Mîrza i a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică cu privire la încasarea
prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 6 noiembrie 2021 în baza
procesului verbal cu privire la contravenție nr.MAI05 405860 i-a fost aplicată
sancțiunea contravențională în sumă de 750 de lei. În temeiul art. 34 alin. (3) din
Codul contravențional, amenda în mărime de 375 de lei a fost achitată în data de 8
noiembrie 2021, fapt confirmat prin nota de plată nr. 6096241502448606, prin
intermediul serviciului guvernamental de plăți electronice MPay.
A menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 13
mai 2022, a fost anulată decizia de sancționare din 6 noiembrie 2021 emisă în baza
procesului verbal cu privire la contravenție nr.MAI05 405860. Hotărâre menținută
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 1 februarie 2023.
Reclamantul a notat că la 20 martie 2023 a solicitat Serviciului Fiscal de
Stat returnarea amenzii achitate de 375 de lei, iar prin răspunsul din 7 aprilie 2023
s-a refuzat întru restituirea amenzii, solicitând prezentarea actului irevocabil în
care s-a dispus restituirea amenzii contravenționale.
A afirmat că s-a adresat Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana pentru
emiterea actului judecătoresc prin care să fie dispus restituirea amenzii
contravenționale de 375 de lei de către Serviciul Fiscal de Stat, însă i s-a comunicat
că această chestiune urmează să fie soluționată de către Judecătoria Chișinău,
sediul Centru conform Codului de procedură civilă.
La 12 februarie 2024 și 15 februarie 2024, reclamantul Veaceslav Mîrza,
reprezentat de avocatul Eugeniu Bujoreanu, a depus cerere de concretizare prin
care a invocat că pretențiile acestuia urmează a fi îndreptate împotriva
Inspectoratului Național de Securitate Publică din cadrul Inspectoratului General
de Poliție ca unic pârât. Totodată a concretizat și temeiul de drept - Legea nr.
1545/1998, precum și pretențiile, solicitând astfel încasarea de la Inspectoratul
Național de Securitate Publică suma de 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral
cauzat pentru atragerea eronată la răspundere contravențională și lezarea dreptului
la prezumția nevinovăției și suma de 375 de lei cu titlu de prejudiciu material
1
suferit prin achitarea forțată a amenzii contravenționale, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată în mărime de 1 000 de lei pentru asistența juridică
acordată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a
fost admisă parțial acțiunea. S-a încasat de la Inspectoratul Național de Securitate
Publică în beneficiul lui Veaceslav Mîrza, prejudiciul moral în mărime de 1 000
de lei, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1
000 de lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins, ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 13 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul Național
de Securitate Publică a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de
fond, iar la 11 septembrie 2024 a prezentat apelul motivat, solicitând admiterea
cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respins
apelul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică și s-a menținut
hotărârea din 12 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, prin hotărâre
judecătorească definitivă, procesul contravențional intentat lui Veaceslav Mîrza a
fost încetat pentru lipsa faptei contravenției, iar ulterior acesta a solicitat repararea
prejudiciului cauzat prin aplicarea nelegală a sancțiunii contravenționale. Acțiunea
civilă înaintată împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică a fost
admisă parțial de instanța de fond, fiind acordat prejudiciul moral și cheltuielile de
asistență juridică.
Instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond este rezultatul
aprecierii corecte a materialului probator și al interpretării juste a normelor de
drept, inclusiv a prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, Codului
contravențional și Codului civil. Instanța de fond a reținut în mod temeinic că
prejudiciul moral poate fi reparat independent de existența unui prejudiciu
material, iar cuantumul acestuia se stabilește potrivit principiilor compensării
rezonabile și echitabile, ținând cont de natura dreptului lezat, de durata
procedurilor contravenționale și de suferințele psihice cauzate reclamantului.
Referitor la critica apelantului privind lipsa calității procesuale pasive,
Curtea de apel a reținut că, potrivit cadrului legal aplicabil, prejudiciul cauzat prin
aplicarea ilicită a amenzii contravenționale de către alte organe decât instanța de
judecată se repară de către organul care a aplicat sancțiunea, Inspectoratul Național
2
de Securitate Publică având statut de persoană juridică de drept public și capacitate
procesuală.
În ceea ce privește cheltuielile de asistență juridică, instanța de apel a stabilit
că acestea au fost reale, necesare și rezonabile, fiind dovedite prin actele anexate
la dosar, iar admiterea lor este conformă dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Instanța de apel a mai reținut că partea apelantă nu a contestat soluția primei
instanțe în partea respingerii pretenției privind prejudiciul material, motiv pentru
care, în limitele apelului, această chestiune nu poate fi examinată.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este
legală și întemeiată, argumentele apelantului având un caracter formal și nefiind
susținute prin probe pertinente și admisibile. În lipsa unor probe noi apte să
răstoarne concluziile instanței inferioare, hotărârea atacată urmează a fi menținută,
iar apelul respins ca neîntemeiat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 mai 2025, Inspectoratul Național de Securitate Publică a depus recurs
împotriva deciziei din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de
fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de
drept expuse anterior, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este
neîntemeiată și nelegală, întrucât nu ar fi fost elucidate complet circumstanțele
relevante și nu ar fi fost aplicate corect normele de drept material și procesual. În
esență, recurentul susține că răspunderea pentru repararea prejudiciului în temeiul
Legii nr. 1545/1998 presupune întrunirea condițiilor legale și constatarea
caracterului ilicit al acțiunilor/inacțiunilor autorității competente, iar simpla
existență a unui proces-verbal contravențional și anularea sancțiunii nu ar echivala,
automat, cu stabilirea caracterului ilicit al acțiunilor autorității în sensul legii
speciale.
Recurentul a afirmat că instanțele ar fi extins nejustificat sfera aplicării
Legii nr. 1545/1998 și ar fi interpretat greșit normele ce guvernează repararea
prejudiciului cauzat în proceduri contravenționale.
Totodată, recurentul a contestat concluzia privind existența și întinderea
prejudiciului moral, arătând că intimatul nu ar fi demonstrat, prin probe pertinente
și admisibile, suferințe efective și legătura de cauzalitate care să justifice
cuantumul stabilit, iar aprecierea instanțelor ar fi fost una formală și neconformă
criteriilor legale ale echității și rezonabilității. În aceeași logică, recurentul critică
soluția privind cheltuielile de asistență juridică, invocând că nu ar fi fost verificate
suficient caracterul real, necesar și rezonabil al acestora.
Un argument central al recursului vizează calitatea procesuală pasivă,
recurentul susținând că pârâtul corespunzător ar fi trebuit să fie Ministerul Justiției
(ca reprezentant al statului în procedura de reparare a prejudiciului), iar nu INSP,
3
în condițiile reglementărilor Legii nr. 1545/1998 și ale cadrului legal privind
repararea prejudiciilor cauzate de autorități. În opinia recurentului instanța de apel
a respins nejustificat această critică și a reținut greșit că organul constatator ar fi
direct ținut să repare prejudiciul.
De asemenea, recurentul a invocat încălcări procesuale privind modul de
examinare a cauzei și aprecierea probelor, susținând că argumentele sale nu au fost
analizate efectiv, iar hotărârile atacate ar conține raționamente neconvingătoare în
raport cu circumstanțele și normele aplicabile. În sprijin, recurentul face trimitere
la practică judiciară în cauze similare, invocând necesitatea aplicării unitare a legii
și a unei abordări conforme jurisprudenței relevante.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
4
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 5 februarie 2025, decizia integrală fiind notificată recurentului, prin
intermediul poștei electronice, la 19 mai 2025 (f.d.138). Prin urmare, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 21 mai
2025, se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură
civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei
de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Argumentele invocate de recurent au primit un răspuns complet, coerent și
explicit în actul judecătoresc contestat. În aceste condiții, criticile formulate în
recurs nu exprimă decât un simplu dezacord subiectiv față de soluția adoptată de
5
instanța ierarhic inferioară, fără a evidenția vreo eroare de drept sau de fapt care să
justifice casarea deciziei.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice
dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a
principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a identificat
corect obiectul apelului și limitele investirii, a stabilit și expus circumstanțele
relevante, precum și a analizat normele incidente și le-a aplicat în mod argumentat
cauzei.
Iar argumentele recurentului, formulate pe temeiul art. 432 alin. (1) lit. b) și
e) din Codul de procedură civilă, nu evidențiază reale erori de drept ale instanței
de apel, or, instanța de apel a reținut în mod corect existența unui act de reabilitare,
ca premisă esențială pentru angajarea răspunderii statului, în sensul legislației
speciale și generale incidente.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera
recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică, ca fiind vădit
neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate
Publică, împotriva deciziei din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6