2ra-1066/22 — cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

2ra-1066/22 — cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1066/22

2-19126186-01-2ra-05082022

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Țurcan. I. Cotruță, L. Pruteanu

DECIZIE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Inspectoratul național de securitate publică

al Inspectoratului General al Poliției,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Veaceslav Mîrza împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului național de

securitate publică al Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu agentul

constatator Valeriu Stratan cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului moral

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Inspectoratul național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției, s-a menținut hotărârea din data de 21 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 29 iulie 2019 Veaceslav Mîrza a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, prin care a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de

10 000 lei, a cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 2 000 lei și a taxei de

stat în mărime de 360 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Veaceslav Mîrza a indicat că la 20

noiembrie 2018, ora 11:35, fiind la volanul automobilului, se deplasa pe str. Octavian

Goga, mun. Chișinău. La intersecția cu str. Pușkin s-a oprit ca să vireze la dreapta

conform indicației semnului rutier. Deplasându-se pe banda din stângă a str. Octavian

Goga, s-a asigurat să vireze, însă nu a reușit să vireze pe str. Pușkin, mun. Chișinău,

oprindu-se pentru a aștepta culoarea verde a semaforului, moment, în care în spatele

său a apărut mașina de patrulare, care a pus în funcție lumina albastră/roșie și

dispozitivele de semnalizare sonoră.

1

Având în vedere prevederile Regulamentului circulației rutiere, asigurându-se de

lipsa de pericol, s-a pornit de pe loc ca să elibereze banda pentru a ceda trecerea

autovehiculului de patrulare. La momentul în care mașina poliției a pornit girofarul și

semnalul sonor, autovehiculul său staționa pe loc. Agentul constatator, deși l-a

determinat cu girofarul să se pornească și să elibereze banda de deplasare, imediat ce

a pornit de pe loc și până a intersecta str. Octavian Goga cu str. Pușkin i-a făcut semn

să oprească. Oprind după intersecție, invocându-se că a ignorat semnul deplasării

obligatorii pe strada Pușkin, a încercat să explice agentului constatator că se deplasa

regulamentar.

Veaceslav Mîrza a menționat că agentul constatator, fără a analiza toate

circumstanțele, i-a întocmit proces-verbal de contravenție, prin care a fost sancționat

cu amendă în mărime de 600 lei și 3 puncte de penalizare.

Reclamantul a contestat procesul-verbal de contravenție din 20 noiembrie 2018,

iar prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 martie 2019 a fost

admisă integral contestația și s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție

nr. MAI04538127 din 20 noiembrie 2018.

Agentul constatator, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 22 martie 2019, a declarat recurs. Astfel, reclamantul a fost nevoit să

angajeze un avocat pentru a-i reprezenta interesele în instanța de recurs, pentru

serviciile căruia a achitat suma de 2 000 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1

din 15 aprilie 2019.

Prin decizia din data de 17 aprilie 2019 Curtea de Apel Chișinău a respins

contestația depusă de agentul constatator și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 22 martie 2019.

Veaceslav Mîrza a indicat că, fiind oprit ilegal și neîntemeiat de agentul

constatator, i s-a cauzat suferințe psihice de umilire, tristețe și neliniște manifestate prin

iritabilitate, nervozitate fără un motiv, iar de la aplicarea sancțiunii contravenționale și

până la anularea acesteia a fost limitat de posibilitatea de a se bucura de plăcerile vieții

și de satisfacțiile spirituale pe care le avea până la întocmirea procesului-verbal de

contravenție, acest fapt aducându-i atingere cinstei, prestigiului, onoarei, reputației și

demnității.

Astfel, având în vedere suferințele psihice suportate în perioada desfășurării

procesului contravențional, începând cu 28 noiembrie 2018 și până la 17 aprilie 2019,

dar și cheltuielile reale suportate, reclamantul a solicitat recuperarea prejudiciului

moral pe care l-a estimat la suma de 10 000 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică

în mărime de 2 000 lei.

Prin hotărârea din data de 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

Veaceslav Mîrza împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului moral

și a cheltuielilor de judecată. (f.d. 36,41-44)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 16 iunie 2020 a admis apelul declarat de

Veaceslav Mîrza, a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30

decembrie 2019 emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Veaceslav Mîrza în contradictoriu cu Ministerul Justiției privind încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată și a remis cauza la rejudecare în alt

complet de judecată. (f.d.67, 68-71)

2

Veaceslav Mîrza la data de 07 octombrie 2021 a depus cerere de concretizare a

acțiunii, formulând aceleași pretenții față de Ministerul Justiției și Inspectoratul

național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției. (f.d.119-124)

Prin hotărârea din data de 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav

Mîrza, s-a încasat de la Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul lui Veaceslav Mîrza prejudiciul moral în mărime de

1 000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 2 000 lei, în rest s-a respins cererea

de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată. (f.d. 130,136-145)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către

Inspectoratul național de securitate publică a Inspectoratului General al Poliției. (f.d.

132)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 19 aprilie 2022 a respins apelul

declarat de către Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului General

al Poliției, a menținut hotărârea din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru. (f.d.175,176-187)

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Inspectoratul național de

securitate publică al Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Veaceslav Mîrza, ca fiind

neîntemeiată. (f.d.193-199)

În motivarea recursului Inspectoratul național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției a invocat dezacordul cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, menționând că instanța de apel nu a elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei și a aplicat eronat normele

de drept material.

Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției a

susținut că agentul constatator la momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi

calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile

prevăzute de Codul contravențional. Întocmirea procesului-verbal de contravenție nu

poate fi calificată drept acțiune ilicită a agentului constatator, deoarece îndeplinirea cu

exactitate a atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă, motiv din care nu pot fi

reținute argumentele lui Veaceslav Mîrza precum că agentul constatator ar fi comis

careva abateri de la prevederile legale.

Autoritatea recurentă a mai menționat că prin prisma art. 383, alin. (3) din Codul

contravențional persoana, în a cărei privință a fost pornit proces contravențional, se

repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces

dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată. Astfel, repunerea în drepturi a persoanei se efectuează

în cazuri exhaustive și anume, dacă prin hotărâre definitivă, persoana în privința căreia

a fost pornit proces contravențional este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată.

În opinia recurentului, în speță, nu sunt întrunite condițiile menționate, deoarece

nu există nici o hotărâre definitivă prin care Veaceslav Mîrza să fi fost declarat

nevinovat. Procesul-verbal contravențional și decizia agentului constatator au fost

anulate de către instanța de judecată fiind anulată, din motivul încălcării procedurii, dar

3

nu din lipsa faptului contravenției. Respectiv nu sunt întrunite cazurile de înlăturare de

la răspunderea contravențională.

Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției a

indicat că la întocmirea procesului-verbal de contravenție în privința lui Veaceslav

Mîrza nu s-au întreprins careva acțiuni de constrângere psihică sau fizică.

Veaceslav Mîrza nu a demonstrat cumularea tuturor condițiilor generale necesare

pentru antrenarea răspunderii Inspectoratului național de securitate publică, ceea ce

exclude răspunderea acestuia și necesitatea reparării presupusului prejudiciu.

Totodată, autoritatea recurentă a mai menționat că instanțele de judecată incorect

au aplicat prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, ori acestea nu sunt aplicabile speței.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 19 aprilie

2022, expediată Inspectoratului național de securitate publică al Inspectoratului

General al Poliției, prin intermediul poștei electronice, la data de 17 iunie 2022.

La 11 iulie 2022, în termen, a depus recurs Inspectoratul național de securitate

publică al Inspectoratului General al Poliției.

La 05 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Veaceslav

Mîrza copia recursului declarat de către Inspectoratul național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției. (f.d. 203)

Veaceslav Mîrza a recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la materialele dosarului, însă până la data examinării

recursului acesta nu a prezentat opinia asupra argumentelor invocate în recursul depus

de către Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului General al

Poliției. (f.d. 207)

În conformitate cu art. 439, alin. (2) din Codul de procedură civilă după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului.

Prin încheierea din 05 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de către Inspectoratul național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și s-a numit spre examinare, în complet de cinci judecători.

Prin prisma art. 441 și 444 din Codul de procedură civilă recursul se examinează

de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora

ședinței se plasează pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate problemele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În esență, recurentul și intimații, care au recepționat copia recursului, au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale

(a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

4

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

În conformitate cu articolul 432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură civilă se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea. Alin. (4) din același

articol prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Inspectoratul național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției,

întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 445, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură

civilă instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o

nouă hotărâre.

Prin prisma prevederilor art. 118, alin. (3) din Codul de procedură civilă,

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate

definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale

altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Articolul 130, alin. (1-3) din Codul de procedură civilă statuează că instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțele

de judecată și confirmată de părți.

Din acțiunea reclamantului rezultă că prin procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI04538127 și decizia agentului constatator al Inspectoratului

național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției din 20 noiembrie

2018 lui Veaceslav Mîrza i s-a aplicat sancțiune contravențională sub formă de amendă

în mărime de 12 unități contravenționale.

Fiind depusă contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție,

instanța de judecată a admis-o și a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI04538127 din 20 noiembrie 2018, cu încetarea procesului

contravențional.

Ca urmare, Veaceslav Mîrza a depus prezenta acțiune, prin care a solicitat în

temeiul Legii nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

5

cauzat prin acțiunile ilicite ale Inspectoratului național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției.

Examinând cauza, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au constatat

temeinicia acțiunii, menționând că în temeiul art. 383, alin. (2) și alin. (3), art. 384,

alin. (2), lit. u), alin. (31) din Codul contravențional în coroborare cu art. 3, alin. (2), lit.

a), art. 6 și art. 7, lit. e), art. 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, Veaceslav

Mîrza dispune de dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral și material,

deoarece s-a constatat că în privința acestuia a fost intentată o cauză contravențională

și aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă, însă ulterior procesul

contravențional în privința acestuia a fost încetat, procesul-verbal cu privire la

contravenție fiind declarat nul.

Instanța de recurs constată această soluție a instanțelor de judecată ca fiind greșită,

rezultată din neelucidarea tuturor circumstanțelor importante speței și calificarea

incorectă din punct de vedere juridic a acțiunii, motiv din care nu poate fi menținută.

Astfel, problema de bază supusă controlului judecătoresc în faza de recurs constă

în verificarea corectitudinii aplicării de către instanțele de judecată a prevederilor Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătoreștii și dacă ca urmare a constatării cauzării prejudiciului atrage răspunderea

Inspectoratului național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției

pentru cauzarea acestuia.

Pentru a elucida aspectele abordate în speță, instanța de recurs va raporta

circumstanțele prezentate mai sus la normele de drept material ce reglementează

raportul juridic dedus judecății.

Prin prisma art. 2 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 rezultă că prin acțiuni

ilicite se subînțelege acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze

cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de

judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție

de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate

prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii

penale sau contravenționale (infracțiuni).

Articolul 3, alin. (1) al aceleași norme legale prevede că este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau

aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

6

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Pentru alte situații, distincte de cele indicate în art. 3, Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 nu este aplicabilă. Acest fapt a fost concretizat în propoziția a doua din

alin. (1), art. 13 al Legii sus menționate potrivit căreia prejudiciul material și moral

cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât

instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Prin urmare, pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către agentul constatator, este responsabil organul care

a constatat contravenția.

Totodată, urmează de reținut că potrivit alin. (2), lit. u), art. 384 din Codul

contravențional persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are

dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau

inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

Alin. (31) indică că dreptul prevăzut la alin. (2), lit. u) se oferă doar în cazul în

care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor

sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

La caz, contravenția a fost constatată de către agentul constatator al

Inspectoratului național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției.

Acest drept i-a fost atribuit agentului constatator prin alin. (2), art. 400 din Codul

contravențional, potrivit căruia sunt în drept să examineze cauze contravenționale și să

aplice sancțiuni în limitele competenței: a) agentul constatator din rândul angajaților

Inspectoratului național de patrulare și ai Inspectoratului național de investigații din

cadrul Inspectoratului General al Poliției, precum și din rândul altor subdiviziuni

subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită atribuțiile poliției.

Veaceslav Mîrza a formulat pretențiile sale privind repararea prejudiciului

material și moral față de Ministerul Justiției și Inspectoratul național de securitate

publică al Inspectoratului General al Poliției.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că acțiunea a fost îndreptată

către pârâtul necorespunzător, ori în virtutea art. 12 din Legea cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 Inspectoratul General al

Poliției reprezintă unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de

persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, conform art. 14 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice

Poliției, prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

Potrivit art. 15-17 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 547 din 12

noiembrie 2019, Inspectoratul are în subordinea sa: 1) subdiviziuni specializate; 2)

subdiviziuni teritoriale.

7

În vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice Poliției, la propunerea șefului

Inspectoratului, prin ordin al ministrului afacerilor interne, se înființează subdiviziuni

specializate, inclusiv subdiviziunea care va avea calitatea de organ de urmărire penală.

Subdiviziunile specializate reprezintă entități ale Poliției de competență teritorială

generală, cu sau fără personalitate juridică, aflate în subordinea Inspectoratului.

Totodată, regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne stipulează că între subdiviziunile

subordonate și Inspectoratul General se stabilesc relații de subordonare, care reflectă

transmiterea sarcinilor și raportarea modului de realizare a acestora pe poziție ierarhică.

În subordinea Inspectoratului General al Poliției se află inclusiv și Inspectoratul

național de securitate publică, care a fost creat în scopul menținerii asigurării și

restabilirii ordinii publice, asigurării securității circulației rutiere, reacționării prompte

și operative la evenimentele publice, patrulării locurilor publice și de agrement, precum

și sporirii climatului de siguranță în societate la nivel național.

Conform art. 7 din Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată

de Inspectoratul național de securitate publică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

415 din 08 aprilie 2003, Inspectoratul național de securitate publică îndeplinește

funcțiile de control de stat, dirijare, alte obligațiuni de serviciu ce țin de supravegherea

tehnică prevăzute în actele normative în vigoare.

Deci, Inspectoratul național de securitate publică, fiind o subdiviziune a

Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi desinestătător subiect în raportul

obligațional de răspundere delictuală civilă, această obligație fiind atribuită prin lege

unității centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

În circumstanțele relatate Colegiul lărgit menționează că cererea de chemare în

judecată înaintată de către Veaceslav Mîrza împotriva Ministerului Justiției și

Inspectoratului național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției

urmează a fi respinsă, deoarece sarcina compensării prejudiciului material și moral

suferit revine subiectului responsabil, adică Inspectoratului General al Poliției, ca

entitate juridică și distinctă ce dispune de buget propriu.

În speță, Inspectoratul național de securitate publică nu poate avea calitate

procesuală de pârât, dat fiind faptul că prin efectul legii, nu poate fi subiect

desinestătător în raportul obligațional de răspundere civilă.

Din materialele dosarului rezultă că Veaceslav Mîrza inițial a înaintat prezenta

acțiune față de Ministerul Justiției, acțiune care prin hotărârea din data de 30 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Ulterior prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Veaceslav Mîrza, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 30 decembrie 2019 cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată,

deoarece organul care a constatat contravenția nu a fost atras în proces.

După remiterea cauzei la rejudecare Veaceslav Mîrza a concretizat cererea de

chemare în judecată și a înaintat pretențiile față de Ministerul Justiției și Inspectoratul

național de securitate publică al Inspectoratului General al Poliției.

În acest sens, instanța de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art.

27 din Codul de procedură civilă disponibilitatea în drepturi îi aparține reclamantului

și anume lui Veaceslav Mîrza de a înainta acțiune față de pârâții corespunzători, astfel

8

alegerea pârâtului aparține reclamantului, iar instanțele de judecată sunt obligate să se

expună pe acțiunea depusă în limitele cerințelor formulate față de pârâții atrași.

Astfel, Colegiul lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare la adoptarea

hotărârilor au interpretat eronat prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În concluzie, Colegiul lărgit relevă că în cadrul judecării cauzei, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au creat participanților la proces condiții obiective și

echitabile pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, oferind

reclamantului posibilitatea de a formula pretenții față de pârâtul corespunzător, fapt ce

se încadrează în asigurarea între părți a dreptului la un proces echitabil, garantat și

asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului.

Având în vedere faptul că instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat

eronat normele de drept material ce reglementează raportul juridic litigios, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea

instanței de fond și de a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge pretențiile înaintate

de către Veaceslav Mîrza.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 445, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură

civilă Colegiul Civil, comercial și de contencios lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției.

Se casează decizia din data de 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din data de 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și se

emite o nouă hotărâre prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă de

către Veaceslav Mîrza împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului național de

securitate publică al Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu agentul

constatator Valeriu Stratan cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului moral

și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Maria Ghervas

9