2ra-800/22 — încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-800/22

2-19172561-01-2ra-07062022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud. D. Sîrbu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan

Boghean împotriva Inspectoratului General al Poliției, Direcției de Poliție a

municipiului Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Justiției și

Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cauza contravențională și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 octombrie 2019, Ivan Boghean a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva Inspectoratului General al Poliției, Direcției de

Poliție a mun. Chișinău, Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor, solicitând:

- încasarea în mod solidar, din bugetul de stat și din contul Inspectoratului

General al Poliției, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 lei,

suportate la examinarea cauzei contravenționale intentate în baza procesului-verbal

nr. MAI04343445 din 15 iunie 2018, întocmit de agentul constatator Valentin

Rucan din cadrul SIAAN al SSTRC al Direcției de Poliție mun. Chișinău, potrivit

căruia a fost învinuit de comiterea contravenției prevăzute de art. 243 Cod

contravențional;

- compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea prezentei

cauze civile, în mărime de 3 000 lei. (vol. I, f.d.3-6, 106-107)

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că pe rolul Judecătoriei Chișinău s-

a aflat cauza contravențională intentată față de el de către agentul constatator

Valentin Rucan din cadrul S1AAN al SSTCR al Direcției de Poliție mun. Chișinău,

fiind întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI04343445 din 15

iunie 2018, potrivit cărui a fost învinuit că, la 26 aprilie 2018, ora 10:00, conducând

autovehiculul de marca „Mercedes S 320”, pe str. Calea Iașilor, 16/1 mun. Chișinău

a comis accident rutier și a părăsit locul accidentului, fără a anunța poliția rutieră,

1

prin ce a ignorat prevederile pct. 12 alin. (l) lit. b), g) al Regulamentului Circulației

Rutiere și a comis o contravenție prevăzută de art. 243 Cod contravențional.

Prin hotărârea din 1 aprilie 2019 a Judecătorii Chișinău, s-a dispus încetarea

procesului contravențional din motivul lipsei faptei contravenționale în acțiunile lui

Ivan Boghean.

Reclamantul a invocat că la examinarea cauzei contravenționale menționate, a

suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4 000 lei, achitate avocatului

care l-a reprezentat în instanța de judecată.

La examinarea cauzei contravenționale de către avocat au fost efectuate o

multitudine de acțiuni de asistență juridică, printre care sunt: ridicarea și examinarea

detaliată a procesului-verbal întocmit în privința sa; acordarea consultațiilor juridice

în privința procesului-verbal și a deciziei agentului constatator; întocmirea

contestației în privința procesului-verbal și a deciziei agentului constatator;

prezentarea anterior de ședința de judecată la grefierul judecătorului pentru a ridica

materialele cauzei pentru a face cunoștință de acestea; examinarea detaliată a

materialelor cauzei; acțiuni de ordin tactic și analitic întreprinse întru stabilirea

poziției apărării pe parcursul examinării cauzei contravenționale; reprezentarea

drepturilor contravenientului în cadrul ședințelor de judecată care au fost în număr

de zece ședințe; acordarea consultațiilor juridice în privința cauzei contravenționale;

întocmirea și înaintarea concluziilor scrise la cauza contravențională dată, etc.

Prin hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Boghean

împotriva Inspectoratului General al Poliției, Direcției de Poliție a municipiului

Chișinău, Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza contravențională și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 8 iulie 2021, Ivan Boghean a declarat apel împotriva hotărârii din 6 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea ei și emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ivan Boghean.

S-a casat integral hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o decizie nouă, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Boghean

împotriva Inspectoratului General al Poliției, Direcției de Poliție a municipiului

Chișinău, Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza contravențională și compensarea

cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Ivan

Boghean, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică în cauza contravențională,

suma de 4 000 lei.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Ivan

Boghean, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică în cauza civilă, suma de

3000 lei.

În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a reținut că potrivit art.

13 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului

specificat la art.7 lit. e) cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale, se

2

efectuează de către organul ce a aplicat ilicit amenda contravențională din contul

bugetului de stat, precum și că unitatea centrală de administrare și control a Poliției,

cu statut de persoană juridică și cu cont trezorerial este Inspectoratul General de

Poliție, ultimul, dispunând de autonomie financiară și managerială, asigură

gestionarea alocațiilor bugetare.

Astfel a conchis că responsabil de despăgubirea reclamantului este anume

acesta și nici de cum Direcția de Poliție mun. Chișinău, or, ultima se află în

subordinea Inspectoratul General de Poliție, iar relațiile de subordonare reflectă

numai transmiterea sarcinilor și raportarea modului de realizare a acestora pe poziție

ierarhică.

Colegiul instanței de apel a respins pretenția privind încasarea cheltuielilor

pentru asistența juridică, în mod solidar, din bugetul de stat, având în vedere

prevederile art. 13 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul Inspectoratului

General de Poliție precum că, cheltuielile pentru asistență juridică în suma de 4 000

lei suportate de reclamant în cadrul procesului contravențional nu sunt rezonabile,

având în vedere caracterul nefondat și neprobat al acestui argument și examinarea în

ședința instanței a Contractului de asistență juridică nr.176 din 15 iulie 2018

încheiat între Ivan Boghean și avocatul Cristina Ermurachi (f.d.12) și a bonului de

plată seria FS nr.253672 din 13 martie 2019 în suma de 4 000 lei (f.d.13).

La 17 mai 2022, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

A susținut că instanța de apel la adoptarea soluției judecătorești a încălcat

normele de drept material și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei.

Consideră că prima instanță a stabilit corect raportul dedus judecății,

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe

deplin, probele prezentate, a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate

aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor

și intereselor legale ale participanților la proces.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată Inspectoratului General al Poliției la 11 aprilie 2022, prin intermediul

poștei electronice (vol. I, f.d.250).

Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul depus la 17 mai 2022 este

declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimaților la 7 iunie 2022. Însă, până

la data examinării admisibilității recursului, referințe nu au fost depus.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

4

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5