2ra-1267/21 — repararea prejudiciului moral

2ra-1267/21 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2ra-1267/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. :S. Vîșcu)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bortă Ecaterina

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului moral, cauzat prin

acțiunile organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2021 prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Justiției, și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 iulie 2021,

c o n s t a t ă :

La 07 iunie 2019, Bortă Ecaterina s-a adresat în instanță de judecată, cu

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral, cauzat

prin acțiunile organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești

și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, în anul 2012 în

privința sa a fost pornită urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.191 alin.(5) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 19 septembrie 2013, a fost recunoscută

vinovată în săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal, fiind

condamnată la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei.

În privința reclamantei, până la rămânerea definitivă a sentinței a fost

aplicată măsura preventivă - arestul, fiind luată sub arest imediat din sala de

judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 ianuarie 2014, s-au admis apelurile

declarate de avocații inculpatei și Bortă Ecaterina, învinuită de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.191 alin. (5) Cod pena a fost achitată pe motiv că,

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu revocarea măsurii preventive

1

aplicate față de aceasta, cu eliberarea de sub arest imediat din sala de judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 august 2014, s-au admis

recursurile ordinare declarate de acuzatorul de stat și reprezentantul pârții civile,

casată decizia Curții de Apel Bălți din 29 ianuarie 2014, cu dispunerea rejudecării

cauzei în ordine de apel, în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015, apelurile declarate

de avocați, în interesele inculpatei Bortă Ecaterina, au fost admise, casată sentința,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Bortă Ecaterina, învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.191

alin.(5) Cod penal, a fost achitată, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2016, au fost respinse ca

inadmisibile recursurile declarate de procurorul în procuratura de nivelul Curții de

Apel Bălți și a administratorului procesului de insolvabilitate, în numele

reprezentantul părții vătămate, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Reclamanta a indicat că, punerea sub învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin.(5) Cod penal și condamnarea ulterioară, reprezintă

rezultatul acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanței de judecată.

În cadrul cauzei penale i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat

de art. 6§1 CEDO, dreptul la libertate și la siguranță garantat de art. 5§1 CEDO.

La momentul reținerii și plasării în stare de arest, avea vârsta de 63 de ani, și

acest fapt a agravat acele suferințe morale, care i-au fost cauzate de condițiile în

care a fost deținută în Penitenciarul din Bălți, or, statul trebuie să asigure ca

persoana să fie deținută în condiții care sânt compatibile cu respectarea demnității

sale umane, ca modul și metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei

suferințe sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul de suferință

inevitabil inerent detenției. Având în vedere exigențele detenției, sănătatea și

integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, iar din cauza acțiunilor

ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată ilegal a fost învinuită în săvârșirea unei crime care prevede pedeapsa pe

un termen foarte lung de detenție, de o crimă deosebit de gravă, condamnată ilegal

la 8 ani de detenție, în penitenciar de tip închis pentru femei pentru o perioadă de

129 zile.

Circumstanțele respective în mod evident denotă atragerea ilegală a sa la

răspundere penală, condamnare ilegală și detenție nejustificată timp de 129 de zile

în penitenciar, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral enorm, manifestat prin frustrarea

în calitate de persoană, înjosirea pe care a suportat-o și o suportă în fața societății,

neîncrederea în organele de drept, neîncrederea pe care o simte în permanență din

partea unor rude și cunoscuți fiind tratată indirect ca un delincvent și infractor.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul Ministerului Justiției și a

Procuraturii Generale, prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei de 350 000

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală,

condamnare și plasare în arest preventiv pentru o durată de 129 zile și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 iulie 2020, s-a

2

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Bortă Ecaterina împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de

judecată și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat din contul bugetului de stat, de la Ministerul Justiției, prin

intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Ecaterinei Bortă suma de 100 000

lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată, și suma de 4000 lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că, Bortă Ecaterina a fost

condamnată ilegal, fiind privată de libertate, iar după judecarea cauzei, a fost

achitată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015,

Bortă Ecaterina a fost achitată, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, iar prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 24 mai 2016, soluția instanței de apel a fost menținută.

Instanța de fond a conchis că reclamanta dispune de dreptul subiectiv la

repararea prejudiciului material și moral cauzat potrivit prevederilor Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nr. 1545-XIII din

25.02.98.

Reclamantei i-au fost cauzate suferințe psihice, prin faptul că a fost urmărită

penal pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede inclusiv

pedeapsa cu închisoare, condamnată ilegal la pedeapsă cu închisoare, fiind privată

de libertate pe un termen de 129 zile.

Instanța de judecată a constatat că Bortă Ecaterina, la 19 septembrie 2013, a

fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (5)

Cod penal, fiind condamnată la 8 ani închisoare, iar potrivit informației nr. 5-3403

din 11.04.2019 prezentate de Administrația Națională a Penitenciarelor,

Penitenciarului nr. 11 Bălți, reclamanta s-a aflat în stare de arest în perioada de

20.09.2013- 29.01.2014, adică 129 zile, ca ulterior, după finisarea cercetărilor

judecătorești să fie achitată din motiv că fapta nu întrunește elementele

componenței de infracțiune.

Astfel, prin intentarea cauzei penale și emiterea sentinței de condamnare la

19.09.2013, care ulterior a fost casată pe temeiul lipsei elementelor componenței

de infracțiune în acțiunile lui Bortă Ecaterina, ultimei i s-a adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa

privată, pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Suferințele psihice suportate de către

Bortă Ecaterina s-au manifestat prin faptul că aceasta a fost privată de libertate pe

un termen de 129 zile, fiind plasată în locuri de detenție.

Ținând cont de principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul

social al persoanei, durata urmăririi penale și examinării cauzei, aplicarea măsurii

3

preventive sub forma de arest, și privare de libertate pe un termen de 129 zile,

instanța de judecată a constatat existența motivelor întemeiate de a acorda

prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, care poate fi considerat ca o

compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă Ecaterinei Bortă.

Nefiind de acord cu hotărârea cu soluția primei instanțe la 30 iulie 2020,

Ministerul Justiției a declarat apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 iulie 2020, și emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2021 s-a respins declarat

de Ministerul Justiției, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 28 iulie 2021,

La 09 iulie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs solicitând casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2021 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 noiembrie 2019.

În motivare a indicat că, în temeiul art.6 din Legea nr.1545, Bortă Ecaterina

are dreptul să solicite repararea prejudiciului în condițiile în care în privința ei a

fost emisă o hotărâre definitivă și irevocabilă de achitare, pentru învinuirea dusă de

organul de urmărire penală.

Însă, chiar dacă totuși sunt întrunite prevederile art.6 din Legea nr.1545, nu

consideră decizia instanței de apel legală, în condițiile în care nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art.3, alin.(l).

Instanța de apel eronat și neîntemeiat a menținut fără modificări hotărârea

instanței de fond, în condițiile în care rezultă expres că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire

penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite, or,

nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului.

Recurentul a indicat că, este important și necesar să se constate ilegalitatea

faptei, să se demonstrează că fapta este ilegală, astfel dreptul la despăgubire apare

indiferent de faptul dacă vinovată sau nu persoana.

Instanța de apel a analizat arbitrar poziția participanților la proces și a evitat

aprecierea argumentului reprezentantului Ministerului Justiție privitor la faptul că

prevederile art. 6 și art. 3 din Legea nr.1545, sunt indisolubile și nu pot fi aplicate

separat.

Soluția instanței de apel este neîntemeiată, în condițiile în care prezenta

acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr.1545, iar în astfel

de circumstanțe, nu există nici temei legal de a solicita încasarea acestui

prejudiciu.

Recurentul a susținut că, la acordarea prejudiciului moral, instanța nu a ținut

cont de art. 11 din Legea nr. 1545, care stabilește chestiunile care determină

mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral.

Mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporțională cu sumele acordate

de Curtea Europeană în cauze similare, adică în cauze care vizează violări similare

ale Convenției și care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a țărilor

cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova.

În opinia recurentului suma acordată de către instanța de fond ca despăgubire

morală, care a fost menținută și de către instanța de apel, este destul de exagerată,

4

neechitabilă suferințelor invocate că ar fi fost suportate și nerezonabilă

cuantumului sumelor acordate în cauze similare de către Curtea Europeană și

instanța judecătorească națională.

Din moment ce a fost emisă sentința de achitare se poate conchide că și

această acțiune reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral

pretins că ar fi fost suportat.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2),

lit. c) din Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 31

martie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare instanța de apel a expediat părților decizia

motivată la 18 mai 2021, respectiv cererea de recurs declarată la 07 iulie 2021

Colegiul o consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 27 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursurile, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună

de la data primirii scrisorii, corespondența fiind recepționată la 30 iulie 2021 și 05

august 2021 potrivit avizelor de recepție (f. d. 167-168).

La 10 august 2021, Procuratura Generală a depus referință menționând că

susține recursul Ministerului Justiției. Pretențiile Ecaterinei Borta sunt

nejustificate, iar suma solicitată nu poate fi considerată o reparație echitabilă în

sensul art.41 din Convenție.

Procuratura Generală a solicitat admiterea cererii de recurs depusă de

Ministerul Justiției.

La 26 august 2021, Borta Ecaterina, reprezentată de avocatul Victor Cojocari

a depus referință menționând că, instanța de fond și apel au corect a aplicat

prevederile normelor de drept material.

Concluzia instanțelor ierarhic inferioare precum că Ecaterinei Borta i-au fost

lezate drepturile sale și astfel, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral este întemeiată.

Intimata a pledat pentru inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerului

Justiției.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

5

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

6

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7