2ra-305/21 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-305/21 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-305/21

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Visarion Munteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Visarion Munteanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 iunie 2019, Visarion Munteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale de

învinuire în comitere infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(3) lit.d) Cod penal,

încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, a sumei de 26207 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 500000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin ordonanța procurorului

Ungheni din 07 noiembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale conform

indicilor infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal. Prin ordonanța

din 11 noiembrie 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal. Prin ordonanța din 10

februarie 2012 s-a dispus punerea sub învinuire, încriminându-i săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal. Prin sentința din 25

octombrie 2013 a Judecătoriei Ungheni a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal și i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani; măsura preventivă, obligația de nepărăsire a localității, a fost

menținută până la intrarea sentinței în vigoare. Prin decizia din 26 martie 2014 a

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea de apel depusă de el

și avocatul Tamara Casian ca nefondată și a fost menținută sentința din 25 octombrie

2013 a Judecătoriei Ungheni. Prin decizia din 27 ianuarie 2015 a Colegiului penal

1

lărgit al Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de el și avocatul

Tamara Casian și a fost casată integral decizia din 26 martie 2014 a Curții de Apel

Bălți, dispunând rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Totodată, a menționat că, prin decizia din 26 august 2015 a Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat de el și avocatul Tamara Casian, a

fost casată parțial sentința din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Ungheni cu

pronunțarea unei hotărâri noi în latura penală, prin care a fost declarat vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1), Cod Penal cu încetarea

procesului penal în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la

răspundere penală, prevăzut de art. 60 alin.(1) lit. b) Cod penal. Prin decizia din 23

februarie 2016 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile ordinare declarate de procurorul Liliana Pascal, de el și de avocatul

Tamara Casian, a fost casată total decizia din 26 august 2015 a Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți cu rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată. Prin decizia din 22 decembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți a fost admis apelul declarat de el și avocatul Tamara Casian, a fost casată

sentința din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Ungheni cu pronunțarea unei hotărâri

noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal

/redacția 2002/, pe episodul din 02 martie 1993, din lipsa în acțiunile lui a

elementelor infracțiunii; a fost recunoscut vinovat în baza art. 185 alin.(3) Cod penal

(redacția 1961), pe episodul din 30 iunie 2000 și a fost stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani;

în baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani; în baza art. 60 Cod penal,

art. 391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost dispusă încetarea procesului

penal pe art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal (redacția 2002) pe episoadele din 13

septembrie 1995, 01 octombrie 1995 și anii 1995-2000, din motivul expirării

termenului prescripției tragerii la răspundere penală; măsura preventivă aplicată a

fost revocată. Prin decizia din 25 iulie 2017 a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție au fost admise recursurile declarate de procurorul Andrei

Formusatii, de el și de avocatul Tamara Casian, a fost casată total decizia din 22

decembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți cu rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecata.

În continuare, prin decizia din 21 septembrie 2018 a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat de el și de avocatul Tamara Casian

împotriva sentinței din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Ungheni cu încetarea

procesului penal în privința sa pe învinuirea privind săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, din motiv că există circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală. Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții Supreme de

Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către partea

vătămată Ion Ciobanu cu menținerea deciziei din 21 septembrie 2018 a Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți.

Reclamantul a susținut că, începând cu data de 11 noiembrie 2011 și până la

data de 09 aprilie 2019 s-a aflat ilegal sub controlul organului de urmărire penală și

al instanțelor de judecată. Tot, la 11 noiembrie 2011 i-a fost aplicată ilegal măsura

2

preventivă obligația de a se prezenta la organul de urmărire penală. La 25 octombrie

2013 a fost condamnat cu închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani, concomitent fiindu-i aplicată măsura preventivă obligația de nu

părăsi localitatea până la intrarea sentinței în vigoare. La 22 decembrie 2016 a fost

casată sentința din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Ungheni și a fost recunoscut

vinovat în baza art. 185, alin.(3) Cod penal (redacția 1961), pe episodul din 30 iunie

2000, cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 3 ani; în baza art. 90 Cod penal s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune

de 3 ani. Astfel, a pretins că este în drept de a se adresa în judecată pentru recuperarea

prejudiciului material și moral, cauzat prin condamnate ilegală și anume a pretins

cauzarea un prejudiciu material în valoare de 26208 lei care constă din: cheltuieli

pentru asistență juridică în sumă de 15700 de lei, cheltuieli de transport în sumă

totală de 10508 lei în legătură cu deplasarea sa și a avocatului la Curtea de Apel

Bălți.

Referitor la prejudiciul moral, a declarat că, prin sentința din 25 octombrie 2013

a Judecătoriei Ungheni a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, care se consideră infracțiune gravă și i s-a fost

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 3 ani. Ulterior, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 185 alin.(3) Cod penal, redacția 1961, stabilindu-i o

pedeapsă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani; în baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani. Prin decizia din

22 decembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de el și avocatul Tamara Casian, a fost casată sentința din 25 octombrie

2013 a Judecătoriei Ungheni cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care a fost

recunoscut vinovat în baza art. 185 alin.(3) Cod penal (redacția 1961) și a fost

stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de ani; în baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani.

Drept urmare, la 07 februarie 2017 Judecătoria Ungheni a expediat decizia de

condamnare Biroului de probațiune Ungheni care a inițiat procedura de executare.

La 17 octombrie 2017 s-a prezentat la Biroul de probațiune, a depus declarații și

angajamente, iar la 28 februarie 2017 Birul de probațiune a expediat în adresa SA

„Comgaz-Plus” somația de eliberarea sa din funcție. Totodată, începând cu 17

februarie 2017 și până la 09 aprilie 2019 a fost nevoit să se prezinte la Biroul de

probațiune pentru efectuarea activităților de probațiune. La 29 septembrie 2015, Ion

Ciobanu, pretinsa parte vătămată în cauza penală, de câteva ori a venit la ÎM „Apa-

Canal” Ungheni, unde lucra la acel moment ca tehnician și l-a denigrat în fața

directorului Petru Scutaru și a altor angajați, fapt pentru care a fost nevoit să se

adreseze organelor de poliție.

Reclamantul a reiterat că, urmărirea penală conform indiciilor infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal a început la 07 noiembrie 2011, la 11

noiembrie 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit, la 10 februarie 2012 a fost

3

pus sub învinuire, iar la 02 august 2012 i-a fost modificată învinuirea și i s-a înmânat

rechizitoriul. Ulterior la 16 august 2012 cauza penală a fost trimisă în judecată. La

25 octombrie 2013 Judecătoria Ungheni l-a recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

Sentința primei instanțe a fost anulată prin decizia din 21 septembrie 2018 a Curții

de Apel Bălți, care a devenit irevocabilă la 09 aprilie 2019. Astfel, s-a aflat sub

urmărire penală 10 luni, iar în instanța de judecată cauza penală s-a examinat în

termen de 6 ani și 8 luni. Mai mult de atât, prin faptul ca Biroul de probațiune a

intentat procedura de executare, practic a ispășit pedeapsa integral. În final cauza a

fost încetată din motiv ca actul de învinuire nu este clar și precis, învinuirea este

incorectă, incompletă, neclară, adică una dubioasă. Respectiv, s-a aflat sub urmărire

penală, a fost judecat și a executat pedeapsa penală pe parcursul a 7 ani și 5 luni,

suferind astfel un prejudiciul moral. Conform jurisprudenței CEDO, prejudiciul

moral constă: în durere, suferință, răni fizice și psihice, sentimentul de anxietate,

stres, neliniște, perturbare a vieții și neputință, sentimentul de frustrare, nedreptate

și umilință, starea de frică și incertitudine de lungă durată, diminuarea reputației.

Dacă se ia în calcul gravitatea infracțiunii care i-a fost incriminată, durata urmăririi

penale și de examinare a cauzei, de atitudinea societății și nu în ultimul rând, de

caracterul continuu al acțiunii în timp a prejudiciului moral, a opinat că în cazul său,

aceste modalități de exprimare a prejudiciului moral, expuse de practica CEDO

urmează a fi luate în considerare la determinarea mărimii compensației pentru

prejudicial moral. Totodată, instanța trebuie să țină cont și de faptul că, starea de

stres permanent, neliniște, sentimentul de frustrare au influențat negativ asupra stării

de sănătate, de câteva ori chiar a fost internat în spital.

Concomitent a iterat că, cauza penală de învinuire a sa în comiterea infracțiunii

a fost trimisă în judecată la 16 august 2012, iar o hotărâre definitivă și irevocabila

pe acest caz a fost emisă abia la 09 aprilie 2019, adică peste 6 ani și 8 luni,

finalizându-se cu încetarea procesului, pe când deja executase o bună parte din

pedeapsă. Astfel, vădit i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei penale. Solicită să fie constatat faptul încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a sa în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

La 23 iulie 2019, reclamantul a concretizat pretențiile formulate față de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin cererea înregistrată, indicând cu

calitatea de intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Astfel, a solicitat încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 26207 lei cu titlu de prejudiciu material,

a sumei de 500000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

penale de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(3) lit.d) Cod

penal, încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, a sumei de 500000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei penale în termen rezonabil, încasarea

de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

4

a cheltuielilor de judecate suportate în procesul dat.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Visarion Munteanu și s-a constatat

încălcarea dreptului lui Visarion Munteanu la examinare în termen rezonabil a

cauzei penale de învinuire în comiterea infracțiunii în baza art. 328 alin. (3) lit. d)

Cod penal; s-a încasat din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Visarion Munteanu suma de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a

cauzei penale, precum și parțial cheltuielile de judecată compuse din cheltuieli de

transport în suma de 5542,35 de lei și cheltuieli pentru asistența juridică în mărime

de 10000 de lei; s-a respins cererea lui Visarion Munteanu de încasare din contul

bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de

judecată în cauza penală de învinuire în comiterea infracțiunii în baza art. 328 alin.

(3) lit. d) Cod penal.

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins, din

lipsă de temei, apelurile declarate de Visarion Munteanu, de procurorul în

Procuratura raionului Ungheni și apelul incident declarat de reprezentantul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 22

octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a evidențiat faptul și accentuat că cauza

penală și urmărirea penală în privința lui Munteanu Visarion nu a fost încetată pe

motive de reabilitare, dar pentru faptul că există circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală, situație care, din perspectiva prevederilor art.6 din Legea 1545,

citată supra, exclude dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite

de prezenta lege.

Instanța de apel a relevat că, legiuitorul, prin voința lui suverană, a statuat că

dreptul la repararea prejudiciului apare, exclusiv, în cazul în care a devenit definitivă

și irevocabilă sentința de achitare, ori, în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Deci, din acest punct

de vedere, în viziunea instanței de apel, în privința lui Munteanu Visarion nu este

aplicabilă Legea nr.1545 și instanța de fond just a respins această pretenție din

acțiune, prin urmare apelul reclamantului la acest capitol este evident neîntemeiat.

De asemenea, instanța de apel a atestat faptul că cauza penală în privința lui

Munteanu Visarion a fost judecată, în mod evident, cu încălcarea termenului

rezonabil și această încălcare exclude comportamentul persoanei urmărite penal și

al apărătorului său.

Dimpotrivă, instanța de apel este convins că durata excesivă a procedurilor

judiciare penale se datorează deficienților din sistem și, în special, de multiple casări

dispuse de instanțele ierarhic superioare, cu trimiterea cauzei la rejudecare, fapt care

a și condus la tergiversarea termenului de soluționare a dosarului, fiind încălcat, în

mod vădit, termenul rezonabil.

Instanța de apel a indicat că cauza penală nu are un grad înalt de complexitate,

nici prin fabula învinuirii și nici prin numărul participanților la acest dosar penal.

Așadar, apreciind circumstanțele în care s-a desfășurat procedura în cauza în

5

care se invocă încălcarea, instanța de apel a constatat și este convins că termenul de

judecare a cauzei a depășit limita rezonabilității. Prin urmare, instanța de apel a

conchis că reclamantul este îndreptățit să-și apere dreptul său încălcat, prin prisma

Legii nr.87.

În speță, circumstanțele cauzei denotă incontestabil faptul că reclamantului i-

au fost cauzate inconveniențe în rezultatul încălcării dreptului său la judecare în

termen rezonabil a cauzei penale.

La 29 decembrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe privind încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de asistență

juridică cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea și a apreciat arbitrar probele.

Totodată, a opinat că la emiterea deciziei instanța de apel a apreciat arbitrar

poziția participanților la proces și a dat dovadă de o examinare superficială a

criteriilor de apreciere a duratei procedurilor. Or, durata judecării cauzei penale s-a

datorat complexității cauzei și nu în ultimul rând comportamentului participanților

la proces și a reprezentanților acestor.

De altfel, în cazul în care reclamantul a considerat că a fost încălcat termenul

rezonabil, dispunea de toate pârghiile legale de a înainta instanței o cerere de

urgentare a examinării cauzei. În condițiile în care pricina nu a fost examinată sub

toate aspectele și a dat o apreciere eronată probelor anexate la materialele cauzei, a

afirmat că instanța de apel în mod eronat s-a raliat opiniei instanței de fond,

menținând hotărârea fără modificări.

Recurentul a susținut că, instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee

preconcepută conform cărei presupusa încălcare a unui drept implică în mod

obligatoriu și existența unui prejudiciu, este necesar de a elucida toate circumstanțele

cauzei, de a constata dacă există cu adevărat o încălcare a prevederilor legale și de a

stabili prin probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

La 26 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.198), Visarion

Munteanu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe și examinarea cauzei în fond, încasarea de la bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 26207

lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 500000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin.(3) lit.d) Cod penal, încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 500000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei penale în

termen rezonabil, încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova a sumei de 6400 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecate suportate în procesul dat.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat incorect

6

normele de drept material, a încălcat flagrant regulile de apreciere a probelor

prevăzute la art. 130 Cod de procedură civilă și nu a cercetat multiaspectual,

complet, nepărtinitor și nemijlocit toate probele din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor.

Referitor la soluția instanțelor ierarhic inferioare privind respingerea capătului

de cerere de reparare a prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, din

motiv că urmărirea penală nu a încetat din motive de reabilitare, recurentul a opinat

că este o concluzie greșită, deoarece dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

urmau a fi aplicate în coroborare cu art. 3 lit.a) al aceleași legi.

Copia recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova a fost

expediată în adresa intimaților conform scrisorii de însoțire datate cu 27 ianuarie

2021 (f.d.193) și a fost recepționată la 01 februarie 2021 și 02 februarie 2021,

conform avizelor de recepție (f.d.200-201).

Copia recursului declarat de Visarion Munteanu a fost expediată în adresa

intimaților conform scrisorii de însoțire datate cu 28 ianuarie 2021 (Vol.II, f.d.199)

și a fost recepționată la 03 februarie 2021, conform avizelor de recepție (Vol.II,

f.d.202-203).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 22 octombrie 2020.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a înregistrat cererea de recurs la 29

decembrie 2020, iar Visarion Munteanu a depus cerere de recurs la 26 ianuarie 2021,

prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.198).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

participanților la proces la 25 noiembrie 2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.II,

f.d.176). De către Ministerul Justiției al Republicii Moldova copia deciziei a fost

recepționată la 02 decembrie 2020, conform ștampilei de intrare (Vol.II, f.d.188).

Totodată, plicul poștal denotă expedierea deciziei instanței de apel în adresa

avocatului Tamara Casian la 30 noiembrie 2020 (f.d.197). Astfel, recursurile sunt

declarate în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Visarion Munteanu, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

7

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Visarion Munteanu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

părții recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

8

considera inadmisibil recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și de Visarion Munteanu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Visarion Munteanu împotriva deciziei din 22 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

9