2ra-807/25 — incasarea pensiei pentru intretinerea copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea pensiei pentru intretinerea copiilor minori
- Temei legal
- Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-807/25 — incasarea pensiei pentru intretinerea copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Nadejda Stănescu împotriva lui Gheorghe Stănescu
(încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori)
împotriva deciziei din 26 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat
(dosarul nr: 2ra-807/25
Nr. PIGD 2-24126183-01-2ra-26112025)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. O. Gîscă)
Curtea de Apel Sud, sediul Comrat (jud. A. Mironov, C. Colev, V. Hudoba)
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, recursul declarat de avocatul Alexandru Găină,
în interesele lui Gheorghe Stănescu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 noiembrie 2024, avocatul Paulina Procopi, în interesele Nadejdei
Stănescu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Stănescu
prin care a solicitat încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori *****,
*****și *****, în sumă bănească fixă a câte 3 000 lei, pentru fiecare, începând cu
data depunerii acțiunii în instanța de judecată și până la atingerea majoratului.
Reclamanta a indicat că, a fost căsătorită cu pârâtul Gheorghe Stănescu,
căsătoria fiind înregistrată la 2 septembrie 2006 la Primăria satului Selemet,
raionul Cimișlia, sub nr. 12. Din căsătorie au trei copii minori: *****, *****, și
*****, care se află la întreținerea reclamantei. Din anul 2022, relațiile de familie
au încetat, pârâtul nu menține legătura cu copiii și nu se interesează de situația
acestora. Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 5 mai 2024 a fost desfăcută
căsătoria și stabilit domiciliul copiilor minori ***** și ***** cu mama. Prin
hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 23 ianuarie 2015, pârâtul a fost obligat la plata
pensiei de întreținere, obligație executată doar timp de un an, ulterior procedura de
executare fiind încetată ca urmare a împăcării părților. În anul 2018, pârâtul a
plecat la muncă în Italia, unde a oferit sprijin material copiilor timp de aproximativ
patru ani. În prezent, între părți nu există un acord privind plata pensiei de
întreținere, iar din anul 2022 pârâtul nu își îndeplinește corespunzător obligațiile
părintești, trimițând ocazional sume nesemnificative. Deși reclamanta cunoaște că
pârâtul obține venituri lunare de aproximativ 2 000 euro, inclusiv din activități
neoficiale, nu deține dovezi documentare în acest sens. Având în vedere că
veniturile și locul de muncă ale pârâtului nu sunt cunoscute, iar stabilirea pensiei
sub formă de cotă din venituri este imposibilă, sunt incidente prevederile art. 76
din Codul familiei, motiv pentru care se solicită stabilirea pensiei de întreținere
într-o sumă bănească fixă, în cuantum de 3 000 lei lunar pentru fiecare copil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 4 decembrie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,
acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Stănescu Gheorghe, în beneficiul
Nadejdei Stănescu, pensia de întreținere pentru copilul minor *****, în mărime
fixă de câte 3 000 lei lunar, pensia de întreținere pentru copilul minor *****, în
mărime fixă de câte 3 000 lei lunar, pensia de întreținere pentru copilul minor
*****, în mărime fixă de câte 3 000 lei lunar, începând cu data adresării în instanța
de judecată – 06 noiembrie 2024, până la atingerea majoratului de către copiii
minori. S-a menționat că hotărârea în partea dispunerii încasării pensiei de
întreținere a copiilor minori urmează a fi executată imediat, la expirarea termenului
de 15 zile din data pronunțării. S-a încasat de la Stănescu Gheorghe, în beneficiul
Nadejdei Stănescu, cheltuielile de judecată suportate în prezentul proces sub forma
cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 2 000 lei și suma de 1 085,40 lei
achitată cu titlu de cheltuieli de executare, iar în total suma de 3 085,40 lei. În rest,
s-a respins pretenția privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, ca
neîntemeiată. S-a încasat de la Stănescu Gheorghe, la bugetul de stat, cheltuielile
de judecată pentru plata taxei de stat de care a fost scutită reclamanta în temeiul
legii, în mărime de 3 789,97 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 decembrie 2024, avocatul Alexandru Găină, în interesele lui Gheorghe
Stănescu a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 4 decembrie 2024.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 26 iunie 2025, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat a respins
apelul declarat de avocatul Alexandru Găină, în interesele lui Gheorghe Stănescu
și a menținut hotărârea din 4 decembrie 2024.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, concluzia instanței de
fond este una corectă, și a constatat că prima instanța a determinat corect raportul
juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au
fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,
obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu
respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.
Subsecvent, instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile
apelantului precum că „instanța de fond urma să calculeze pensia de întreținere a
copiilor în mărime de ½ din valoarea minimului de existență, stabilit de Biroul
Național de Statistică al Republicii Moldova pentru limita de vârstă și locul de trai
al minorului, începând cu data depunerii acțiunii în judecată și până la data
împlinirii de către copil a vârstei majoratului, ceia ce la data adoptării hotărârii
constituia 1511 lei (1/2 din 3022 lei)”, din motiv că minimul de existență nu este
un model aplicabil, or acesta este doar un reper sub al cărui minim nu poate fi
stabilită pensia de întreținere.
Curtea de apel a făcut trimitere la prevederile art.74 alin. (1), (2), (3), art.97
din Codul familiei, art. 3 alin.(1), (2), art. 18 alin.(1), (2), art. 27 alin. (1), (2) din
Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, și a notat că, interesul
superior al copilului face parte din principiile privind garantarea, respectarea și
promovarea drepturilor copilului, principii care se regăsesc atât în reglementările
interne, cât și în cele internaționale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 noiembrie 2025, avocatul Alexandru Găină, în interesele lui
Gheorghe Stănescu, a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 26 iunie
2025, iar la 19 noiembrie 2025 a depus un recurs suplimentar, solicitând casarea
parțială a hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 4 decembrie 2024 și a deciziei Curții
de Apel Sud din 26 iunie 2025, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
încasată de la Gheorghe Stănescu, în beneficiul Nadejdei Stănescu, pensia de
întreținere a copiilor minori conform datelor Biroului Național de Statistică,
indicate la rubrica „minimul de existență pe categorii de populație, ani medii și
semestre”, pentru copii în vârstă de la 7–17 ani care locuiesc la sate, și anume:
- 1 511 lei, ceea ce constituie ½ din suma de 3 022 lei, conform datelor
Biroului Național de Statistică, de la depunerea acțiunii până la ***** – data
împlinirii de către copilul ***** a vârstei majoratului;
- 1 511 lei, ceea ce constituie ½ din suma de 3 022 lei, conform datelor
Biroului Național de Statistică, de la depunerea acțiunii până la ***** – data
împlinirii de către copilul ***** a vârstei majoratului;
- 1 511 lei, ceea ce constituie ½ din suma de 3 022 lei, conform datelor
Biroului Național de Statistică, de la depunerea acțiunii până la ***** – data
împlinirii de către copilul ***** a vârstei majoratului.
În motivarea recursului, a indicat că instanțele inferioare au ignorat faptul
că Gheorghe Stănescu nu muncește oficial de mai mult timp, având venituri
periodice și nestabile. Nu au fost prezentate probe de către reclamantă care să
demonstreze starea materială a pârâtului. Din aceste considerente, modul și
mărimea de încasare a pensiei de întreținere urmează a fi calculate în cuantum de
½ din valoarea minimului de existență, stabilit de Biroul Național de Statistică.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 26 iunie 2025 (f.d. 103).
Decizia integrală a Curții de Apel Sud, sediul Comrat a fost expediată
participanților la proces la 25 septembrie 2025 (f.d. 112). Deși la dosar este anexată
dovada de expediere a deciziei, nu este prezent avizul de recepție care să confirme
recepționarea de către recurent. Prin urmare, recursul declarat la 11 noiembrie
2025 se consideră depus cu respectarea termenului stabilit de art. 434 din Codul
de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil. Astfel,
normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele
dezvoltate de Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, întrucât acestea sunt fondate pe
o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei,
precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul
administrat.
Recurentul a formulat obiecții față de cuantumul pensiei pentru întreținere,
considerând că în lipsa unor probe privind veniturile oficiale, pensia de întreținere
urmează a fi determinată reieșind din minimul de existență stabilit de Biroul
Național de Statistică. Asemenea susțineri nu relevă o pretinsă aplicare eronată a
normelor de drept material sau procedural, ci expun exclusiv un mod subiectiv de
apreciere a situației de fapt și a probatoriului administrat.
În jurisprudența sa (decizia nr. 2rac-32/23, §48, decizia nr. 2ra-489/23,
, decizia nr. 2ra-188/25, §48, decizia nr. 2ra-1258/23, §40-43), Curtea
Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite
cu presupuneri referitoare la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într-
un raport juridic. Astfel, hotărârea judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple
presupuneri ci doar pe probe.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că
instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății,
a identificat corect natura obligațiilor ce revin părinților. Concluziile instanței de
apel au fost rezultate din cercetarea multiaspectuală a probelor și având în vedere
interesul superior al copiilor.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de a avocatul Alexandru Găină, în interesele lui
Gheorghe Stănescu ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433,
alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Alexandru Găină, în
interesele lui Gheorghe Stănescu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat