2ra-675/25 — stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întretinere a copilului minor, compensarea cheltuielilor de judecată

La 14 iunie 2024 Nina Babadei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Muzîca, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord, Structura Teritorială de Asistență Socială Edineț cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, copilul minor xxxxx a decis să locuiască cu bunica Nina Babadei, ca motiv a conflictelor cu tatăl biologic Oleg Muzîca. Drept urmare, din luna octombrie 2023 copilul se află în grija și întreținerea totală a bunicii fără a avea alte mijloace financiare sau suport din partea tatălui. De fapt, Maria Muzica este fiica biologică a lui Oleg Muzîca și Lilia Muzîca, ultima la momentul actual nu este în viață.

Reclamanta a menționat că este mama biologică a xxxxx și respectiv bunica nepoatei Maria Muzîca. Ca urmare a numeroaselor conflicte apărute dintre copilul xxxxx și tatăl biologic Oleg Muzîca, minora a plecat de la tatăl său la bunica Nina Babadei.

A comunicat că, Lilia Muzîca - mama minorei xxxxx, s-a stins din viață în 2018, iar copila a rămasă în grija tatălui, care la scurt timp și-a întemeiat o altă familie. Din motivul neglijenței față de fiica xxxx și a violenței fizice aplicate față de ea, ultima nu a mai putut locui împreună cu familia nou creată a tatălui său, fiind în relații încordate cu acesta, motiv din care a decis să locuiască cu bunica sa pe linia maternă, Nina Babadei. Astfel, minora xxxxx locuiește și se află în grija și întreținerea bunicii. Un motiv suplimentar pentru care domiciliul copilului minor urmează a fi stabilit cu bunica este că la 09 ianuarie 2024 aproximativ între orele 10:00 – 11:00, a fost solicitată intervenția poliției în legătura cu faptul că, pârâtul Oleg Muzîca a spart ușa de intrare în domiciliul reclamantei, a distrus telefonul staționar a ultimei și a aplicat violență fizică față de (nepoata) xxxxx precum și față de ea. Drept urmare, la 17 ianuarie 2024, față de Oleg Muzîca a fost întocmit un 1 proces-verbal cu privire la contravenție, iar la 21 februarie 2024, prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central, Oleg Muzîca a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 781 din Codul contravențional, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 ore. Ca urmare a acestor acte de violență, prin încheierea și ordonanța de protecție din 19 ianuarie 2024 emisă de Judecătoria Edineț, sediul Central s-a dispus: „Se eliberează ordonanța de protecție în favoarea victimei violenței în familie, Babadei Nina, privind aplicarea măsurilor de protecție împotriva acțiunilor agresorului Muzîca Oleg. Se stabilește pentru victima Babadei Nina și nepoata acesteia minora Muzîca Maria, pentru o perioadă de trei luni următoarele măsuri de protecție a victimei violenței în familie: - obligarea agresorului Muzîca Oleg de a sta departe de locul aflării victimei Babadei și nepoata acesteia minora xxxxx la o distanță ce ar asigura securitatea acesteia, excluzând orice contact vizual cu ea; - interzicerea agresorului Muzîca Oleg oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima Babadei Nina și nepoata acesteia minora xxxxx; - interzicerea agresorului Muzîca Oleg să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei Babadei Nina și nepoata acesteia minora xxxxx, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează; - obligarea agresorului Muzîca Oleg de a contribui la întreținerea copilului minor xxxxx.”

A susținut că la momentul actual a fost depusă cererea privind prelungirea ordonanței de protecție, care în prezent se află în examinare la Curtea de Apel Bălți. Totodată luând în considerare interesul suprem al copilului minor, care îi este frică de tatăl său biologic, consideră că unica soluție pe caz este de a fi stabilit domiciliul copilului minor cu bunica, solicitare care și-o întemeiază în baza art. 40 din Codul civil și art.63 din Codul familiei.

Concomitent cu cererea de stabilire a domiciliului copilului, reclamanta a solicitat și încasarea din contul lui Oleg Muzîca a pensiei de întreținere a copilului minor xxxxx în mărime fixă de 3 500 lei/lunar. Or, îi vine greu de a întreține de una singură copilul minor. Îi este cunoscut faptul că, pârâtul nu este oficial angajat, acesta plecând periodic peste hotarele Republicii Moldova la muncă.

A notat că suma de 3 500 de lei a calculat-o reieșind din minimul de existență necesar pentru copiii în vârsta de 7-17 ani, care locuiesc în orașe mari pentru media anului 2023, susținând că cheltuielile reale de întreținere a unui copil minor depășesc suma indicată.

A mai adăugat că, prin încheierea și ordonanța de protecție din 19 ianuarie 2024 emisă de Judecătoria Edineț, sediul Central s-a obligat agresorul Oleg Muzîca de a contribui la întreținerea copilului minor xxxxx. Însă, până la etapa actuală 2 tatăl Oleg Muzica nu a participat sub nici o formă la creșterea și educarea copilului minor, nu a asigurat careva mijloace financiare pentru copil și nici nu a oferit careva suport sub formă de produse, cadouri sau haine, astfel încălcând și obligațiile impuse prin ordonanța de protecție. Drept urmare, a solicitat încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, începând cu data emiterii ordonanței de protecție – 19 ianuarie 2024.

A specificat că în adresa pârâtului, la 4 mai 2024, a fost expediată notificare prin care s-a solicitat ultimului soluționarea litigiilor apărute pe cale amiabilă. Conform avizului de recepție din 24 mai 2024 plicul poștal a fost restituit cu mențiunea ,,nereclamat”. Pentru a se asigura de faptul că pârâtul a recepționat notificarea întocmită, avocatul Dumitru Nemerenco a expediat-o și în format electronic la numărul de telefon din Viber - 060246258, care aparține pârâtului Oleg Muzîca, susținând că confirmarea recepționării notificării se demonstrează prin bifele din dreapta a mesajelor, care confirmă că mesajele au fost recepționate și citite de pârât, dar care au rămas fără răspuns.

În opinia reclamantei aceste acțiuni a pârâtului demonstrează că ultimul categoric nu dorește de a soluționa cauza și se eschivează cu rea-credință de la obligațiile sale părintești în raport cu fiica minoră xxxxx.

Reclamanta a notat că, a avut de suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 9 000 lei, confirmate prin bonul de plată, la fel a achitat taxa de stat și taxa de timbru la depunerea cererii în instanța de judecată, cheltuieli care se solicită a fi încasate din contul pârâtului.

Reclamanta a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx cu bunica Nina Babadei; încasarea din contul lui Muzîca Oleg în beneficiul lui său a pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx în sumă bănească fixă în mărime de 3 500 lei/lunar, până la atingerea majoratului copilului sau schimbării situației materiale; încasarea din contul lui Oleg Muzîca a cheltuielilor de judecată suportate pe caz.

La 12 iulie 2024, Oleg Muzîca a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea domiciliului xxxxx, împreună cu tata – Muzîca Oleg.

În argumentarea cererii reconvenționale a invocat că, anterior s-a aflat în relație de căsătorie cu fiica pârâtei, Lilia Muzîca. În rezultatul căsniciei lor, s-a născut fiica xxxxx. În lipsa sprijinului reciproc, lipsei înțelegerii privind modul de conviețuire, viața de cuplu eșuase, iar căsătoria dintre ei a fost desfăcută de către Judecătoria Edineț la 1 iunie 2011. Ulterior, în anul 2018, fosta soție s-a stins din viață, iar fiica lor comună a rămas în grija lui. Iar, din luna octombrie 2023 fiica se află la bunica maternă Nina Babadei. 3

A specificat că, stabilirea locuinței copilului reprezintă cel mai important obiectiv al părinților pentru că, din punct de vedere practic, părintele cu care copilul locuiește este cel care se va îngriji într-o proporție superioară de creșterea și educarea acestuia. Copiii sunt mai vulnerabili decât adulții în fața dificultăților vieții, iar dezvoltarea lor într-un mediu sănătos este esențială pentru viitorul unei societăți. Cei mai importanți actori din viața oricărui copil sunt adesea, sau ar trebui să fie în cele mai multe cazuri, părinții. Astfel, familia poate fi un actor deosebit de important în funcție de care se poate stabili dacă un copil este sau nu protejat.

Prin urmare pentru a-i fi asigurat în permanență iubire și susținere fiicei sale, consideră corect de a fi stabilit locul de trai al acesteia împreună cu tata, întrucât copilul minor are nevoie de o atenție sporită din partea părintelui. Fundamentul relației tată - copil este pe lângă instinctul natural și cultivarea unei profunde afinități sufletești. Familia este primul mediu în care copilul experimentează relații și el va dezvolta relații în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat. De aceea, un copil are nevoie de legături emoționale stabile, de un mediu liniștit care să-i permită experiențe normale de viață.

A mai indicat că a avut de suferit cheltuieli de judecată pe care urmează să le încaseze din contul Ninei Babadei și anume suma de 200 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 5 000 lei pentru serviciile acordate de asistență juridică, menționând că, cheltuielile efectuate au fost reale, necesare și raționale.

La 1 noiembrie 2024 Oleg Muzîca, reprezentat de avocatul Cristina Lungu a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de Nina Babadei și admisă integral acțiunea reconvențională.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că minora xxxxx, a locuit inițial cu tatăl său, Oleg Muzîca, după decesul mamei în anul 2018. Ulterior, ca urmare a neînțelegerilor familiale apărute după recăsătorirea tatălui, minora a părăsit domiciliul acestuia și, din luna octombrie 2023, locuiește în mod stabil la bunica maternă, Nina Babadei. Această situație este confirmată atât de declarațiile părților, cât și de avizele și anchetele sociale aflate la dosar.

Instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe privind stabilirea domiciliului minorei la bunica maternă a fost fundamentată pe criteriile prevăzute de art. 40 din Codul civil, art. 63, 62 și 64 din Codul familiei, art. 3 alin. (5) din Convenția ONU privind drepturile copilului și art. 18 din Legea privind drepturile copilului. Instanța de fond a aplicat regula esențială conform căreia interesul superior al copilului prevalează în orice decizie referitoare la stabilirea domiciliului minorului, iar opinia copilului, atunci când vârsta o permite, trebuie luată în considerare. Audiată în prima instanță în temeiul art. 218 din Codul de procedură civilă, minora xxxxx, a declarat ferm că dorește să locuiască în continuare cu bunica sa, motivând imposibilitatea de a se adapta în familia tatălui, precum și existența unor neînțelegeri cu concubina acestuia.

Instanța de apel a notat că vârsta și maturitatea minorei îi permit exprimarea opiniei în mod liber, iar această opinie nu poate fi ignorată, întrucât este coerentă, constantă și nu există indicii că ar fi exprimată sub presiune sau influență nejustificată.

În același timp, instanța de apel a reținut importanța circumstanțelor privind aplicarea măsurilor de protecție. Or, prin încheierea și ordonanța din 19 ianuarie 2024, Judecătoria Edineț a dispus măsuri de protecție în favoarea Babadei Nina și a minorei xxxxx împotriva acțiunilor agresorului Muzîca Oleg. Hotărârea a fost ulterior menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 iunie 2024, stabilindu- se o perioadă de monitorizare și interdicții clare privind apropierea tatălui. Totodată, Muzîca Oleg a fost sancționat contravențional pentru violență în familie 5 față de Nina Babadei, fapt ce are relevanță în analiza capacității sale de a asigura un mediu securizat minorei.

În ceea ce privește condițiile de trai, instanța inferioară a notat că ambele anchete sociale confirmă existența unor condiții locative adecvate atât la bunică, cât și la tată. Totuși, în cazul bunicii s-a constatat că minora este prezentă efectiv, are cameră separată, beneficiază de îngrijire permanentă și are un spațiu de locuit sigur și stabil. Bunica este unica persoană care se ocupă de educația și întreținerea minorei, iar veniturile acesteia, deși modeste, sunt suficiente pentru acoperirea nevoilor copilului, completate de obligația legală a tatălui de a contribui la întreținere.

Instanța de apel nu a reținut susținerile apelantului privind imposibilitatea bunicii de a purta grijă minorei din cauza vârstei. Din actele dosarului rezultă că Nina Babadei dispune de capacități fizice și morale adecvate, de un mediu stabil, și a demonstrat pe parcursul ultimului an că poate asigura creșterea, educarea și supravegherea minorei, fără ca instanța să fi constatat deficiențe sau riscuri.

S-a mai subliniat că stabilirea domiciliului copilului la bunica nu este o sancțiune aplicată tatălui. Oleg Muzîca nu este lipsit de dreptul de a păstra relații personale cu copilul, însă exercitarea acestui drept trebuie realizată în condițiile care nu pun în pericol interesul copilului și cu respectarea măsurilor de protecție stabilite anterior.

Referitor la pensia de întreținere, instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 74–76 din Codul familiei, stabilind o sumă bănească fixă de 3 000 de lei/lunar, justificată de lipsa unui venit stabil al tatălui, de fluctuația veniturilor sale și de necesitatea asigurării unui nivel de întreținere corespunzător pentru minoră. S-a ținut cont de faptul că, în urma decesului mamei, întreaga răspundere parentală materială revine tatălui, iar stabilirea unei sume fixe este singura modalitate eficientă de garantare a interesului copilului. Critica apelantului privind raportarea la datele Biroului Național de Statistică a fost respinsă, deoarece aceste valori au caracter orientativ, nu obligatoriu, iar cheltuielile reale de întreținere depășesc minimul de existență.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a concluzionat că aplicarea art. 82, 94 și 96 din Codul de procedură civilă a fost corectă, instanța de fond obligând partea care a pierdut procesul să compenseze cheltuielile părții care a avut câștig de cauză, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că apelantul nu a prezentat probe ori argumente care să răstoarne constatările primei instanțe. Argumentele apelului 6 se contrazic cu cele constatate prin probele administrate și nu pun la îndoială concluzia că soluția primei instanțe reflectă interesul superior al copilului.

În esență, în argumentarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat eronat situația de fapt și a aplicat greșit normele de drept material referitoare la interesul superior al copilului. Din anul 2023 copilul locuiește cu bunica maternă, fără acordul tatălui, iar această soluție nu corespunde necesităților reale ale minorei. El a subliniat că fiica sa beneficiază de un mediu stabil și adecvat în familia paternă, unde sunt garantate condițiile materiale, afective și educaționale necesare pentru o dezvoltare armonioasă. Iar, bunica pe linia maternă nu poate asigura pe deplin creșterea și supravegherea copilului, având o vârstă înaintată și posibilități limitate, astfel că păstrarea minorei în această locuință ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părintești.

A susținut că tatăl este cel care poate oferi un cadru familial complet, sprijin afectiv constant, condiții materiale adecvate și supraveghere zilnică, toate orientate spre interesul superior al copilului.

Recurentul a arătat că în cauza dată instanța de apel nu a examinat impactul psihologic asupra minorei în cazul menținerii situației actuale, nu a analizat dinamica relației dintre copil și tată și nu a ținut cont de obligația legală de a prioritiza tatăl atunci când aceasta poate asigura condiții superioare de dezvoltare.

În opinia recurentului, lăsarea minorei în grija bunicii pe linia maternă, fără motive obiective, încalcă atât legislația internă, cât și principiile consacrate de dreptul internațional al copilului.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: 7 ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al 8 recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate.

Din analiza recursului declarat rezultă că Sergiu Stratulat a invocat temei de admisibilitate – interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; și hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Cu toate acestea, recurentul nu a indicat în mod expres practica Curții Supreme de Justiție din ce ar rezulta o interpretare diferită a legii aplicabile speței.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a analizat în mod distinct toate probele esențiale, inclusiv: anchetele sociale privind condițiile de trai la bunică și la tată; declarațiile minorei; ordonanța de protecție emisă împotriva recurentului; hotărârea contravențională privind violența în familie; conduita tatălui față de copil și bunică; raportările școlare și comportamentale ale minorei. Respectiv, instanța de apel a explicat de ce probele prezentate de recurent nu pot prevala asupra celor administrate în mod obiectiv, în special asupra probelor ce privesc siguranța minorului și mediul său de viață.

La fel, instanța de apel a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 40 din Codul civil, art. 63, 62, 64 din Codul familiei, art. 3 alin. (5) din Convenția privind drepturile copilului și art. 18 din Legea nr. 140/2013. Curtea de apel a făcut o evaluare completă a mediului familial, a atașamentelor copilului, a opiniilor minorei, precum și a stabilității oferite în cadrul domiciliului bunicii pe linia maternă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile. Iar, recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, 9 care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 din Codul de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

Din considerentele menționate, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Oleg Muzîca, reprezentat de avocatul Cristina Lungu, împotriva deciziei din 5 iunie 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 10