2ra-263/24 — Stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

La 02 septembrie 2022, Ludmila Butnaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Sobolcov, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Bălți, cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că ea cu Serghei Sobolcov au locuit împreună din anul ****, însă căsătoria nu a fost înregistrată la organele de stare civilă. La ****, s-a născut fiul lor, ****, care locuiește cu ea, este educat și întreținut de dînsa.

A menționat că viața în comun cu pîrîtul a eșuat, mai bine de 3 ani ei au încetat să locuiască împreună. Toate tentativele de a păstra viața de comun nu s-au soldat cu succes. Din anul 2019 până în prezent, Serghei Sobolcov nu acordă nici o atenție copilului minor, ajutor financiar, nu participă la creșterea, îngrijirea acestuia, nu ia parte la educația lui, copilul minor permanent se află doar numai cu dânsa, nici nu se interesează de soarta copilului.

De nenumărate ori s-a adresat către pârât să participe la întreținerea copilului minor și să-i acorde benevol sprijinul material, fără a ajunge la încasarea pensiei de întreținere pe cale judecătorească. Însă, cu părere de rău de câțiva ani așa și nu a ajuns la o astfel de înțelegere, iar pârâtul refuză să acorde benevol sprijin material și să participe la întreținerea copilului minor, necătând la faptul că obligațiile de întreținere a copilului minor ca părinte trebuie să le aibă nu numai ea, ci și pârâtul.

Reclamanta a susținut că copilul minor, ****, dispune de toate cele necesare, fiindcă dânsa depune toate eforturile pentru a îndeplini la nivel cuvenit cerințele copilului, însă consideră că și tatăl acestuia, Serghei Sobolcov, este obligat să participe la întreținerea și educarea copilului său. Ea duce toate cheltuielile ce țin de produse alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, activități extrașcolare ș.a.

De asemenea, reclamanta a menționat că are un loc stabil de trai, astfel are posibilitate să-i acorde copilului minor un trai decent, de aceia consideră că locul de trai a copilului minor, ****, să fie determinat cu dânsa, or, la vârsta lui fragedă, copilul are nevoie de prezența permanentă a mamei.

Reclamanta a solicitat determinarea locui de trai a copilului minor Nichita Sobolcov, cu mama Ludmila Butnaru și încasarea de la Serghei Sobolcov pensia pentru întreținerea copilului minor, ****, într-o sumă 1 bănească fixă în mărime de 2 500 de lei, care să fie plătită lunar, din ziua depunerii acțiunii și până la majoratul copilului.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a corectat eroarea materială evidentă din cuprinsul dispozitivului hotărârii din 16 decembrie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și anume, în loc de sintagma „****” se include sintagma „****” ( f.d. 38).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, din relația de concubinaj a Ludmilei Butnaru și Serghei Sobolcov, la **** s-a născut fiul ****.

Potrivit certificatului de naștere a copilului minor **** nr. ****, la rubrica „tată” este înregistrat apelantul Sobolcov Serghei, iar la rubrica „mama” este înregistrată intimata Butnaru Ludmila (f.d.6)

Instanța de apel a notat că în ședință s-a stabilit cu certitudine faptul că Serghei Sabolcov este tatăl minorului ****, care potrivit dispozițiilor art. 74 și 2 art. 76 alin. (1) din Codul familiei, are obligația de întreținere a copilului său pînă la atingerea majoratului. Din acest considerent, instanța de apel a considerat justă soluția instanței de fond cu privire la încasarea de la Serghei Sabolcov în beneficiul Ludmilei Butnaru a sumei de 2 500 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere a copilului minor Nichita Sobolcov, care se raportează la minimul de existență necesar pentru un copil minor.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul reprezentantului apelantului, avocatei Nadejda Pârlițanu precum că instanța de fond a dispus spre încasare suma de 2500 de lei, pe când potrivit datelor Biroului Național de Statistică pentru anul 2022, în mediu pe lună, pentru un copil în vârstă de la 7 la 17 ani cuantumul întreținerii constituie suma de 3188,6 de lei, or, datele Biroului Național de Statistică privind minimul de existență a copilului minor, nu constituie o normă legală imperativă de la care nu se permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță importantă de raportare, ca cuantum/ nivel minim de la care instanța de judecată pornește în stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, iar prin prisma dispozițiilor art. 18 al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului, potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rînd părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că starea sa financiară este una precară, având salariu de 15 000 de ruble lunar și că părinții săi au nevoie de sprijin financiar, deoarece starea financiară a apelantului nicidecum nu trebuie să afecteze interesele și drepturile copilului minor. Or, părintele care datorează întreținere copiilor minori urmează să depună toate eforturile pentru asigurarea copiilor săi cu un nivel de trai decent.

Prin urmare, aplicând principiul proporționalității, instanța de apel a concluzionat că în situația când urmează de ales între drepturile copilului la un trai decent și drepturile părintelui, în toate cazurile prioritate au drepturile copilului. Aici, instanța de apel a reiterat că părintele, în primul rând, este obligat să întreprindă toate măsurile să asigure cu cele necesare copilului și apoi să-și creeze sie condiții decente de trai.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a luat în considerare următoarele circumstanțe: - în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai, în casa Ludmilei Butnaru a efectuat reparație capitală pe banii proprii, a instalat încălzire autonomă, procura produse alimentare, încălțăminte și îmbrăcăminte pentru copil. Aflându-se în Rusia, permanent transfera intimatei bani pentru întreținerea copilului minor, achita serviciile comunale, încălzire. - starea sa financiară precară. Din cauza că s-a îmbolnăvit de COVID, și-a pierdut locul de muncă. Din 04 aprilie 2022, lucrează în calitate de lucrător auxiliar în or. Sanct-Petersburg, salariul fiind de 15000 de ruble, fapt ce se confirmă prin certificatul din 29 mai 2023. - cuantumul mijloacelor bănești necesare pentru întreținerea unui copil în vârstă de la 7 ani până la 17 ani constituie 3188 de lei, adică de la fiecare părinte 1594 de lei.

Recurentul a subliniat că, ținând cont de posibilitățile sale actuale, cât și de interesele copilului, este de acord să plătească pensia de întreținere în sumă de 1800 de lei.

La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia recursului declarat de Serghei Sobolcov, reprezentat de avocata Nadejda Pîrlițanu, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului

Până la examinarea admisibilității recursului, intimata nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); 4 a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Serghei Sobolcov, reprezentat de avocata Nadejda Pîrlițanu, la 23 februarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate 5 veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Serghei Sobolcov, reprezentat de avocata Nadejda Pîrlițanu, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții 6 Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Serghei Sobolcov, reprezentat de avocata Nadejda Pîrlițanu, ca fiind inadmisibil. 29. Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Serghei Sobolcov, reprezentat de avocata Nadejda Pîrlițanu, împotriva deciziei din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 7 8