2ra-253/25 — stabilirea domiciliului copilului minor si încasarea pensiei de întretinere a copilului minor

La 29 aprilie 2024, Angela Lavric a depus în adresa Judecătoriei Bălți, sediul Central, cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Lavric, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord-Nord- Vest cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la xxxxx, Angela Lavric a încheiat căsătoria cu Ivan Lavric, iar din căsătorie, la xxxxx, s-a născut Vladislav Lavric.

Evidențiază că, Angela Lavric nu are sprijin din partea lui Ivan Lavric, inclusiv material, care refuză să achite benevol pensia de întreținere a copilului minor.

Precizează că, Ivan Lavric are venituri neregulate, în timp ce Angela Lavric nu este încadrată în câmpul muncii și întreține de una singură copilul minor, care are o vârstă de 6 ani.

Invocă faptul că, copilul este mai mult atașat față de mama, decât față de tata, motiv pentru care solicită stabilirea domiciliului copilului minor cu mama.

Susține că, potrivit datelor Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru un copil în vârstă de 1-6 ani în mediul urban constituie suma de 2 736,1 lei, adică fiecăruia dintre părinți îi revine suma de 1368 lei.

Având în vedere circumstanțele de fapt expuse, în temeiul art. 63 alin. (2) și (3), art. 76 alin. (1) și (2), s-a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor Vladislav Lavric cu mama – Angela Lavric și încasarea din contul lui Ivan Lavric în beneficiul Angelei Lavric a pensiei de întreținere a copilului minor Vladislav Lavric în sumă bănească fixă de 2 000 lei, lunar, din data depunerii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea protocolară a instanței de judecată din 12 iunie 2024, s-a dispus atragerea în proces a Agenției Teritoriale de Asistență Socială Nord-Vest Fălești, în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 09 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. S-a determinat domiciliul copilului minor Vladislav Lavric cu mama Angela Lavric. S-a încasat de la Ivan Lavric în beneficiul Angelei Lavric pensia de întreținere a copilului minor Vladislav Lavric în sumă bănească fixă, în mărime de 1 800 1 lei, lunar, începând cu 29.04.2024 și până la atingerea de către copil a majoratului. În rest, pretențiile s-au respins.

La 19 iulie 2024, avocatul Natalia Uncu a depus în interesele Angelei Lavric cerere de apel împotriva hotărârii din 09 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii menționate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea de apel depusă de avocatul Natalia Uncu în interesele Angelei Lavric și s-a menținut hotărârea din 09 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Nord a menționat că, din materialele cauzei nu se regăsește careva date obiective cu privire la veniturile lunare regulate a pârâtului/ intimatului Lavric Ivan, astfel instanța de fond corect a constatat că pensia pentru întreținerea copilului minor Lavric Vladislav urmează a fi încasată în sumă bănească fixă în mărime de 1 800 lei, care raportată la datele statistice, îi va asigura minimul de existență a copilului.

Mai mult, Colegiul civil a menționat că, instanța de fond a dispus încasarea unei sume mai mari cu titlu de pensie de întreținere a copilului minor decât minimul de existență, respectiv aportul la întreținere a copilului urmează a fi atribuit în mod egal.

În contextul celor elucidate supra, Completul judiciar a reținut că, instanța de fond corect a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea dată este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces, iar careva temei legal pentru casarea hotărârii nu a fost stabilit în instanța de apel, astfel cererea de apel a fost respinsă.

La 05 mai 2025, avocatul Natalia Uncu a depus în interesele Angelei Lavric în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care a solicitat casarea hotărârii din 09 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și deciziei din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a menționat că, pentru întreținerea copilului minor Vladislav Lavric este necesară o sumă mai mare decât minimum de existență.

Totodată, Ivan Lavric a declarat că veniturile sale lunare constituie suma de 7 000 – 10 000 lei, motiv pentru care acesta are posibilitatea de a plăti pensia de întreținere în sumă de 2 000 lei, lunar.

În drept s-au invocat prevederile art. 429, 430, 431, 462, 434, 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. 2

La 14 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa reprezentantului lui Ivan Lavric – avocat Eduard Ceornea, precum și în adresa intervenienților accesorii Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord-Nord-Vest și Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord-Vest Fălești, copia recursului depus de avocatul Natalia Uncu în interesele Angelei Lavric, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatul și nici intervenienți accesorii, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 23).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 1 septembrie 2023).

În recursul declarat, avocatul Natalia Uncu în interesele Angelei Lavric se limitează la formularea unor critici generale față de soluția instanței de apel, fără a arăta în mod concret care dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) ar fi incidente cauzei de față. O atare omisiune face imposibilă analiza de legalitate a deciziei contestate în raport cu obiectul și scopul recursului.

Or, este de principiu că recursul este o cale de atac de strictă legalitate, iar partea care înțelege să îl exercite are obligația procesuală de a indica în mod clar temeiurile juridice incidente, inclusiv prin raportare la eventuale abateri grave de la normele de procedură sau de interpretare juridică.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 §1 din Convenție, nu este absolut, dar limitările admise de Curte trebuie să fie previzibile și proporționale, iar reclamantul trebuie să manifeste diligență în exercitarea căilor de atac.

Prin urmare, în contextul cadrului legal, în care motivele de recurs sunt enumerate limitativ, prin art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligația recurentului era aceea de a identifica și individualiza motivul de recurs, astfel încât instanța ierarhic superioară să se poată expune referitor la temeinicia și legalitatea acestuia.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

De altfel, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept 4 material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurilor menționate la art. 432 alin. (1) lit. d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, la caz, nefiind stabilite anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța ierarhic inferioară.

Față de cele reținute, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul este vădit neîntemeiat, întrucât: nu identifică în mod expres niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu conține o motivare legală corespunzătoare a nelegalității deciziei recurate și nu se fundamentează pe jurisprudența națională sau europeană care să justifice reanalizarea cauzei în recurs.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, recursul declarat de către avocatul Natalia Uncu în interesele Angelei Lavric, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, urmează a fi declarat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,