2ra-261/23 — stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor

2ra-261/23 — stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-261/23

2-20097731-01-2ra-15022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Alexei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, V. Cotorobai, A. Braga)

DECIZIE

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de către Anatolie Cojocaru și avocatul Andrei

Starîi în interesele lui Anatolie Cojocaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Cojocaru

împotriva Liudmilei Cojocaru, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și

acțiunea reconvențională înaintată de Liudmila Cojocaru împotriva lui Anatolie

Cojocaru, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecția familiei Cimișlia

cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Anatolie Cojocaru și de către avocatul Andrei Starîi

în interesele lui Anatolie Cojocaru și a fost admis apelul declarat de Liudmila Cojocaru,

reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, fiind casată parțial hotărârea din

22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 13 august 2020, Anatolie Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Liudmilei Cojocaru, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost căsătorit cu Liudmila Cojocaru

1

și au divorțat la data de 14 ianuarie 2020, la Serviciul de stare civilă Botanica din mun.

Chișinău. În căsătorie s-a născut copilul XXXXX, care se află la întreținerea sa, motiv

din care consideră necesară încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor din

contul pârâtei.

A invocat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, nu dispune de

informații despre locul de muncă și veniturile Liudmilei Cojocaru, motiv din care solicită

stabilirea cuantumului pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă în mărime de

2000 de lei, ce constituie coșul minim de consum. Deși este destinată a satisface, în

primul rând, nevoile alimentare ale copilului, totuși, obligația legală de întreținere a

copilului este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că are

menirea de a procura celui îndreptățit resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe,

precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei locuințe, a

tratamentelor medicale.

Reclamantul consideră că suma de 2000 de lei este rezonabilă pentru a acoperi

proporțional cheltuielile de întreținere a copilului, în situația în care prețurile la

produsele alimentare și la articolele de îmbrăcăminte sunt în creștere. Cuantumul sumei

bănești fixe încasate se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea

materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă

este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

A reiterat că, este oportun de a stabili domiciliul copilului minor XXXXX cu tatăl

său, deoarece fiica este atașată de el și mai mult ca atât, când locuia cu mama sa Liudmila

Cojocaru în Republica Italia, a fost deseori agresată de către concubinul acesteia.

Anatolie Cojocaru a menționat că are loc de muncă stabil, la fel are și loc permanent

de trai, în curând fiica XXXXX va frecventa grădinița de la locul lor de trai.

A solicitat determinarea domiciliului copilului minor XXXXX, născută la

XXXXX, cu tata și încasarea de la Liudmila Cojocaru în beneficiul său a pensiei pentru

întreținerea copilului minor în mărime de 2 000 de lei lunar, până la atingerea

majoratului.

La data de 22 octombrie 2020, prin încheiere protocolară a fost primită spre

examinare acțiunea reconvențională depusă de Liudmila Cojocaru împotriva lui Anatolie

Cojocaru, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecția familiei Cimișlia

cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reconvenționale reclamanta a invocat că a încheiat cu Anatolie

Cojocaru căsătoria în Republica Moldova, în anul 2013, iar în căsătorie la XXXXX s-a

născut fiica XXXXX.

A relatat că la 14 ianuarie 2020, căsătoria fost desfăcută. Din anul 2017 soții

Cojocaru s-au instalat cu traiul în Republica Italiană, iar în ultima perioada locuiau

separat. La 08 iulie 2020, Anatolie Cojocaru a luat fetița fără acordul mamei și au venit

în Republica Moldova. Pe cazul dat a depus la Jandarmeria și Poliția Italiană

plângeri/denunțuri, iar de către autoritățile din Republica Italiană în privința lui Anatolie

Cojocaru au fost pornite mai multe cauze penale cu privire la acuzarea acestuia de

comiterea infracțiunilor de interferență ilegală în viața privată, răpirea și păstrarea

2

copilului minor în străinătate.

A susținut că, venind în Republica Moldova, de multe ori a încercat să ia legătura

și să afle locul de domiciliu al fetiței, însă Anatolie Cojocaru intenționat se ascunde

împreună cu copilul, împiedicând-o să-și exercite dreptul de părinte, de a comunica cu

copilul și de a-l educa. Pe cazul dat, în privința lui Anatolie Cojocaru la 28 septembrie

2020 a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, în temeiul art. 64 din

Codul contravențional. La fel, a depus mai multe plângeri la poliție, care la moment se

află în proces de examinare.

Liudmila Cojocaru a solicitat ca determinarea domiciliului copilului minor

XXXXX, născută la XXXXX, împreună cu mama în Republica Italiană, XXXXX, cu

încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a pensiei de întreținere pentru copilul

minor în mărime de 1/4 din salariul și din toate veniturile pârâtului, până la atingerea

majoratului copilului.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru au fost

respinse acțiunea inițială depusă de Anatolie Cojocaru și acțiunea reconvențională

înaintată de Liudmila Cojocaru, ca neîntemeiate.

La 23 noiembrie 2021 Liudmila Cojocaru, reprezentată de avocatul Valeriu

Dumitriu, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii reconvenționale și emiterea în

această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea reconvențională să fie admisă

integral.

La 24 noiembrie 2021 Anatolie Cojocaru, reprezentat de avocatul Andrei Starîi, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea inițială să fie admisă.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Anatolie Cojocaru și a fost admis apelul declarat de Liudmila Cojocaru, fiind casată

hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o

hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Anatolie Cojocaru și s-a admis

acțiunea reconvențională depusă de Liudmila Cojocaru. S-a stabilit domiciliul copilului

minor XXXXX cu mama, Liudmila Cojocaru și s-a încasat de la Anatolie Cojocaru în

beneficiul Liudmilei Cojocaru pensia pentru întreținerea copilului minor în mărime de

¼ din salariul și alte venituri lunar, începând cu data depunerii cererii reconvenționale –

22 octombrie 2020 și până la atingerea majoratului copilului.

Prin decizia din 28 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de avocatul Andrei Starîi în interesele lui Anatolie Cojocaru și

avocatul Daniela Mîrza în interesele lui Anatolie Cojocaru și s-a casat integral decizia

din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 13 decembrie 2022, au fost respinse apelul declarat de Anatolie Cojocaru

și apelul declarat de avocatul Andrei Starîi în interesele lui Anatolie Cojocaru și a fost

admis apelul declarat de Liudmila Cojocaru, reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu,

3

fiind casată parțial hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în partea respingerii acțiunii reconvenționale și în această parte, s-a pronunțat o

hotărâre nouă de admitere a acțiunii. S-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, cu

mama Liudmila Cojocaru și s-a încasat de la Anatolie Cojocaru în beneficiul Liudmilei

Cojocaru pensie pentru întreținerea copilului minor XXXXX în mărime de ¼ din toate

veniturile, lunar, începând cu data de 22 octombrie 2020 (data primirii acțiunii

reconvenționale) până la atingerea majoratului de către copil. De asemenea, s-a încasat

de la Anatolie Cojocaru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 de lei. În

rest, hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a fost

menținută.

La data de 06 februarie 2023, avocatul Andrei Starîi în interesele lui Anatolie

Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, prin care acțiunea depusă de Anatolie Cojocaru să fie admisă.

În motivarea recursului, avocatul Andrei Starîi în interesele lui Anatolie Cojocaru

a reținut că instanța de judecată la emiterea deciziei nu a ținut cont de interesul superior

al copilului și în mod arbitrar a dat o apreciere prestabilită probelor prezentate de părți.

Mai mult ca atât, fiind audiată minora în ședința de judecată, a comunicat instanței că

dorește să domicilieze cu tata Anatolie Cojocaru, în Moldova.

La data de 10 februarie 2023, Anatolie Cojocaru a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea depusă de Anatolie Cojocaru să fie admisă. Iar în cazul în care instanța de recurs

va ajunge la concluzia că domiciliul copilului minor urmează a fi stabilit cu mama, a

solicitat ca pensia pentru întreținerea copilului minor să fie încasată în mărime de ¼ din

toate veniturile, din data de 14 februarie 2022 (când a fost executată hotărârea din 29

aprilie 2021 de înapoiere a copilului minor).

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată incorect au

concluzionat momentele reale existente pe cauza dată, făcând referire la declarația nr.

8484 din 06 decembrie 2019 semnată la Consulatul Republicii Moldova din Padova.

A menționat că această declarație este un act unilateral, în care se indică că mama

nu are nimic împotrivă ca copilul minor să locuiască cu ea, nu este menționat nimic

privind acordul comun al ambilor părinți, precum că s-a stabilit domiciliul copilului cu

mama. Declarația nu a fost contrasemnată de tatăl copilului.

Recurentul a susținut că declarația enunțată supra nu este un act prin care s-ar fi

stabilit domiciliul copilului cu mama, nu este o hotărâre a instanței de judecată unde ar

fi stabilit clar că domiciliul copilului minor este determinat cu mama, din care

considerente s-a și adresat în instanță pentru determinarea domiciliului copilului minor.

Anatolie Cojocaru a relatat că prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, menținută prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, copilul

minor XXXXX a fost înapoiat mamei în Italia, unde ultima se află temporar. La

materialele dosarului nu este prezentat niciun act legalizat cu respectarea procedurii de

4

supralegalizare a unui contract de muncă, care ar demonstra că mama are cu ce își

întreține copilul minor.

A subliniat că nu și-a răpit propriul copil, pe cazul dat nu este hotărâre de

condamnare, iar plângerea prezentată de la trupele de carabinieri nu este o probă

relevantă și concludentă pe marginea cazului dat.

Totodată, recurentul a atras atenția că Liudmila Cojocaru are statut de învinuit în

cauza penală nr. 2021420676, pornită în baza art. 175 din Codul penal.

Anatolie Cojocaru a mai indicat că XXXXX din data de 20 iulie 2020 până la 14

februarie 2022 a locuit doar cu tata.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat la 17 ianuarie 2023

copia deciziei motivate în adresa reprezentantului recurentului, avocatul Andrei Starîi,

prin intermediul poștei electronice (f.d. 36, volumul III).

Astfel, recursurile, declarate la 06 februarie 2023 și 10 februarie 2023, sunt în

termen.

Prin notificarea din 15 februarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimaților copia recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 54, 56-58, volumul III).

Prin referința depusă la 01 martie 2023 Liudmila Cojocaru, reprezentată de

avocatul Valeriu Dumitriu, a solicitat declararea recursurilor ca fiind inadmisibile,

deoarece recurenții nu au invocat niciun argument plauzibil care ar răsturna concluzia

instanței de apel.

La 03 martie 2023, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica mun.

Chișinău a depus referință, prin care a solicitat instanței ca la pronunțarea hotărârii să se

țină cont în exclusivitate de interesul superior al copilului.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 31 mai 2023 a considerat recursurile admisibile și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători, cu invitarea participanților și a

reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate

invocate în cererile de recurs.

În ședința de judecată s-au prezentat: recurentul Anatolie Cojocaru, reprezentantul

acestuia, avocatul Andrei Starîi și reprezentantul intimatei Liudmila Cojocaru, avocatul

Valeriu Dumitriu. Intimata Liudmila Cojocaru nu s-a prezentat în ședința de judecată,

fiind înștiințată în mod legal. Intervenienții accesorii Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica mun. Chișinău și Direcția asistență socială și protecția

familiei Cimișlia au fost citați legal și au solicitat examinarea recursurilor în lipsa

acestora.

Recurentul Anatolie Cojocaru și reprezentantul acestuia, avocatul Andrei Starîi, au

susținut recursurile declarate și au solicitat admiterea acestora, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

5

Reprezentantul intimatei Liudmila Cojocaru, avocatul Valeriu Dumitriu, a solicitat

respingerea recursurilor și menținerea deciziei instanței de apel.

Audiind participanții la proces și studiind materialele cauzei în raport cu recursurile

declarate și obiecțiile expuse în referință, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursurile urmează a fi admise, cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Iar în conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că Anatolie Cojocaru

și Liudmila Cojocaru au fost căsătoriți, la 14 ianuarie 2020 căsătoria fiind desfăcută de

către Serviciul stare civilă Botanica mun. Chișinău (f.d. 9, volumul I).

Părțile au împreună un copil minor XXXXX, născută la XXXXX (f.d. 8, volumul

I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Anatolie Cojocaru a solicitat

stabilirea domiciliului copilului minor împreună cu tata și încasarea de la Liudmila

Cojocaru în beneficiul său a pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de

2000 de lei lunar, până la atingerea majoratului.

Liudmila Cojocaru a înaintat acțiune reconvențională, solicitând stabilirea

domiciliului copilului minor cu mama și încasarea din contul lui Anatolie Cojocaru în

beneficiul său a pensiei de întreținere pentru copilul minor în cuantum de 1/4 din salariul

și toate veniturile acestuia.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia de

a respinge acțiunea inițială depusă de Anatolie Cojocaru și acțiunea reconvențională

înaintată de Liudmila Cojocaru.

Instanța de judecată a reținut că nu este în drept să soluționeze determinarea

domiciliului copilului minor XXXXX, indiferent cine este solicitantul, atât timp cât

există o hotărâre irevocabilă și care urmează a fi executată, prin care s-a dispus

înapoierea copilului minor în statul și locul lui de reședință obișnuită în Italia, or.

XXXXX la mama sa, Liudmila Cojocaru, cu preluarea copilului personal de către mama.

Ulterior, instanța de apel a respins apelul declarat de Anatolie Cojocaru și apelul

declarat de avocatul Andrei Starîi în interesele lui Anatolie Cojocaru și a admis apelul

declarat de Liudmila Cojocaru, reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, fiind casată

hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii reconvenționale și în această parte,

s-a pronunțat o hotărâre nouă de admitere a acțiunii. S-a stabilit domiciliul copilului

6

minor XXXXX cu mama Liudmila Cojocaru și s-a încasat de la Anatolie Cojocaru în

beneficiul Liudmilei Cojocaru pensia pentru întreținerea copilului minor în mărime de

¼ din toate veniturile, lunar, începând cu data de 22 octombrie 2020 (data primirii

acțiunii reconvenționale) până la atingerea majoratului de către copil. De asemenea, s-a

încasat de la Anatolie Cojocaru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 de

lei. În rest, hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, ținând cont de vârsta fragedă a

copilului și de faptul că acesta locuiește în prezent cu mama, stabilirea domiciliului

copilului minor cu mama va permite o mai bună dezvoltare intelectuală și culturală a

acestuia, îi va promova abilitățile în privința dezvoltării intelectuale și oferirea unui

echilibru psihologic.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz

și criticile aduse în recursuri, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

constată că instanța de apel, adoptând soluția pe caz, nu a elucidat toate circumstanțele

esențiale ale cauzei, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții pripite, prin ce se impune

casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Potrivit art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în motivare se indică:

circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile

ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor

probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Conform art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să verifice

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, limitele

apelului și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Hotărârea este întemeiată, dacă în ea sunt expuse toate circumstanțele care au

importanță la soluționarea cauzei și care au fost verificate în ședința de judecată

multilateral, complet și au fost elucidate probele privind circumstanțele constatate ale

cauzei.

7

Respectiv, conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor unui

proces echitabil, pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are

obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să

nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța inferioară

(Hirro Balani c. Spaniei, nr.18064/91 din 19 decembrie 1994 §27; Georgiadis c. Greciei

nr.21522/93 din 29 mai 1997 §43).

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în normele enunțate, instanța

de recurs constată că soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care

să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială,

fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Convenția ONU privind drepturile copilului adoptată

la 20 noiembrie 1989, la New York, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții

publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau

de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în

considerare cu prioritate.

Conform art. 9 din Convenție, statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie

separat de părinții săi împotriva voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile

competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și

procedurile aplicabile, că această separare este necesară, în interesul superior al

copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de

exemplu atunci când părinții maltratează sau neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc

separat și cînd urmează să se ia o hotărâre cu privire la locul de reședință al copilului.

În speță, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, reieșind din avizele autorităților

tutelare de la locul de trai al părților și ținând cont de vârsta fragedă a copilului, care în

prezent locuiește cu mama, este necesară stabilirea domiciliului copilului minor

XXXXX cu mama Liudmila Cojocaru.

Instanța de apel a menționat că apreciază critic Raportul de expertiză judiciară nr.

50 din 22 octombrie 2020 și Raportul de evaluare psihologică din 11 februarie 2021,

deoarece au fost efectuate și prezentate unilateral de către Anatolie Cojocaru, iar

efectuarea expertizei judiciare psihologice, dispuse prin încheierea instanței de fond din

10 martie 2021, nu a fost posibilă, inclusiv reieșind comportamentul lui Anatolie

Cojocaru.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că pe parcursul

examinării cauzei în instanța de fond, Liudmila Cojocaru a solicitat dispunerea

efectuării unei expertize judiciare psihologică și desemnarea în calitate de expert a lui

Mihail Șleahtițchi (Biroul individual de expertiză judiciară „Mihail Șleahtițchi”).

Prin încheierea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă cererea Liudmilei Cojocaru cu privire la dispunerea efectuării expertizei

psihologice și s-a încredințat efectuarea raportului de expertiză Biroului individual de

expertiză judiciară Mihail Șleahtițchi. Plata pentru efectuarea expertizei a fost pusă în

obligația Liudmilei Cojocaru, la fel a fost pusă în sarcina lui Anatolie Cojocaru și a

8

Liudmilei Cojocaru de a asigura prezența copilului minor Olivia Cojocaru expertului

desemnat în vederea efectuării expertizei judiciare (f.d. 161-165, volumul I).

La 02 aprilie 2021 reprezentantul Liudmilei Cojocaru, avocatul Dumitriu Valeriu,

a solicitat aplicarea în privința lui Anatolie Cojocaru a amenzii judiciare, invocând că

din cauza comportamentului acestuia nu este posibilă efectuarea expertizei (f.d. 172-

175, volumul I).

La 11 mai 2021 expertul judiciar Mihail Șleahtițchi a expediat în adresa

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru o notă informativă, prin care a comunicat că tatăl

copilului minor XXXXX a refuzat în mod categoric să se supună atât prevederilor

încheierii instanței de judecată cu privire la numirea expertizei psihologice judiciare,

cât și deciziei autorități tutelare, prin care a fost aprobat un program de întrevederi ale

copilului cu mama. În asemenea condiții, când mama este privată absolut nejustificat

de dreptul de a avea acces la copilul său, iar tatăl, la rândul său, și-a adjudecat dreptul

de a nu-i oferi acest drept, este imposibil să pornești de la premisa că ar fi posibilă

efectuarea unei expertize psihologico-judiciare susceptibile să pună în evidență

adevărata atitudine a unui copil minor față de părinții săi (f.d. 182-185, volumul I).

Ulterior, la 07 iulie 2021 Anatolie Cojocaru, reprezentat de avocatul Andrei Starîi,

a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru o cerere, prin care a solicitat examinarea

în fond a cauzei civile, menționând că după emiterea încheierii instanței de judecată cu

privire la numirea expertizei psihologice judiciare, nu a fost telefonat niciodată de către

expert în vederea prezentării împreună cu copilul pentru a purcede la efectuarea

expertizei judiciare (f.d. 186, volumul I).

În legătură cu cererile depuse, prima instanță a invitat părțile în ședința de judecată

din 21 iulie 2021 pentru a soluționa chestiunea continuării examinării cauzei.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 21 iulie 2021, instanța de

fond a respins cererea reprezentantului pârâtei Liudmila Cojocaru privind aplicarea

amenzii judiciare, deoarece nu au fost prezentate înscrisuri care să confirme faptul că

Anatolie Cojocaru s-a împotrivit să se prezinte împreună cu copilul la ședințele fixate

de către expert (f.d. 225-227, volumul I).

Materialele cauzei atestă că ulterior, examinarea cauzei a continuat fără a mai fi

efectuată expertiza judiciară psihologică a copilului minor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiției constată că la judecarea

cauzei, instanța de apel, pe de o parte, nu a reținut și nu a dat apreciere raporturilor

extrajudiciare de evaluare psihologică a copilului minor, prezentate de către Anatolie

Cojocaru, invocând că au fost efectuate unilateral, iar pe de altă parte, nu a stabilit din

vina cărei părți nu a fost posibilă efectuarea unei expertize judiciare, necesară pentru

stabilirea profilului psihologic al copilului minor și a atașamentului acestuia față de

părinți.

Instanța de apel a menționat doar că expertiza nu a fost efectuată inclusiv reieșind

din comportamentul lui Anatolie Cojocaru, fără însă a da apreciere faptului că instanța

de fond, prin încheiere protocolară, a constatat că nu a fost probat faptul împotrivirii lui

Anatolie Cojocaru de a se prezenta împreună cu copilul la ședințele fixate de către

expert. Mai mult ca atât, din materialele cauzei rezultă că Liudmila Cojocaru, în sarcina

9

căreia a fost pusă plata pentru efectuarea expertizei, nu a achitat costul serviciilor

expertului, fără de care este imposibilă efectuarea expertizei.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor

și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind

de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la

normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs conchide că instanța de apel nu

și-a executat în deplină măsură obligația legală de a determina circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei și nu a dat apreciere tuturor înscrisurilor

prezentate la dosar, împrejurări inevitabile în prezenta cauză, ținând cont de specificul

obiectului acesteia – stabilirea domiciliului copilului minor, or, instanței de judecată îi

revine sarcina de a stabili acel interes superior al copilului, care ar înclina balanța justiției

către mamă sau către tată, astfel interesul superior al copilului fiind singurul criteriu după

care instanța se călăuzește pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că, deși în instanța de

fond copilul minor a fost audiat și a declarat că dorește să locuiască împreună cu tatăl

său, totuși, în decizia contestată, instanța de apel nu a dat absolut nicio apreciere

declarațiilor copilului minor, fără a ține cont de prevederile art. 63 alin. (2) din Codul

familiei, care stabilesc expres că domiciliul minorului se stabilește de către instanța de

judecată, ținând cont de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul

său de maturitate.

La fel, conform art. 54 din Codul familiei, copilul are dreptul să-și exprime opinia

la soluționarea în familie a problemelor care îi ating interesele și să fie audiat în cursul

dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului se ține cont în mod

obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate, dacă aceasta nu

contravine intereselor copilului.

Acest drept al minorului este consfințit și pe plan internațional, prin prisma

prevederilor art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului adoptată la

20 noiembrie 1989, prin care statele părți garantează copilului capabil de discernământ

dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile

copilului urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul

său de maturitate.

Prin urmare, instanța de apel urma să aprecieze fiecare probă privitor la pertinența,

admisibilitatea și veridicitatea ei și toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei, fiind obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Respectarea principiului egalității armelor presupune că fiecare parte trebuie să

obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza într-o situație egală în raport cu

adversarul său, astfel încât între părți să se mențină un echilibru corect.

10

În concluzie și în sensul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să menționeze

că instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își

întemeiază hotărârile, iar, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să

precizeze noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

Date fiind cele relevate, instanța de recurs conchide că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a

ajuns, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță, respectiv, instanța de recurs

fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele

prevăzute de lege, fapt ce dictează remiterea cauzei la rejudecare.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că din

prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, rezultă că trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel doar o singură dată, a fost concepută de

legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un

termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea

participanților la proces, aplicarea ei încălcând drepturile și libertățile fundamentale ale

omului.

În asemenea circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru a se asigura părților o judecare

efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei actului

judecătoresc care va fi adoptat.

Din considerentele menționate și deoarece erorile judiciare stabilite nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursurile și a casa integral decizia instanței de apel, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de către Anatolie Cojocaru și avocatul Andrei Starîi

în interesele lui Anatolie Cojocaru.

Se casează integral decizia din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Cojocaru

împotriva Liudmilei Cojocaru, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului Botanica mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și acțiunea

reconvențională înaintată de Liudmila Cojocaru împotriva lui Anatolie Cojocaru,

intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecția familiei Cimișlia cu privire

11

la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului

minor, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Mariana Pitic

12