2ra-746/21 — cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere a copilului minor si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-746/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Cojocaru, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Carolinei Prisacari

împotriva lui Mihail Cojocaru cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor,

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 22 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Mihail Cojocaru și menținută hotărârea din

14 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul central, prin care acțiunea a fost

admisă parțial

constată:

La 21 august 2019, Carolina Prisacari, reprezentată de avocatul Iana Lichii a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Cojocaru, intervenient

accesoriu DASPF Bălți cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor,

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 12 decembrie 2013 a divorțat cu pârâtul

Mihail Cojocaru, conform actului de divorț nr. 503 din 17 decembrie 2013.

Împreună cu Mihail Cojocaru au un copil minor XXXXX, născută la

XXXXX.

A menționat că viața în comun cu pârâtul a eșuat, în relația lor creându-se o

atmosferă insuportabilă de neînțelegeri.

De aproximativ trei ani nu mai locuiesc împreună, iar pârâtul până în prezent

manifestă un total dezinteres față de creșterea și educația copilului comun XXXXX,

care de fapt este obligat să-l întrețină, refuză benevol să-și întrețină material copilul,

se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, sarcina aceasta revenindu-i în

exclusivitate ei.

1

A precizat că pârâtul nu este angajat în câmpul muncii, însă lucrează peste

hotarele țării, de aceea a solicitat să fie încasată de la Mihail Cojocaru pensia

alimentară în sumă bănească fixă în mărime de 1 500 de lei lunar, sumă pe care o

consideră necesară pentru întreținerea copilului minor.

La fel, a evidențiat că domiciliul copilului minor urmează a fi stabilit cu

mama, deoarece dispune de condiții materiale suficiente pentru a-i asigura copilului

un nivel de trai decent și adecvat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167 CPC, art. 2, 63, 74,

76 Codul familie.

A solicitat admiterea acțiunii, stabilirea domiciliului copilului minor

XXXXX, născută la XXXXX, cu mama Carolina Prisacari, încasarea de la Mihail

Cojocaru în beneficiul ei a pensiei de întreținere a copilului minor XXXXX în sumă

de 1 500 de lei lunar de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la

atingerea majoratului de către copil, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul central, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost determinat locul de trai al copilului minor XXXXX cu mama Carolina

Prisacari.

Au fost încasate de la Mihail Cojocaru în beneficiul Carolinei Prisacari pensia

de întreținere a copilului minor XXXXX în mărime de 1 000 de lei lunar, începând

cu data de 21 august 2019, până la atingerea majoratului de către copil și cheltuielile

de judecată pentru taxa de stat în sumă de 100 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 3 000 de lei.

În rest, pretențiile au fost respinse, ca neîntemeiate.

A fost încasată de la Mihail Cojocaru în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 360 de lei.

Prin decizia din 22 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Mihail Cojocaru și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare,

prin prisma art. 38 alin. (1) și (2) Codul familiei, au reținut că în cazul în care la

desfacerea căsătoriei (12 decembrie 2013), instanța de judecată nu a stabilit

domiciliul copilului minor XXXXX, reclamanta Carolina Prisacari, ținând cont

interesul major al copilului minor, este în drept să solicite stabilirea domiciliului

copilului minor cu mama printr-un act judecătoresc, în lipsa unei înțelegeri scrise

între părinți.

Având în vedere prevederile art. 96 alin. (1) și (11) CPC, instanța de apel a

menționat că, odată ce acțiunea înaintată de Carolina Prisacari a fost admisă parțial,

prima instanță just a dispus încasarea cheltuielilor de judecată suportate de către

ultima din contul lui Mihail Cojocaru, or cheltuielile de judecată suportate au fost

reale, necesare și rezonabile ca mărime.

La 11 februarie 2021, Mihail Cojocaru, reprezentat de avocatul Liliana

Bînzari a declarat recurs împotriva deciziei din 22 decembrie 2020 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea

stabilirii domiciliului minorei XXXXX, născută la XXXXX, la domiciliul mamei

2

sale Carolina Prisacari și în partea admiterii integrale a cererii de încasare a

cheltuielilor de judecată, casarea deciziei instanței de apel în partea în care a fost

respinsă cererea de apel referitor la stabilirea domiciliului minorei XXXXX, născută

la XXXXX, la domiciliul mamei sale Carolina Prisacari și în partea admiterii

integrale a cererii referitor la încasarea cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

Carolina Prisacari în partea stabilirii domiciliului minorei XXXXX, născută la

XXXXX, la domiciliul său și încasarea cheltuielilor de judecată și de asistență

juridică în mărime deplină.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a ajuns la concluzia că,

odată ce lipsește un acord scris între dânsul și Carolina Prisacari referitor la

domiciliul minorei XXXXX, aceasta constituie temei pentru stabilirea lui de către

instanța de judecată.

A considerat că concluzia instanței de apel în acest sens este neîntemeiată și

contrară prevederilor legale, fiind interpretat eronat sensul art. 63 Codul familiei, or

în acest caz, era necesar să se invoce circumstanțele de fapt ale litigiului pe acest

subiect dintre intimată și el.

A precizat că în realitate un asemenea litigiu nu a existat niciodată, dânsul

neavând nicio obiecție referitor la faptul că fiica lor locuiește cu mama, Carolina

Prisacari, iar atât timp cât nu există un litigiu referitor la domiciliul copilului minor,

dânsul nu pretinde că minora trebuie să locuiască în altă parte, eventual în condiții

mai precare decât cele pe care le are în momentul de față, nu se poate argumenta că

îi sunt lezate interesele minorei.

A considerat că urmează a fi casate hotărârile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare și în partea în care a fost încasată de la el în beneficiul Carolinei Prisacari

taxa de stat în mărime de 100 de lei (art. 94 CPC ).

Potrivit art. 96 CPC, nu pot fi încasate de la el cheltuielile de asistență juridică

în mărime integrală.

La 8 aprilie 2021, în adresa Carolinei Prisacari și DASPF Bălți a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Mihail Cojocaru, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 136), fiind recepționată de către DASPF Bălți la

15 aprilie 2021 și de către Carolina Prisacari la 17 aprilie 2021, ceea ce se atestă prin

avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 137, 138).

La 7 mai 2021, DASPF Bălți a depus referință la recursul declarat de Mihail

Cojocaru, solicitând respingerea recursului.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Carolina Prisacari să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

3

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 11 februarie 2021 împotriva deciziei din 22 decembrie 2020 a Curții de

Apel Bălți în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Cojocaru, reprezentat de

avocatul Liliana Bînzari, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Cojocaru, reprezentat

de avocatul Liliana Bînzari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Mihail Cojocaru, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Cojocaru, reprezentat de

avocatul Liliana Bînzari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5