2ra-633/22 — determinarea domiciliului copilului minor Si încasarea pensiei de întretinere

Dosarul nr.2ra-633/22

2-20140144-01-2ra-06052022

Prima instanță - Judecătoria Hîncești, sediul Central ( jud.: N. Berbec )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cojocaru Andrei,

reprezentat de avocatul Macar Alexandru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Natalia

împotriva lui Cojocaru Andrei, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Hîncești privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, prin care s-a

respins apelul declarat de Cojocaru Andrei, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Central din 19 aprilie 2021

c o n s t a t ă :

La 09 noiembrie 2020, Cojocaru Natalia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cojocaru Andrei, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Hîncești solicitând desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de

întreținere în mărime de 1000 lei lunar și stabilirea domiciliului copilului minor, cu

mama.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost în relații de relații de căsătorie cu

Cojocaru Andrei.

La XXX, s-a născut fiica XXX. În timpul căsătoriei au început neînțelegerile din

cauza situației financiare.

Deja de timp îndelungat locuiesc separat, iar copilul se află la întreținerea și

educarea sa, iar pentru evitarea în viitor a careva conflicte cu pârâtul consideră necesar

stabilirea domiciliului copilului minor XXX cu mama.

Reclamanta a susținut că Cojocaru Andrei lucrează de mult timp peste hotare, în

Israel. Copilul se află numai la întreținerea și educarea sa. Fiica XXX este un copil

sănătos, frecventează grădinița, iar tatăl este absent în viața copilului și nu se

interesează de soarta copilului.

Chiar dacă este angajat la muncă peste hotarele țării, de timp îndelungat nu

1

participă la întreținerea copilului minor, iar salariul său este unul destul de modest, din

care motiv îi este greu să întrețină copilul de una singură.

La 19 aprilie 2021, avocatul Macar Alexandru acționând în interesele lui

Cojocaru Andrei a depus acțiune reconvențională împotriva Nataliei Cojocaru cu

privire la apărarea dreptului copilului de a comunica cu părintele.

În motivarea a indicat că la 27 februarie 2016 Cojocaru Andrei și Covaș Natalia

s-au căsătorit, căsătoria fiind înregistrată la primăria sat. Crasnoarmeiscoe r-nul

Hîncești.

În vederea întreținerii familiei în anul 2018 a plecat peste hotarele țării la lucru.

Cojocaru Natalia îi interzice lui Cojocaru Andrei să comunice cu fiica sub orice

formă sau aspect.

De când a fost depusă acțiunea despre desfacerea căsătoriei, Cojocaru Andrei a

putut comunica cu fiica minoră doar ocazional prin intermediul sunetelor telefonice și

timp de câteva secunde. Solicitările de a avea o discuție prin intermediul tehnologiilor

informaționale și prin alte mijloace de comunicare, sunt refuzate și îi comunica că

însăși fiica acestuia nu dorește să comunice cu el, sau oricare alte motive precum că

este la bunica, sau este prea târziu, aspecte care nu pot fi plauzibile și existente

situației date. Astfel, îi sunt încălcate drepturile de a comunica cu copilul său.

Totodată, a susținut că este de acord cu acțiunea înaintată de Cojocaru Natalia.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 19 aprilie 2021, acțiunea

înaintată de Cojocaru Natalia, a fost admisă.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Cojocaru Andrei și Cojocaru (Covaș)

Natalia, înregistrată la Primăria Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, la 27 februarie 2016

cu nr. 2.

S-a determinat locul de trai al copilului minor XXX, născută la XXX, cu mama

Cojocaru Natalia.

S-a încasat de la Cojocaru Andrei în beneficiul reclamantei Cojocaru Natalia,

pensia pentru întreținerea copilului minor în mărime de 1000 lei lunar, începând cu 09

noiembrie 2020, până la atingerea majoratului sau până la schimbarea situației părților.

S-a încasat de la Cojocaru Andrei în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de

360 lei, pentru pretenția de la care a fost scutită reclamanta în temeiul legii.

S-a încasat de la Cojocaru Andrei, taxa de stat pentru eliberarea certificatului de

divorț în cuantum de 1000%, adică 200 (două sută) lei, iar pe Cojocaru Natalia a o

elibera.

Cererea reconvențională înaintată de Cojocaru Andrei, s-a respins.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:

Cu referire la pretențiile privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei de întreținere instanța a ținut cont de faptul că

pârâtul a susținut acțiunea și nu a avut obiecții.

Soții nu mai locuiesc împreună de mult timp. Reclamanta are posibilitatea de a

asigura o bună dezvoltare a copilului minor, iar de la momentul separării părinților,

copilul a rămas la întreținerea mamei, care îl asigură cu toate cele necesare.

Totodată, autoritatea tutelară teritorială prin avizul emis a considerat oportun de a

stabili domiciliul copilului minor cu mama, ultima având condițiile necesare pentru

creșterea și dezvoltarea lor normală.

Cu referire la cererea reconvențională instanța a reținut că din materialele cauzei

rezultă că pârâtul se află peste hotarele țării, din declarațiile reclamantei rezultă că

2

aceasta nu îi creează careva impedimente să comunice cu fiica minoră.

Cojocaru Andrei nu s-a adresat către Asistența Socială pentru întocmirea unui

grafic de întrevederi cu copilul, și nici alte probe nu a prezentat care ar determina

instanța de judecată de a admite cererea reconvențională.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 17 mai 2021, Macar Alexandru

acționând în interesele lui Cojocaru Andrei a declarat apel solicitând casarea hotărârii

Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 19 aprilie 2021 și pronunțarea unei decizii noi

de admitere a acțiunii reconvenționale și stabilirea domiciliului copilului minor, cu

tata.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Cojocaru Andrei, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul

Central din 19 aprilie 2021.

La 18 aprilie 2022, Cojocaru Andrei, reprezentat de avocatul Macar Alexandru a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanței și emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii reconvenționale și stabilirea

domiciliului copilului minor, cu tata.

În motivare a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată.

Motivarea instanței de apel se bazează pe poziția reclamantei, însă din materialele

dosarului se constată că Cojocaru Natalia îi creează impedimente în comunicarea cu

copilul.

Instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a

intra în esență și a da apreciere cuvenită pretențiilor formatate în litigiu în raport cu

materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect.

Concluzia instanței de apel se bazează pe probe nepertinente cauzei, iar situația

de fapt este alta decât cea reținută de instanța de fond și apel.

Instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 58,63,74 din Codului familiei,

în raport cu materialele dosarului și situația de fapt.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 30 noiembrie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de apel a comunicat reprezentantului recurentului decizia motivată la 24

ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice.

Prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 41 din 24 februarie 2022,

s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă

de 60 de zile.

La 02 martie 2022, a fost emisă Dispoziția nr. 5 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, prin care la pct. 5.1.2 a prevăzut că termenele de

exercitare a căilor de atac în cauzele civile se suspendă de drept, aflate în curs la data

intrării în vigoare la data intrării în vigoare a dispoziției, se întrerup, urmând a curge

noi termene, de aceiași durată, de la data încetării stării de urgență.

Prin Dispoziția Comisiei Situații Excepționale nr.13 din 31 martie 2022,

termenele de exercitare a căilor de atac întrerupte prin Dispoziția nr. 5 din 02 martie

2022, au fost substituite cu noi termene, de aceiași durată, care au început a curge de la

04 aprilie 2022,

Astfel, termenul de prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă a început a curge

3

de la data de 04 aprilie 2022.

Respectiv, cererea de recurs declarată la 18 aprilie 2022, este depusă în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 06 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 12 mai 2022, potrivit avizelor de recepție de la

fila dosarului 140-141.

Până la data examinării recursului, intimatul nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

4

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cojocaru Andrei,

reprezentat de avocatul Macar Alexandru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Cojocaru Andrei, reprezentat de

avocatul Macar Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

5