2ra-286/25 — încasarea pensiei de întretinere a copilului

La 19 octombrie 2023, Olga Silimițan a depus cerere de chemare în judecată către Igor Silimițan (concretizată prin cererea din 13 decembrie 2023, f. d. 22) cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime de 3000 lei pentru fiecare copil, încasarea cheltuielilor judiciare (f. d. 2-3).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Olga Silimițan a invocat că la 5 iunie 2015 a încheiat căsătoria cu Igor Silimițan. În această relație s-au născut trei copii minori XXXX a.n. XX, XXX XXX a.n.XX, XX XXX a.n.XX.

Reclamanta a susținut că copiii minori locuiesc cu ea, care nu are un venit stabil, iar salariul nu îi permite asigurarea necesităților copiilor minori, cum ar fi alimentația, procurarea hainelor, rechizitelor școlare, tratamentul medical etc.

Reclamanta a indicat despre faptul că pârâtul Igor Silimițan activează peste hotarele țării, în Israel și are un venit stabil. Astfel, a solicitat încasarea unei pensii de întreținere a copiilor minori în mărime de 3000 lei pentru fiecare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 18 alin.(1), art. 27 alin.(2) din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989; art. 48 din Constituția; art. 74- 76, 108-111 din Codul familiei; art. 5, 39, 166, 167 din Codul de procedură civilă. 1

Colegiul judiciar a constatat că instanța de fond încasând pensia de întreținere a copiilor minori: XXXXX, a.n. X.X.XX, XXXX, a.n. X.X.XX și XXXXX, a.n. X.X.XX, a ținut cont de interesul superior al copiilor și de prevederile art. 18 alin.(1) din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, art. art. 75-76 din Codul familiei și a dat o apreciere corectă cererii de chemare în judecată și a obiecțiilor părții pârâte, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată. 2

Instanța de apel a evedințiat că nerespectarea, de către pârât, a Deciziei din 19.05.2022, eliberată de DASPF Cimișlia, privind graficul de întrevederi cu copiii minori și luarea acestora contrar prevederilor acestui grafic nu îl scutește de obligația de a achita pensia de întreținere.

Colegiul civil a considerat că prima instanță corect a încasat taxa de stat în mărime de 2700 lei de la pârâtul Silimițan Igor în folosul statului or, aceasta reprezintă taxa de stat a cărei plata reclamanta a fost scutită la înaintarea acțiunii.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 7 mai 2025, în adresa părților, fapt ce se confirmă prin scrisoare de expediere (f. d. 217), 3 iar cererea de recurs a fost depusă la 19 mai 2025, prin intermediul poștei electronice (f. d. 131-134).

Ulterior, în adresa intimatei a fost expediat copia recursului declarat de Igor Silimițan, reprezentată de avocatul Oxana Surdu, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoare de expediere anexat la materialele dosarului (f. d. 152).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Olga Silimițan nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Sud, sediul Comrat și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea 5 recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 6 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Igor Silimițan, reprezentată de avocatul Oxana Surdu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Igor Silimițan, reprezentat de avocata Oxana Surdu, împotriva deciziei din 17 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7