3ra-254/21 — anularea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-254/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus Vladislav Melnic și Societatea pe

Acțiuni „SMA-Fertilitate”

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Societatea pe Acțiuni „SMA-Fertilitate” și Vladislav Melnic

împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului și Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului privind anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 08 septembrie 2017, reclamanții Societatea pe Acțiuni „SMA –

Fertilitate” și Melnic Vladislav au depus cerere în instanța de judecată împotriva

Inspectoratului pentru Protecția Mediului și Ministerul Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului privind anularea actelor administrative.

În motivarea cerințelor, au relatat despre faptul adresării Societății pe Acțiuni

„SMA-Fertilitate” în diferite instanțe pentru recuperarea prejudiciului pierderilor,

reparațiilor etc., inclusiv și în Ministerul Mediului. În locul soluționării problemei

create, au fost intimidați prin controlul Inspectoratului Ecologic de Stat din

10 iulie 2017, prin care s-a transferat responsabilitatea de pe autoritățile competente

instituite conform Hotărârii de Guvern nr. 1543 din 29 noiembrie 2002 pe

administratorul întreprinderii Societatea pe Acțiuni „SMA-Fertilitate” în vederea

neadmiterii activităților care să pericliteze factorii de mediu și sănătate a

populației.

La data de 06 iunie 2017-10 iulie 2017, Inspectoratul ecologic de stat a

efectuat un control la depozitele contestatarului, unde Administrația Publică

Locală Fălești își depozitează pesticidele inutilizabile, interzise și neidentificate.

Relatează că, în loc să fie controlați gestionarii pesticidelor inutilizabile,

interzise și neidentificate, a fost verificat administratorul, care de fapt a

suportat în continuare pierderi, or depozitele sunt poluate grav și nu este

cunoscută utilitatea lor ulterioară.

1

Inspectoratul Ecologic de Stat a prescris contestatarului că, întru realizarea

prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1543 din 29 noiembrie 2002 cu privire

la măsurile suplimentare pentru depozitarea centralizată și neutralizarea

pesticidelor inutilizabile și interzise și executarea Planului de măsuri suplimentare,

de către Societatea pe Acțiuni „SMA-Fertilitate” se va oferi suport autorităților

publice locale Fălești pentru întreprinderea măsurilor active/efective de evacuare

finală a acestor produse inutilizabile, în corespundere cu cerințele legii.

Reclamantul indică faptul că este o persoană de drept privat și nu poate

fi obligat la realizarea prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1543 din 29

noiembrie 2002 cu privire la măsurile suplimentare pentru depozitarea centralizată

și neutralizarea pesticidelor inutilizabile și interzise și executarea Planului de

măsuri suplimentare. Or, conform actelor nominalizate, sunt instituite autorități

competente spre realizarea acestor scopuri și nicidecum o persoană de drept privat

care desfășoara activitatea de antreprenoriat.

În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1543 din 29 noiembrie

2002 pct. 1, președinții raioanelor, primăriile municipiilor și Comitetul executiv al

Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia vor selecta câte un depozit pentru

stocarea pesticidelor inutilizabile și interzise de pe teritoriul administrat și, de

comun acord cu Ministerul Apararii și Departamentul Situații Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne, vor asigura desfășurarea lucrărilor de reambalare,

transportare și păstrare a lor până la nimicire.

Conform pct. 3 se obligă ministerele, autoritățile administrației publice

locale și Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia să realizeze întocmai măsurile

prevăzute în planul nominalizat, iar pct. 4 prevede că cheltuielile pentru executarea

prevederilor pct.3 al Planului de măsuri suplimentare pentru depozitarea

centralizată și neutralizarea ulterioară a pesticidelor inutilizabile și interzise vor fi

acoperite din bugetul de stat și din alte surse, conform devizului de cheltuieli

prezentat de Centrul de stat pentru atestarea și omologarea produselor de uz

fitosanitar și a fertilizanților de pe lîngă Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare.

Mai mult, conform pct. 3 din anexă, de reambalare transportarea și

depozitarea centralizată a pesticidelor inutilizabile și interzise la depozitele

preconizate pentru păstrare este responsabil Ministerul Apărării, Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne.

Notează că s-a adresat cu o cerere prealabilă, la data de 25 iulie 2017,

către Ministerul Mediului, dar fără soluționarea problemei. Consideră că Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nu a intrat în esența problemei și

a dat un răspuns nebazat pe elemente de fapt și de drept.

Reclamanții solicită anularea actului de control nr. 19-AC/IES-17 din 10 iulie

2017 și prescripția în baza actului din 10 iulie 2017, emise de Inspectoratul

Ecologic de Stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 02 martie 2020, s-

a admis parțial acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „SMA–Fertilitate” și

Melnic Vladislav împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului și

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului privind anularea

actelor administrative.

S-a anulat partial prescripția Inspectoratului pentru Protecția Mediului din

10 iulie 2017, și anume în partea pct. 2, ce ține de întreprinderea măsurilor în

2

vederea inadmiterii activităților/acțiunilor pe teritoriul întreprinderii, care să

pericliteze factorii de mediu și sănătatea populației, inclusiv prin

răspândirea/dispersarea conținutului recipientelor depozitate în mediu. În rest,

pretențiile reclamantului au fost respinse, drept neîntemeiate.

Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului. A fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău din 02 martie 2020 și pe

cauza dată s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care cerințele Societății pe Acțiuni

„SMA – Fertilitate” și ale lui Vladislav Melnic împotriva Inspectoratului pentru

Protecția Mediului și Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

privind anularea actului de control nr. 19-AC/IES-17 din 10 iulie 2017 și

prescripției din 10 iulie 2017, emise de Inspectoratul Ecologic de Stat, s-au respins.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiată

concluzia instanței de fond cu referire la admiterea parțială a pretențiilor, or, în

speță, nu au fost stabilite motive pentru admiterea cerințelor de anulare a

prescripției, avînd în vedere prevederile imperative ale Hotărârii Guvernului nr.

1543 din 29 noiembrie 2002 cu privire la măsurile suplimentare pentru depozitarea

centralizată și neutralizarea pesticidelor inutilizabile și interzise, art. 32 lit. f) și

h) din Legea privind protecția mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16 iunie

instanța de apel constată că Inspectoratul pentru Protecția Mediului, la emiterea

prescripției în baza actului din 10 iulie 2017, și-a exercitat dreptul discreționar,

luând în considerare toate faptele relevante.

La data de 01 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a recepționat și

înregistrat cererea de recurs depusă de către Vladislav Melnic și Societatea pe

Acțiuni „SMA-Fertilitate” împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

La 09 noiembrie 2020, a fost înregistrată cererea de recurs motivată a lui

Vladislav Melnic și Societatea pe Acțiuni „SMA-Fertilitate” împotriva deciziei din

16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care recurenții au solicitat

repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului și casarea

integrală a deciziei din 16 septembrie 2020, precum și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să fie menținută integral hotărîrea Judecătoriei Chișinău din 02 martie

2020.

În susținerea cererii de recurs, au indicat că nu sînt de acord cu decizia

instanței de apel și consideră că aceasta obligă un agent economic să săvîrșească o

ilegalitate prin obligarea păstrării deșeurilor de pesticide periculoase în lipsa

condițiilor precoce, a autorizației și împuternicirilor.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 septembrie 2020

și a comunicat recurentului decizia integrală la 15 octombrie 2020 (f.d. 52, vol. II).

3

Astfel, recursul depus la 01 octombrie 2020 și motivarea acestuia, depusă la 09

noiembrie 2020, sînt în termen.

La 25 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, însă ultimul nu și-a valorificat acest drept procesual.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Vladislav Melnic și

Societatea pe Acțiuni „SMA-Fertilitate”, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

4

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus Vladislav Melnic și Societatea pe Acțiuni „SMA-

Fertilitate”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Vladislav Melnic și Societatea pe Acțiuni „SMA-

Fertilitate” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5