3ra-1181/22 — contestarea actelor administrative

3ra-1181/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1181/22

2-19104145-01-3ra-10112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Rocaprund”, reprezentată de avocatul Andrei Stănilă,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund” împotriva Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și Inspectoratului pentru Protecția

Mediului cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund” a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și Inspectoratului pentru Protecția

Mediului cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 15 martie 2019 de către

Inspectoratul pentru Protecția Mediului din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 01-PV-I/A-19 privind

efectuarea controlului la zăcământul de calcar pentru construcții „Zăicani” din s. Zăicani,

r-nul Râșcani.

A menționat că, în baza procesului-verbal au fost constatate încălcări ale prevederilor

art. 199, 39, lit. d) și g), art. 72 alin. (4) din Codul subsolului, art. 31, 71, 79 din Codul

funciar, fiind notate în partea descriptivă următoarele recomandări privind înlăturarea

încălcărilor stabilite, precum: - Respectarea cerințelor de proiect privitor la redepozitarea

straturilor decopertate în locurile stabilite (termen 60 zile); - Stoparea acțiunilor de

folosire a decopertei stâncoase în alte scopuri decât cele stabilite în proiectul de execuție

și condițiile contractului pentru atribuirea în folosință a sectorului de subsol (termen

permanent).

Reclamanta a susținut că la data de 15 aprilie 2019 a depus cerere prealabilă de

contestare a procesului-verbal nr. 01-PV-I/A-19 din 15 martie 2019. Iar, la 27 mai 2019

prin intermediul oficiului poștal a recepționat decizia Consiliului pentru Soluționarea

Disputelor nr. 487 din 23 mai 2019 cu privire la examinarea cererii prealabile depusă

1

împotriva procesului-verbal de control nr. 01-PV-I/A-19 din 15 martie 2019 a

Inspectoratului pentru Protecția Mediului. Ulterior, la 31 mai 2019 a recepționat decizia

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 04/1-05/2063 prin care s-

a respins ca neîntemeiată cererea prealabilă depusă, fiind menținută decizia Consiliului

pentru Soluționarea Disputelor nr. 487 din 23 mai 2019.

Reclamanta a afirmat că nu este de acord cu decizia Consiliului pentru Soluționarea

Disputelor nr. 487 din 23 mai 2019, precum și cu decizia Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 04/1-05/2063 din 31 mai 2019, le consideră

neîntemeiate și contrare prevederilor legale.

În continuare, a specificat că în conținutul deciziilor din 23 mai 2019 și 31 mai 2019

s-a indicat că, d-lui Ion Cateli, angajat al societății i-a fost adusă la cunoștință delegația

de control nr. 01-DL/A-19 din 27 februarie 2019, unde sunt determinate documentele și

actele normative ce vor fi utilizate în cadrul controlului și în a căror bază se efectuează

controlul.

A susținut că într-adevăr în conținutul delegației de control din 27 februarie 2019 se

face referire la prevederile legale în baza cărora s-a efectuat controlul de stat, însă în

cererea prealabilă depusă de societate s-a menționat despre actele care au stat la baza

constatării încălcării și dispunerii prescripțiilor, care sunt indicate în procesul-verbal de

control din 15 martie 2019, dar care nu au fost prezentate la momentul întocmirii

respectivului proces-verbal de control.

Astfel, în procesul efectuării controlului, inspectorii au încălcat mai multe dispoziții

din Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător nr. 131 din 8 iunie

este obligat să pună la dispoziția persoanei supuse controlului în formă electronică ori pe

suport de hârtie toate documentele normative și actele normative ce vor fi utilizate în

cadrul controlului și în a căror bază se efectuează controlul; să aprecieze obiectiv și

echidistant toate aspectele ce țin de efectuarea controlului; să înainteze la procesul-verbal

de control orice documente sau copii ale acestora și explicații în scris ale persoanei supuse

controlului și/sau ale angajaților acesteia. De către inspectori nu au fost prezentate mai

multe acte care au stat la baza efectuării controlului și în baza cărora s-ar fi stabilit

încălcările admise de către societatea reclamantă, în acest sens fiind esențial de indicat

următoarele încălcări admise în procesul efectuării controlului: - Nu a fost prezentă

schema de control, planul topografic în baza căruia s-a constatat volumul total al rocilor

de decopertă stâncoasă care, după cum se indică în procesul-verbal de control a fost

exploatată în afara dreptului de folosire; - În conținutul procesului-verbal de control din

15 martie 2019 nu este specificat modelul aparatului (instrumentului) cu care s-au efectuat

măsurările topografice, la procesul-verbal nu este anexat certificatul metrologic, or

inspectorii aveau obligația de a prezenta reprezentantului societății acte confirmative

privind instrumentele și utilajele folosite, starea de funcționare a acestora și faptul că sunt

atestate metrologic și corespund tuturor condițiilor stabilite pentru ca acestea să fie

utilizate la efectuarea controlului. În raportul cu privire la rezultatele investigațiilor

geologice este indicat aparatul cu care s-au efectuat măsurările topografice, însă Raportul

cu privire la rezultatele investigațiilor geologice a fost întocmit la 26 martie 2019 și

înregistrat cu nr. 009, întocmit cu mult mai târziu decât data când a fost efectuat controlul.

A mai adăugat că deși acesta este specificat în procesul-verbal de control din 15 martie

2019, raportul nu a fost prezentat reprezentantului societății, iar confirmare servește și

faptul că respectivul raport a fost întocmit abia la 26 martie 2019, adică la momentul

întocmirii procesului-verbal de control din 15 martie 2019, acest raport nici nu exista,

2

astfel nu s-a adus la cunoștință informația despre aparatul utilizat la măsurările

topografice, după cum se menționează în decizia Consiliului pentru Soluționarea

Disputelor din 23 mai 2019. În procesul măsurărilor topografice ce au avut loc în cariera

„Zăicani”, nu a fost prezent topograful minier pentru a confirma corectitudinea

măsurărilor.

Reclamanta a susținut că inspectorii au încălcat prevederile art. 24 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 și anume nu au apreciat obiectiv și echidistant toate

aspectele ce țin de efectuarea controlului. La fel, Inspectoratul pentru Protecția Mediului

a transmis prin intermediul poștei electronice în adresa avocatului Borislav Babenco la

data de 26 aprilie 2019, înștiințarea despre stabilirea ședinței Consiliului pentru

Soluționarea Disputelor în baza cererii prealabile depuse de către societate, împreună cu

mai multe acte întocmite de către inspectorat în legătură cu controlul efectuat. Anexat la

mesaj a fost și procesul-verbal de control din 15 martie 2019 în care este indicat expres

că Ion Cateli reprezentantul societății nu a luat cunoștință de actele la care se face referire

în procesul-verbal, în special la raportul cu privire la investigațiile geologice, actul de

colectare a probelor de sol din data de 7 martie 2019 nr. 5, 6, 7, și 8 de către Laboratorul

serviciului operativ de investigații ecologice al Agenției de Mediu, Raportul privind

evaluarea prejudiciului cauzat mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanțelor

minerale utile, raportul privind evaluarea pierderilor producției agricole cauzate în urma

scoaterii nelegitime a terenurilor din circuitul agricol. Mai mult ca atât, acesta a menționat

la rubrica explicații, că nu a fost indicat modul de stabilire a suprafeței drumului de acces,

la care face referire inspectoratul. Or, ultimul nu a demonstrat că reprezentantul societății

a luat cunoștință de toate actele anexate la procesul-verbal de control din 15 martie 2019.

A precizat că, în procesul-verbal de control din 15 martie 2019, se indică precum că

societatea a construit un drum în lipsa documentației tehnice de proiect, însă în acest sens

Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a prezentat careva probe ce ar confirma că

drumul de acces invocat în procesul-verbal de control din 15 martie 2019 a fost construit

tocmai de către societate, or, cele menționate constituie doar niște alegații pur declarative

care nu au o bază probantă. O altă încălcare admisă de către inspectori este faptul că a

fost depășit termenul de control stabilit prin lege. Astfel, art. 22 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 131 din 8 iunie 2012 prevede că, indiferent de temeiul invocat și de tipul controlului,

acesta nu poate fi efectuat și delegația de control nu mai este valabilă la expirarea a 5 zile

calendaristice de la data începerii controlului. În cazul controalelor inopinate, termenul

de 5 zile poate fi prelungit cu încă 5 zile de către conducătorul organului de control în

baza unei decizii motivate, care poate fi contestată de către persoana supusă controlului.

Reclamanta a remarcat că, deși în procesul-verbal de control este indicat că termenul

a fost prelungit conform raportului Inspectoratului pentru Protecția Mediului, oricum

constată prezența unei încălcări a prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012, deoarece

controlul a durat de la 1 martie 2019 până la 15 martie 2019 adică cu depășirea termenului

de 10 zile stabilit de lege. La fel, în decizia nr. 23 mai 2019 se mai indică că prin scrisoarea

nr. 230 din 6 martie 2019 administrația societății a fost înștiințată despre prelungirea

termenului de efectuare a controlului cu încă 5 zile.

La acest aspect a precizat că, conform delegației de control nr. 01-DL/A-19 din 27

februarie 2019 data începerii controlului este 1 martie 2019, iar durata preconizată pentru

control este de 5 zile. Respectiv, prin scrisoarea nr. 230 din 6 martie 2019 durata

controlului a fost prelungită cu încă 5 zile, adică până la 10 martie 2019, însă controlul a

durat până la 15 martie 2019, ce constituie o depășire vădită a termenului stabilit pentru

3

efectuarea controlului, or de către Inspectorat nu a mai fost emis nici un act care ar

prevedea prelungirea termenului de control până la 15 martie 2019.

A susținut că la efectuarea controlului a participat și o persoană care anterior a fost

angajată la societate, respectiv această persoană nu a acționat corect și obiectiv or, ultima

trebuia să se abțină de a participa la control, pentru a nu încălca astfel prevederile legale

și urma a fi aleasă o altă persoană care ar fi putut acționa obiectiv și imparțial în procesul

de efectuare a controlului. Persoana care anterior a fost angajată este Alexandru Tambur,

care a participat la efectuarea controlului în calitate de inspector principal al Direcției

control geologie și resurse funciare, care a fost răspunzător de mai multe aspecte

importante în stabilirea încălcărilor, or procesul-verbal de control din 15 martie 2019,

schema topografică și raportul cu privire la rezultatele investigațiilor geologice nr. 009

din 26 martie 2019 au fost semnate de acesta, ca persoană responsabilă.

A comunicat că toate actele la care se face referire în procesul-verbal de control nr.

01- PV-I/A-19 din 15 martie 2019, care au stat la baza constatării încălcărilor sunt

întocmite ulterior emiterii procesului-verbal și anume: raportul cu privire la rezultatele

investigațiilor geologice nr. 009 din 26 martie 2019, raportul privind evaluarea

prejudiciului cauzat mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanțelor minerale

utile nr. 004 din 18 martie 2019. Or, pentru a putea constata toate încălcările indicate în

procesul-verbal de control din 15 martie 2019, era necesar ca toate actele de verificare să

fie întocmite anterior emiterii procesului-verbal. Astfel, numeroasele încălcări admise de

către inspectorii de control, duc la nulitatea tuturor actelor întocmite pe perioada

controlului efectuat la societate.

Reclamanta a notat că a luat cunoștință cu toate actele emise de către inspectorii de

control, cu excepția procesului-verbal de control din 15 martie 2019, abia la data de 26

aprilie 2019, când prin intermediul poștei electronice a recepționat înștiințarea despre

ședința Consiliului pentru Soluționarea Disputelor stabilită pentru data de 3 mai 2019, ora

10:30, anexate fiind și actele respective.

Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund” a solicitat anularea procesului-

verbal de control nr. 01-PV-I/A-19 din 15 martie 2019, și a deciziilor nr. 487 din 23 mai

2019 și nr. 04/1-05/2063 din 31 mai 2019.

Prin hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Rocaprund”.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 2 august 2021,

Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund” a depus apel nemotivat, iar la 20

decembrie 2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund” și s-a menținut hotărârea din 29

iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare au reținut că, în conformitate

cu delegația de control nr. 01-DL/A-19 din 27 februarie 2019 și notei de motivare din

aceeași dată, a fost inițiat controlul în privința Societății cu Răspundere Limitată

„Rocaprund” care gestionează zăcământul de calcar pentru construcții ”Zăicani”.

Instanțele de judecată au notat că temei de fapt pentru efectuarea controlului a

constituit petiția administratorului societății privind calcularea volumului real extras,

compararea cu informația prezentată Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale

conform formularului 5-gr pe perioada ultimilor 5 ani și evaluarea după necesitate a

prejudiciului cauzat mediului înconjurător. Iar, temei de drept pentru efectuarea

4

controlului au constituit prevederile art. 74 pct. 1) și 2) din Codul subsolului, art. 19 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător, pct. 8, 9, 10 subpct. 5) din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea Inspectoratului pentru Protecția Mediului aprobat prin hotărârea Guvernului

nr. 548 din 13 iunie 2018. Informația respectivă fiind reflectată în delegația de control și

nota de motivare la aceasta, care au fost aduse la cunoștință persoanei responsabile din

cadrul Societății cu Răspundere Limitată „Rocaprund” – Ion Cateli, iar acest fapt este

confirmat prin semnătura aplicată de către acesta pe exemplarul delegației de control.

Astfel, instanțele inferioare au argumentat că în conformitate cu actele menționate, la

data de 1 martie 2019, în prezența reprezentantului societății - Ion Cateli, a fost efectuat

controlul fizic/faptic a terenului destinat extragerii resurselor naturale, fiind constatate un

șir de încălcări expuse în conținutul procesului-verbal de control nr. 01-PV-I/A-19 din 15

martie 2019. Prin urmare, autoritatea publică competentă cu efectuarea controlului, la caz

a constatat că prin acțiunile/inacțiunile Societății cu Răspundere Limitată „Rocaprund” s-

au încălcat prevederile art. 19 din Codul subsolului, prin nerespectarea condițiilor de bază

și cele suplimentare de folosire a subsolului incluse în contractul pentru folosirea

sectorului de subsol, art. 39 lit. d) prin nerespectarea cerințelor proiectului tehnic,

schemelor și planurilor de dezvoltare a lucrărilor miniere, limitelor și normelor, lit. g)

prin neprezentarea Fondului de stat de informații privind subsolul, date veridice despre

rezervele de substanțe minerale explorate, extrase și rămase în sol, componentele

conținute în ele (despre mișcarea rezervelor), art. 72, alin. (4) prin nerespectarea cerințelor

de bază la folosirea rațională a protecției subsolului, art. 31 din Codul funciar nr. 828 din

25 decembrie 1991 prin neadmiterea acțiunilor negative asupra terenurilor agricole,

asupra pădurilor și altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în proprietate,

posesiune și în folosință, care exploatează bogății minerale sau efectuează alte lucrări cu

acțiuni negative asupra terenurilor agricole, art. 71, prin nerespectarea procedurii de

schimbare a destinației și art. 79, întreținerea terenurilor și modul lor de protecție, prin

decopertarea stratului fertil de sol în procesul efectuării lucrărilor de construcție, legate

de distrugerea solului cu păstrarea și folosirea în scopuri de recultivare și ameliorare a

trenurilor agricole.

Instanțele ierarhic inferioare au specificat că drept temei pretins pe care se bazează

acțiunea deferită judecății rezidă în presupusa încălcare de către organul care a emis

procesul-verbal de control a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 131/2012 referitor

la obligațiile inspectorului și anume: b) să pună la dispoziția persoanei supuse controlului,

în formă electronică ori pe suport de hârtie, toate documentele normative și actele

normative ce vor fi utilizate în cadrul controlului și în a căror bază se efectuează controlul;

d) să aprecieze obiectiv și echidistant toate aspectele ce țin de efectuarea controlului; i)

să anexeze la procesul-verbal de control orice documente sau copii ale acestora și

explicații în scris ale persoanei supuse controlului și/sau ale angajaților acesteia.

În acest context, instanțele de judecată au relatat că, inspectorul Gheorghe Roșca -

șeful Direcției control geologic și resurse funciare, a adus la cunoștință contra semnătură

șefului de sector Ion Cateli, în cadrul Societății cu Răspundere Limitată „Rocaprund”,

delegația de control nr. 01- DL/A-19 din 27 februarie 2019 în conținutul căreia sunt

menționate documentele normative și actele normative ce vor fi utilizate în cadrul

controlului și în a căror bază se efectuează controlul. De asemenea, în Raportul cu privire

la rezultatele investigațiilor geologice, este indicat/specificat aparatul/instrumentul cu

care s-au efectuat măsurările topografice și anume aceste măsurări au fost efectuate cu

echipamentul GPS, model Trimble R6, nr. de serie 5203481556, buletin de verificare

5

metrologică nr. G-320, valabil până la 14 mai 2019, prin urmare inspectorul a apreciat

obiectiv și echidistant toate aspectele ce țin de efectuarea controlului.

În aceeași ordine de idei, instanțele inferioare au precizat că la exercitarea controlului

a fost prezent pe toată perioada șeful de sector Ion Cateli, care a menționat la 1 martie

2019 că în cadrul agentului economic nu există/nu dispune de registru de evidență a

controalelor. Deci, reprezentantul societății „Rocaprund”, era obligat în pofida exercitării

atribuțiilor de serviciu să anunțe administrația entității, despre necesitatea prezenței în

cadrul controlului a topografului minier, dacă un asemenea specialist există.

Cu referire la legalitatea drumului de acces la terenul afectat de lucrări miniere,

beneficiarul căruia este Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund”, construit în

lipsa documentației, reprezentantul societății, avocatul Borislav Babenco, a declarat în

cadrul ședinței Consiliului pentru Soluționarea Disputelor, precum că agentul economic

a încheiat un contract cu administrația publică locală Zăicani, r. Râșcani privind

construcția/reparația unui drum de acces la zăcământ, dar probe care ar confirma acest

fapt nu au fost prezentate, or, luând în considerare art. 26 din Legea nr. 131 din 8 iunie

2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, persoana supusă

controlului este obligată să prezinte documentele și informațiile ce țin direct de obiectul

controlului, solicitate de inspectori în vederea efectuării controlului.

În partea ce ține de depășirea termenului de efectuare a controlului, instanțele de

judecată au indicat că, prin scrisoarea nr. 23Q din 06 martie 2019 administrația societății

„Rocaprund” a fost înștiințată despre prelungirea termenului de efectuare a controlului cu

încă 5 zile. Acțiunile de control faptic, în teren, au derulat la data de 1 martie 2019, iar,

celelalte zile au fost efectuate activități tehnice privind efectuarea calculelor, evaluarea

probelor de laborator etc, astfel, organul de control în nici o măsură nu a afectat activitatea

agentului economic, prin urmare procedura de control nu a fost viciată, iar, drepturile

persoanei controlate nu au fost încălcate, sau afectate.

Instanțele de judecată au mai subliniat că deși a fost invocat un motiv de conflict de

interese în cadrul controlului litigios, analiza istoricului conformității persoanei juridice

supuse controlului în coraport cu circumstanțele constatate în cadrul controlului,

examinarea actelor emise anterior și gradului de conformare a acestuia față de cerințele

legale înaintate, rezidă că nu există un conflict de interese provocat de către inspectorul

Alexandru Tambur inspector principal al Direcției control geologic și resurse funciare.

Inspectorul nominalizat, în activitatea sa la agentul economic nu a avut realizate sarcini

legate de obiectul controlului, prin urmare, acesta constatând tehnic volumele rocilor

extrase și/sau depozitate, realizând controlul instrumental cu echipamentul GPS, model

Trimble R6, nr. de serie 5203481556, buletin de verificare metrologică nr. G-320, valabil

până la 14 mai 2019. Mai mult, reprezentantul agentului economic în timpul controlului

nu a avut obiecții referitor la inspectorul nominalizat, iar în conținutul cererii nu s-a

menționat care anume impedimente a creat inspectorul Alexandru Tambur, sau prin care

acțiuni a defavorizat agentul economic.

La data de 26 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere

Limitată „Rocaprund”, reprezentată de avocatul Andrei Stănilă a depus recurs nemotivat,

iar la 5 august 2022 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 17 mai 2022

a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că consideră hotărârile instanțelor inferioare ca fiind

6

neîntemeiate, lipsite de o doză minimă de motivare privind combaterea argumentelor

reclamantului.

A notat că în decizia instanței de apel este bizar faptul că motivarea (pag. 23-27)

constituie o transcriere exactă, mot a mot, cu motivarea expusă de prima instanță (pag.

24-28). Însuși fiecare aliniat din decizia instanței de apel, fiecare eroare gramaticală este

identică cu conținutul expus în hotărârea instanței de fond. Aspect ce reflectă încălcarea

dreptului reclamantului la o hotărâre motivată, or, în motivarea deciziei instanței de apel

se conțin argumentele ce derivă din cererea de chemare în judecată, care sunt diferite de

cele invocate în apel, nu există nici o mențiune despre cererea de apel sau motivele

invocate în aceasta, ceea ce este grav.

A susținut că urmează a se acorda atenție argumentelor indicate în cererea de apel, și

anume instanța de fond nu a luat în considerare că procesul-verbal de control din 15 martie

2019 nu are la bază nici o cercetare geologică a perimetrului minier, nefiind clar cum s-a

stabilit exploatarea stratului de decopertă stâncoasă în volum de 129, 88 m3.

A relevat că instanțele de fond nu au dezbătut suficient argumentul că procesul-verbal

de control a fost inițiat și efectuat de facto de Alexandru Tambur, persoană care a activat

în calitate de inginer topograf minier în cadrul societății, și care se află în relații ostile cu

factorii de decizie din cadrul întreprinderii.

A mai afirmat că instanțele inferioare nu au combătut suficient poziția reclamantului

precum că controlul a fost efectuat cu depășirea termenului de 10 zile, contrar

prevederilor art. 22 alin. (1), (2) din Legea nr. 131/2012.

În concluzie, a menționat că instanțele de judecată nu au luat în considerare

prevederile art. 21 alin. (2), art. 22 alin. (1), (2), art. 24 alin. (1) lit. d), art. 28 alin. (2) lit.

i) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat al activității de

întreprinzător, expunând în hotărârile contestate doar argumentele convenabile soluției

de respingere. Acest fapt afectează dreptul la o hotărâre motivată și drept urmare

constituie temei de casare prin prisma art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură

civilă (nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 mai 2022, dispozitivul

deciziei fiind notificat recurentului prin intermediul poștei electronice la data de 25 mai

2022 (f.d.87).

Totodată, decizia motivată din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

în adresa reprezentantului recurentului – avocatul Andrei Stănilă, prin intermediul

oficiului poștal, plicul fiind returnat cu mențiunea „necunoscut” (f.d.92).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund”,

reprezentată de avocatul Andrei Stănilă, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Rocaprund”, reprezentată de avocatul Andrei Stănilă, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

7

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

8

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund”, reprezentată de avocatul Andrei

Stănilă.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rocaprund”,

reprezentată de avocatul Andrei Stănilă, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9