3ra-852/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-852/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-852/22

2-21041509-01-3ra-18082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

5 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură cu privire la anularea

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 martie 2021, Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu

Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Agenției de Intervenții și Plăți pentru

Agricultură cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în luna octombrie 2020, a depus la

Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură cerere de solicitare a sprijinului

financiar în baza dosarului nr. 1.2- P/2010ED4639.

A menționat că la data de 29 decembrie 2020, a recepționat notificarea nr. 41/52449

din 22 decembrie 2020, prin care Direcția verificări pe teren din cadrul Agenției de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură a informat-o, că dosarul nr. 2- P/2010ED4639,

se consideră neeligibil, iregularitățile fiind stipulate în procesul-verbal de constatare a

iregularităților nr. 41 din 22 decembrie 2020.

A susținut că nefiind de acord cu aceste acte, la data de 31 decembrie 2020, a depus

cerere prealabilă prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a

iregularităților nr. 41 din 22 decembrie 2020 și a actului de inspecție nr. 651/is/2020.

Prin scrisoarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură nr. 123/05 din 8

1

februarie 2021, i s-a adus la cunoștință că cererea prealabilă a fost transmisă

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului pentru emiterea deciziei

finale.

A comunicat că, prin scrisoarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului nr. 04/1-05/811 din 2 martie 2021, a primit decizia din 23 februarie 2021,

prin care s-a dispus respingerea cererii prealabile și menținerea deciziei nr. 75/10093

din 4 februarie 2021 a Comisiei de examinare a cererilor prealabile din cadrul Agenției

de Intervenție și Plăți pentru Agricultură.

Reclamanta a afirmat că nu este de acord cu decizia indicată, în special, cu

mențiunea că actele de înființare a plantațiilor de măr, prezentate de solicitant, conțin

date neveridice, menționând că, informația la care se face referință în decizia

contestată, nu se regăsește în dosarul de subvenționare evaluat, respectiv, nu-i pot fi

imputate acțiuni pe care nu le-a comis și nu i se pot incrimina fapte care nu le-a indicat.

A adăugat că informația la care se referă precum că, în actul de înființare a plantației

este indicat cuvântul „primăvară” trebuie calificată ca eroare, dar în nici un caz ca dată

neveridică, cu atât mai mult, că textul „luna primăvară” este introdus eronat, mecanic

și neobservat, inclusiv de reprezentanții instituțiilor administrației publice locale,

deoarece este minoră și nesemnificativă, care nu influențează asupra eligibilității

dosarului de subvenționale.

A explicat că pe cale de consecință, atât procesul-verbal de constatare a

iregularităților nr. 41 din 22 decembrie 2020, cât și actul de inspecție nr. 651/is/2020,

sunt pasibile de a fi anulate, deoarece conțin date incorecte și informații care nu

corespund realității. Mai mult, materialele dosarului de subvenționare nu au fost

examinate în coroborare cu prevederile legale și circumstanțele de fapt ale cazului.

A invocat că analizând actele contestate, se identifică că acestea sunt nule,

deoarece, conțin vicii deosebit de grave și este evident că nu au fost luate în considerare

toate circumstanțele, or, în actul de inspecție la rubrica „Informații despre solicitant”

se indică surse de investiții în mărime de 11 221 202,00 de lei, iar la rubrica surse

proprii, de asemenea se indică suma de 11 221 202,00 de lei, ceea ce nu corespunde

realității și nici informației din dosarul de subvenționare.

A specificat că un alt motiv indicat în actul contestat îl constituie faptul că plantația

multianuală de măr este înființată în primăvara anului 2020, pe când pomii de măr au

fost importați în țară în luna iunie 2020, de fapt, fiind o plantație înființată în luna iunie

2020.

În acest sens, a precizat că, prin hotărârea Parlamentului nr. 55/2020, s-a declarat

stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai

pentru Situații Excepționale, pe durata stării de urgență termenele de prescripție și

termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se

suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit hotărârii Parlamentului nr.

55 din 17 martie 2020.

Astfel, a menționat, că la 19 martie 2020, conform informației din invoice-urile nr.

R 281/2020 din 20 mai 2020, R 280/2020 din 20 mai 2020, nr. 278/2020 din 19 mai

2020, de import a puieților în baza contractului nr. 01/2020 din 18 februarie 2020,

2

încheiat între societate și Vivai Nischler D. Nischler Georg & Co, Italia, se confirmă

faptul că puieții erau pregătiți în termen și expuși pentru încărcare, însă, din cauza

incertitudinii referitoare la posibilitatea de transportare cu accesul de intrare în țară

restricționat, aceasta a fost în imposibilitate de a se produce în termenii indicați

condiționați de starea de urgență din țară. Mai mult ca atât, starea de urgență a fost

urmată de starea de urgență în sănătate publică instituită prin hotărârea nr. 10 din 15

mai 2020, pe perioada 16 mai – 30 iunie 2020, cu posibilitatea de prelungire a

termenului dat în funcție de evoluția situației epidemiologice.

Respectiv, a relatat că în condițiile enunțate, a fost imposibilă definitivarea

înființării plantației multianuale până la 31 mai 2020, deoarece era în pericol sănătatea

cetățenilor. Deși înființarea plantației a avut loc în primele zile ale lunii iunie 2020,

aceasta s-a produs în scopul protecției și prevenirii unor eventuale pierderi, prejudicii,

inclusiv a sănătății populației, or, starea de extremă necesitate a justificat riscul de a

planta în condiții dificile, cu luarea tuturor măsurilor de protecție a sănătății angajaților

și cu asumarea propriului risc. Riscul a fost întemeiat, astfel că dispunând de surse

acvatice și monitorizarea ulterioară a plantației, puieții s-au prins în proporție avansată.

A indicat că conform standardelor de plantare în agricultură, anul/perioada agricolă

se calculează estimativ în funcție de anotimp, aceasta nefiind o linie strict determinată,

or, perioada agricolă se calculează în funcție de temperatura atmosferică, umiditatea

aerului și nu exact de ultima zi a lunii din anotimpul respectiv, cu atât mai mult că în

ultimul timp există disensiuni esențiale între anotimp și parametri climatici. Respectiv,

plantarea livezii în primele zile ale lunii, a fost din cauza stării excepționale declarate

și nu constituie un impediment prevăzut de hotărârea Guvernului nr. 455/2017,

deoarece, conform dispozițiilor pct. 24, sprijinul este acordat pentru înființarea,

începând cu toamna anului de subvenționare, conform proiectului de înființare, a

actelor de înființare a plantațiilor multianuale cu material săditor.

Prin urmare, în opinia reclamantei, nu contează când s-a produs înființarea în raport

cu proiectul inițial, deoarece, de la proiect e acceptabil să se derogheze în limitele

legale.

A remarcat că în procesul-verbal contestat nu se constată și nici nu se indică careva

„iregularități”, doar se menționează că s-a stabilit – actul de inspecție nr. 651/is/2020

se anexează, situație ce denotă că nici nu există un proces-verbal care să corespundă

rigorilor legale prevăzute în pct. 146 din Regulament, care să aibă la bază un act de

verificare, așa cum se indică în pct. 145 din Regulament.

Reclamanta a opinat că grupul de lucru nu a analizat sub toate aspectele dosarul

său de subvenționare, iar actele emise de Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, sunt ilegale și neîntemeiate.

Astfel, Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată

a solicitat anularea deciziei Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului din 23 februarie 2021, prin care s-a respins cererea sa prealabilă; a deciziei

Comisiei de examinare a cererilor prealabile din cadrul Agenției de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură nr. P-75/10093 din 4 februarie 2021; a procesului-verbal de

constatare a iregularităților nr. 41 din 22 decembrie 2020; a actului de inspecție nr.

651/is/2020 din 11 decembrie 2020 și obligarea emiterii actului administrativ

3

individual favorabil de declarare eligibilă a dosarului de subvenționare și emiterea

deciziei în dosarul de subvenționare nr. 1.2-P/2010ED4639 cu acordarea subvenției

solicitate.

Prin hotărârea din 4 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost,

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Societatea Comercială „Vamilagro-

Top” Societate cu Răspundere Limitată.

Întru argumentarea soluției, instanța de fond a considerat că nu există temeiuri

pentru anularea actelor contestate.

Instanța de fond a notat că, se remarcă o discrepanță între informația indicată în

actele de înființare a plantațiilor și circumstanțele de fapt. Or, nu este posibilă plantația

în primăvara anului 2020, atât timp cât materialul săditor la plantare a fost importat

abia la sfârșitul anului 2020.

Din care considerente, prima instanță a concluzionat că Societatea cu Răspundere

Limitată „VamilagroTop” a indicat în dosarul de subvenționare informații neveridice.

La fel, a menționat că societatea „Vamilagro-Top” a întocmit o declarație pe

propria răspundere în care a declarat că toate informațiile din cererea de acordarea a

sprijinului financiar, precum și documentele anexate la dosarul de subvenționare sunt

veridice. Mai mult ca atât, dosarul de subvenționarea se întocmește de către solicitant,

astfel, în speță se atestă culpa reclamantului în indicarea informațiilor neveridice în

actul privind înființarea plantațiilor multianuale din 10 august 2020.

Referitor la obiecțiile reclamantului cu privire la declararea stării de urgență în

sănătate publică și suspendarea termenilor de prescripție, instanța de fond a invocat că

aceste circumstanțe nu au legătură cauzală cu veridicitatea datelor indicate în actele de

înființare a plantațiilor. Totodată, cu referire la prezentarea actului de înființare a

plantațiilor corectat, instanța reține că acesta a fost prezentat în cadrul ședinței de

judecată, iar la verificarea informațiilor indiciate, actul dat conținea informații

neveridice, și anume data plantațiilor pomilor de măr. Iar, potrivit pct.123 din

Regulament, reclamantul este în drept să depună un nou dosar de subvenționare pentru

aceiași măsură de sprijin în condiții generale, dar nu mai devreme de 5 zile lucrătoare

de la data întocmirii procesului-verbal de constatare a iregularităților și doar după

înlăturarea circumstanțelor ce au servit drept temei pentru respingerea acesteia anterior.

Prin urmare, prima instanță, a constatat că la caz societatea „Vamilagro-Top” în

dosarul de subvenționare nr.1.2- P/2010Ed4639 a indicat informații neveridice, care

fac imposibilă achitarea mijloacelor financiare solicitate.

În consecință, acțiunile relatate sunt mai mult decât suficiente și confirmă un

impediment în acordarea sprijinului financiar .

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 5 noiembrie 2021,

Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată a depus

apel nemotivat, iar la 8 februarie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva

hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul depus

de către Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată, s-

a casat hotărârea din 4 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a

pronunțat o nouă hotărâre de admitere a acțiunii. S-a obligat Agenția de Intervenție și

4

Plăți pentru Agricultură să emită actul administrativ individual favorabil de declarare

eligibilă a dosarului nr. 1.2.-P/2010ED4639 depus de Societatea Comercială

„Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată. S-a obligat Agenția de Intervenție

și Plăți pentru Agricultură să emită decizia de acordare a subvenției solicitate de

Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată, în dosarul

de subvenționare nr. 1.2.-P/2010ED4639.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând normele legale în raport cu

circumstanțele de fapt constatate, a stabilit că Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură în mod nejustificat a declarat drept neeligibil dosarul de subvenționare

depus Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu Răspundere Limitată, or,

argumentele indicate în actul de inspecție și procesul-verbal de constatare a

iregularităților, au un caracter declarativ și neîntemeiat.

Sub acest aspect, instanța ierarhic inferioară a subliniat că, Agenția de Intervenție

și Plăți pentru Agricultură a invocat drept temei de declarare drept neeligibil a dosarului

de subvenționare depus de Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu

Răspundere Limitată, faptul că, în documentele prezentate au fost incluse date

neveridice referitor la momentul înființării plantației, însă, aceste constatări ale

Agenției au un caracter declarativ.

Instanța de judecată a enunțat că în sensul Regulamentului enunțat, prin date

neveridice se înțeleg informațiile conținute în documentele anexate la cererea de

solicitare a subvenției, dar care nu corespund realității, constatate în procesul

examinării dosarelor de subvenționare sau controalelor, referitoare la volumul și

cantitatea lucrărilor/bunurilor supuse subvenționării, suprafețelor plantațiilor înființate.

Astfel, pot fi calificate ca date neveridice doar informațiile referitor la volumul și

cantitatea lucrărilor/bunurilor supuse subvenționării, suprafețelor plantațiilor înființate.

În condițiile speței, instanța de apel a reținut că, pretinsele iregularități constatate

de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură referitoare la data înființării

plantației, nu se încadrează în limitele definiției date de legiuitor noțiunii de date

neveridice.

Corespunzător, instanța inferioară a dedus că Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură în mod ilegal și neîntemeiat a declarat drept neeligibil dosarul de

subvenționare depus de Societatea Comercială „Vamilagro-Top” Societate cu

Răspundere Limitată , motive pentru care, se impune necesitatea adoptării unei soluții

de anulare a actului de inspecție din 11 decembrie 2020 și a procesului-verbal privind

constatarea iregularităților nr.41 din 22 decembrie 2020.

La data de 4 august 2022, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a depus

recurs (motivat) împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea

unei noi decizii de menținere a hotărârii primei instanțe.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurenta a indicat că decizia contestată este neîntemeiată, or, instanța de apel

a admis încălcarea normelor de drept material și de drept procedural, ceea ce în

conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), lit. b) și alin. (3) din Codul de procedură civilă

servește temei de declarare a recursului.

5

A menționat că decizia recurată denotă o vădită tendențiozitate, exprimată prin

încălcarea prevederilor legale și aplicarea eronată a acestora.

A mai adăugat că instanța de apel nu a examinat corect și multiaspectual fondul

cauzei, iar prin adoptarea unei hotărâri vădit ilegale a încălcat dreptul recurentei la un

proces echitabil.

A susținut că instanța de apel a casat hotărârea instanței de fond cu admiterea

acțiunii, însă, în motivare, instanța de judecată s-a limitat numai la expunerea pur

declarativă a probelor, prin care se confirmă împrejurările. Deși, instanța de judecată

nu poate să se limiteze la enumerarea, în hotărârea sa, a probelor prin care se confirmă

împrejurările ce au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, dar este obligată să

se expună asupra conținutului acestor probe și să le aprecieze după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege, ceea ce nu a fost făcut de către instanțele de judecată.

A precizat că instanța de apel a încălcat grav normele de drept material și normele

de drept procedural, adică nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume: art.

20, 26 alin. (1) din Constituție, art. 121-122 alin. (1), 130, 118 alin. (1), 183 alin. (2),

239, 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, art. 225, 228, 1434 alin. (1), 1435,

1437 din Codul civil.

Examinând admisibilitatea recursului depus de către Agenția de Intervenții și Plăți

pentru Agricultură, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede la lit. d) că recursul se declară inadmisibil

în special când a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

În această ordine idei, art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează

expres că recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Din interpretarea corectă a normelor legale enunțate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că, exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

La acest capitol, instanța de recurs reține și prevederile art. 223 din Codul

administrativ, conform cărora hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc

termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces

conform art. 96-114.

În sensul art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

6

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin

mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și

acceptată de participantul la procedură.

Relevante la caz sunt și regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie

de contencios administrativ, care sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ, potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

În temeiul art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că dispozitivul deciziei instanței de apel pronunțat public la

data de 8 iunie 2022 a fost notificat recurentei (aipa@aipa.gov.md ), prin intermediul

poștei electronice, la 27 iunie 2022 (f.d.118).

Prin urmare, în speță prin prisma dispozițiilor art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ, termenul de procedură de 30 de zile instituit de legiuitor pentru

valorificarea dreptului de a depune recursul împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții

de Apel Chișinău și-a început curgerea din 28 iunie 2022 și a expirat la data de 27 iulie

2022 (zi de miercuri).

Cu toate acestea, recursul (motivat) Agenției de Intervenții și Plăți pentru

Agricultură împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost depus

la data de 4 august 2022 (f.d.122), fapt ce denotă depunerea recursului după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, cu atât mai mult că

recurentul nu a solicitat repunerea în termen a recursului prin prisma 65 alin. (1) din

Codul administrativ.

7

Or, reținând dispozițiile art. 245 din Codul administrativ, este cert că legiuitorul a

prevăzut depunerea recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de

declarare și cel de prezentare a motivării recursului curg din momente diferite (dies a

quo), și anume: - în temeiul art. 245 alin. (1) Cod administrativ, de la notificarea

dispozitivului hotărârii/deciziei instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d)

Cod administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost

depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

În continuare, completul specializat conchide că recurenta fiind interesată în soarta

soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja

dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului, care să

corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind cu titlu de

sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin.

(2) lit. d) din Codul administrativ.

Relevant de menționat este și jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a reiterat

că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale

de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

Or, legiuitorul a instituit termen imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând

astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o

perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o complexitate de

relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte.

Iar, admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar constitui o

încălcare a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o

soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios

administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează, atât

drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios

administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în

conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile

procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

Concomitent, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a

statuat reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate

pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției

și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați

trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste

termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea

juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de

plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să

împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se

pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la

elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din

cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza Marckx c. Belgiei).

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse supra

cu normele legale precitate, completul specializat conchide că la depunerea recursului

împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, Agenția de Intervenție

8

și Plăți pentru Agricultură nu a respectat prevederile articolului 245 alin. (1) din Codul

administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere că Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură nu a respectat prevederile art. 245 alin. (1) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus împotriva deciziei din 8

iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

9