2ra-1258/23 — incasarea despagubirii de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea despagubirii de asigurare
- Temei legal
- Omisiunea propunerii prezentarii probelor
2ra-1258/23 — incasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
Gheorghe Cupcea împotriva Companiei de Asigurări „Donaris
Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Eșanu Mihail
Nicolae
(încasarea despăgubirii de asigurare)
împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1258/23
NR. PIGD 2-21137468-01-2ra-05092023)
Omisiunea propunerii prezentării probelor.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. G. Grozav)
Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, I. Țurcan)
3 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe
Cupcea, reprezentat de avocatul Nicolae Leșan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 septembrie 2021, Gheorghe Cupcea a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”
Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Eșanu Mihail Nicolae cu privire la
încasarea despăgubirii de asigurare și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 10 august 2020, aproximativ pe la ora
17:00, Eșanu Mihail Nicolae deținând permis de conducere cu nr. *****, de categoria
,,***”, conducând automobilul de model *****, cu numerele de înmatriculare *****,
deplasîndu-se pe traseul M-5, km 200+900m, în regiunea satului Rădeni, raionul
Călărași, în direcția de deplasare spre mun. Chișinău, învelișul carosabilului fiind din
asfalt-beton, uscat momentul respectiv, deplasîndu-se pe o porțiune de carosabil
orizontal, dreaptă, cu două benzi de deplasare, neadaptând viteza vehiculului conform
condițiilor și situației rutiere, manifestând imprudență, exprimată prin încredere
exagerată în sine, dîndu-și seama de faptul că, acțiunile sale ar putea provoca
consecințe social-periculoase, dar fiind predominat de ideea nechibzuită că ele vor
putea fi evitate, avînd viteza excesivă a încercat să iasă la depășirea autocamionului
de model *****, cu n/î ***** ce staționa pe acostament în mod regulamentar,
încălcînd și ignorînd Regulamentul Circulației Rutiere, precum nefiind atent la trafic
și la situația rutieră apărută, a ieșit pe contrasens și s-a tamponat frontal cu
automobilul de model *****, cu n/î *****, care avea direcția de deplasare
regulamentară spre or. Bălți, la volanul căruia se afla cet. Gheorghe Cupcea, avînd în
calitate de pasageri pe soția Valentina Cupcea și fiica minoră, *****.
Reclamantul a explicat că drept urmare, la 23 octombrie 2020 de către
compania ,,Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni a fost deschis
dosarul de daune nr. *****, pornit la declarația de daune a sa, proprietar al
autovehiculului de model *****, cu n/î *****, deteriorat în urma accidentului de
circulație produs la 10 august 2020, pe teritoriul r-nul Călărași.
1
A precizat că, la 10 august 2020 s-a produs cazul asigurat, dată care antrenează
obligațiile asiguratorului companiei de asigurare ,,Donaris Vienna Insurance Group”
în achitarea despăgubirii de asigurare celui prejudiciat în rezultatul cazului asigurat,
în speță, Cupcea Gheorghe. Astfel că, prin raportul de evaluare a pagubei nr. *****
întocmit în baza actului de examinare din 28 octombrie 2020 al automobilului marca
***** cu n/î *****, s-a constatat că, valoarea prejudiciului cauzat proprietarului
automobilului menționat supra, constituie suma de 88 468,16 lei. Prin dispoziția
companiei ,,Donaris Vienna Insurance Group” SA nr. ***** din 5 noiembrie 2020 s-
a sistat instrumentarea dosarului de daună nr. ***** din 23 octombrie 2020 pînă la
emiterea și prezentarea deciziei de vinovăție asupra cazului.
Reclamantul a indicat că, prin sentința din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei
Strășeni, sediul Călărași, Eșanu Mihail Nicolae s-a recunoscut vinovat de săvîrșirea
infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, stabilindu-i pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip deschis și anularea dreptului de conducere a mijloacelor de transport. Totodată
a invocat că, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite, conform art. 90
din Codul penal, stabilindu-i lui Eșanu Mihail Nicolae un termen de probă de 2 ani,
obligîndu-l în termenul stabilit, să nu săvîrșească alte infracțiuni și să nu-și schimbe
domiciliul fără consimțămîntul organului de probațiune din raza teritorială a
domiciliului acestuia, onorînd astfel, prin comportare exemplară, încrederea ce i s-a
acordat de către instanța de judecată. De asemenea, reclamantul a menționat că, s-a
obligat Eșanu Mihail Nicolae să se prezinte în termen de 5 zile de la rămînerea
definitivă a sentinței la Biroul de Probațiune Drochia, în scopul asigurării
supravegherii în perioada de suspendare a executării pedepsei.
A notat că, prin cererea din 31 mai 2021 recepționată de compania de asigurări
s-a adus la cunoștință pîrîtului, sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărașidin 21
aprilie 2021 și a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare în cadrul dosarului de
daune nr. ***** din 23 octombrie 2020, însă prin răspunsul din 14 iulie 2021,
compania de asigurări a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare.
Cupcea Gheorghe a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Compania de
Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni în beneficiul său
a despăgubirii de asigurare în mărime de 88 468,16 lei și a cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
corectată prin încheierea din 27 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a
fost admisă acțiunea depusă de Gheorghe Cupcea. S-a încasat de la Compania de
Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni în beneficiul lui
2
Gheorghe Cupcea, despăgubirea de asigurare în urma accidentului rutier în mărime
de 88 468,16 lei și taxa de stat în mărime de 2 654,05 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 aprilie 2023, Compania de Asigurări ,,Donaris Vienna Insurance Group”
Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Eșanu Mihail a declarat apel împotriva
hotărârii din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
declarat de Compania de Asigurări ,,Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe
Acțiuni, reprezentată de avocatul Eșanu Mihail, s-a casat hotărârea din 23 martie 2023
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a adoptat o nouă hotărâre prin care s-a
respins acțiunea depusă de Gheorghe Cupcea. S-a încasat de Gheorghe Cupcea în
beneficiul Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe
Acțiuni taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în mărime de 1 990,53 de lei.
Întru consolidarea soluției, instanța de apel reanalizând raporturile dintre părți,
a constatat că, în urma accidentului rutier din 10 august 2020, produs din culpa lui
Eșanu Mihail, răspunderea civilă auto a acestuia era asigurată de compania „Donaris
Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, iar Cupcea Gheorghe era persoană
păgubită. În cauza penală, părțile vătămate Cupcea Gheorghe și Cupcea Valentina,
inclusiv în interesul minorei *****, au înaintat acțiune civilă împotriva lui Eșanu
Mihail, solicitând prejudiciu moral și material, inclusiv prejudiciul material aferent
automobilului, indicat la suma de 88 468,18 lei. Prin sentința din 21 aprilie 2021 a
Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, rămasă definitivă, instanța penală a confirmat
tranzacția de împăcare prin care părțile au convenit asupra sumei de 60 000 lei „cu
titlu de prejudiciu material și moral”, suma fiind declarată de Cupcea Gheorghe și
Cupcea Valentina drept despăgubire integrală și suficientă, care acoperă toate
cheltuielile elucidate în acțiunea civilă și toate pretențiile materiale și morale legate
de accident, pentru trecut și viitor, cu imposibilitatea unei noi acțiuni asupra aceluiași
obiect și pe aceleași temeiuri.
În aceasta ordine de idei, instanța de apel a stabilit că, prin confirmarea
tranzacției de împăcare și încetarea procesului civil în cadrul cauzei penale, latura
civilă a litigiului a fost soluționată definitiv, în sensul art. 220–226 din Codul de
procedură civilă, hotărârea definitivă și tranzacția confirmată producând efect de
autoritate de lucru judecat și împiedicând intentarea ulterioară a unei noi acțiuni pe
aceleași temeiuri.
3
Instanța de apel a apreciat critic susținerile intimatului potrivit cărora
tranzacția ar fi vizat doar prejudiciul legat de sănătate, reținând că textul tranzacției
acoperă în mod expres toate pretențiile materiale și morale deduse în acțiunea civilă
din procesul penal, inclusiv cele referitoare la prejudiciul cauzat automobilului.
În consecință, instanța inferioară a concluzionat că, în temeiul art. 28 alin. (5)
din Legea nr. 414/2006, asigurătorul este în drept să refuze plata despăgubirii,
deoarece persoana păgubită a fost deja despăgubită de asigurat, iar prima instanță a
interpretat și aplicat eronat atât dispozițiile legale în materie de asigurare obligatorie
de răspundere civilă auto, cât și normele privind efectele hotărârii definitive și ale
tranzacției de împăcare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 august 2023, Gheorghe Cupcea, reprezentat de avocatul Nicolae Leșan a
depus recurs împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea
hotărârii instanței de fond.
În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
anterior în cererea de chemare în judecată, a menționat că instanța de apel a soluționat
cauza cu încălcarea normelor de drept material și procedural, fără examinarea
completă, multiaspectuală și nemijlocită a probelor administrate, ajungând la o
soluție vădit neîntemeiată și contrară circumstanțelor reale a cauzei.
Recurentul a notat că instanța de fond a constatat corect existența prejudiciului
material cauzat autovehiculului său în urma accidentului rutier din 10 august 2020,
prejudiciu evaluat prin raportul de expertiză la suma de 88 468, 16 de lei, sumă care
urma a fi acoperită de asigurator potrivit Legii nr. 414/2006 și art. 1822, art. 1878 și
art. 1315 din Codul civil. Cu toate acestea, instanța de apel a respins cererea de
chemare în judecată pe motiv că prejudiciul ar fi fost acoperit printr-o tranzacție de
împăcare semnată între recurent și persoana vinovată de producerea accidentului,
Eșanu Mihail.
A susținut că această concluzie este eronată, întrucât tranzacția de împăcare a
vizat exclusiv prejudiciile morale și cheltuielile medicale cauzate sănătății, iar nu
daunele materiale aferente avarierii automobilului. Totodată, cuantumul stabilit prin
tranzacție (60 000 de lei) nu are niciun raport cu prejudiciul material stabilit prin
raportul de evaluare (88 468,16 lei), care constituie prejudiciul asigurabil ce cade în
sarcina asigurătorului, nu a persoanei vinovate.
A invocat și caracterul distinct al acțiunii civile din procesul penal, care nu
substituie obligațiile asigurătorului și nu exonerează asigurătorul de răspunderea
stabilită prin lege.
4
În opinia recurentului instanța de apel a ignorat obligația legală de reținere și
analiză a tuturor probelor administrate, pronunțându-se fără examinarea raportului de
evaluare a pagubei și a dispozițiilor legale incidente privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto. Astfel, instanța de apel a aplicat eronat art. 28 alin. (5) din
Legea nr. 414/2006, fără a verifica dacă prejudiciul pentru care s-a pronunțat
tranzacția de împăcare coincide cu prejudiciul pentru care se solicită despăgubirea de
asigurare.
Recurentul a indicat o încălcare gravă a dreptului său la un proces echitabil,
garantat de art. 6 §1 CEDO, întrucât instanța de apel nu a răspuns argumentelor
esențiale invocate în apel, nu a analizat toate probele și nu a examinat în mod efectiv
situația de fapt, contrar jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
5
Art. 4 din Codul de procedură civilă:
„Sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor
de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăților și a intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice și asociațiilor lor, ale autorităților publice și ale altor
persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă și ale altor
raporturi juridice, precum și în apărarea intereselor statului și ale societății, în
consolidarea legalității și a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.”
Art. 9 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea
procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sînt stabilite de prezentul cod și de alte legi.
(2) Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor
procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau
neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la
solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie
la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează
părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia orice alte măsuri necesare
bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și altor participanți la proces orice
împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.”
Art. 183 din Codul de procedură civilă:
„(1) După ce primește cererea de chemare în judecată, judecătorul pregătește cauza
pentru dezbateri judiciare pentru a asigura judecarea ei justă și promptă.
(2) Pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice cauză civilă și
are ca scop:
a) precizarea legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice dintre
părți;
b) constatarea circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei.”
Art. 118 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor
participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele
ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”
Art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă:
„(6) Faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă
parte nu le-a negat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, prevăzut la art. 434 alin. (1)
din Codul de procedură civilă sus-citat, instanța de recurs reține că Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 iunie 2023 și a expediat reprezentantului
6
recurentului, avocatul Nicolae Leșan decizia integrală, prin intermediul poștei
electronice, la 17 iulie 2023 (f.d.148). Prin urmare, recursul declarat la 8 august 2023,
este în termen.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că unul din
principalele sarcini ale instanței judecătorești investită cu judecarea unei cauzei este
precizarea legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice dintre
părți (a se vedea și decizia nr. 2rac-269/22, §54-55).
Sarcina determinării raportului juridic dintre părți, care aparține instanței de
judecată, nu poate fi îndeplinită formal. Aceasta necesită inclusiv o calificare concretă
a raportului juridic dintre părți, determinarea limitelor drepturilor și obligațiilor lor în
raport cu elementele aflate în litigiu (decizia nr. 2rac-125/24, §51).
Primul pas obligatoriu este determinarea existenței sau inexistenței
circumstanțelor faptice care confirmă ori infirmă raportul juridic material litigios. Nu
este suficientă o simplă examinare formală a înscrisului ori a elementelor sale externe,
analiza fiind necesar a se extinde asupra comportamentului părților în contextul
executării contractului și asupra tuturor probelor administrate (decizia nr. 2ra-278/24,
).
Aplicând considerațiunile expuse supra, tranșate în jurisprudența Curții
Supreme de Justiție, asupra cazului dedus judecății, completul de judecată observă că
principala problematică pusă în discuție se referă la chestiunea dacă tranzacția de
împăcare dintre Eșanu Mihail Nicolae, pe de o parte și Cupcea Gheorghe, Cupcea
Valentina, în nume și interes propriu, cât și în interesul minorei *****, pe de altă
parte, ar fi acoperit și cheltuielile pretinse în prezenta acțiune pentru repararea
prejudiciului material în legătură cu reparația mijlocului de transport.
Recurentul și intervenientul accesoriu (părțile tranzacției de împăcare) au
susținut în acest sens că reparația mijlocului de transport nu a fost acoperită de
tranzacția încheiată și confirmată în procesul penal. Tranzacția s-ar fi referit doar
asupra prejudiciului moral și prejudiciului material cauzat sănătății pentru
medicamente și tratament.
La acest aspect, prima instanță a constatat că suma de 60000 lei conform
tranzacției de împăcare ținea de prejudiciul material și moral cauzat sănătății
reclamantului, soției acestuia și fiicei minore, ce constă din medicamente/tratamente
și nicidecum prejudiciul material suportat în legătură cu repararea vehiculului.
Instanța de apel, însă, a stabilit cu certitudine că suma prejudiciului material în sumă
de 88468,18 lei a constituit obiect de examinare și în acțiunea civilă depusă în cadrul
dosarului penal.
Instanța de apel și-a consolidat concluziile doar lecturând conținutul sentinței
Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 21 aprilie 2021 în partea solicitărilor
7
formulate de părțile vătămate prin acțiunea civilă. Sentința vizată, la rândul său, face
trimitere la filele dosarului 215-216 ale volumului I.
Completul de judecată observă că instanța de apel, aparent cu certitudine, a
constatat că prejudiciul material de 88.468,18 lei (costul reparației vehiculului) fusese
deja examinat în acțiunea civilă din dosarul penal. Totuși, această concluzie s-a bazat
exclusiv pe lecturarea sentinței penale, care trimite la filele 215-216, vol. I din dosarul
penal, și nu pe o analiză directă a conținutului acțiunii civile în procesul penal ori a
tranzacției de împăcare.
Astfel, instanța de apel a suplinit o lacună probatorie printr-o presupunere,
preluând implicit concluzia altei hotărâri fără a verifica probele primare.
O atare abordare contravine jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, potrivit
căreia lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la
conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic dintre părți.
Hotărârea judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple prezumții, ci doar
pe probe administrate efectiv. Prin urmare, certitudinea afișată de instanța de apel cu
privire la soluționarea anterioară a pretenției privind reparația automobilului nu era
susținută de un probatoriu concret, ci reprezenta o deducție indirectă și discutabilă,
mai ales în contextul în care semnatarii tranzacției de împăcare indică asupra unei
alte interpretări a textului acesteia.
Era esențial ca instanța de apel să verifice în mod nemijlocit obiectul acțiunii
civile depuse în procesul penal și sfera tranzacției de împăcare confirmate de instanță,
pentru a stabili dacă despăgubirea pentru reparația mijlocului de transport fusese sau
nu acoperită.
În context, se constată că o asemenea clarificare putea fi obținută cu ușurință:
copia acțiunii civile din dosarul penal, precum și însuși textul tranzacției de împăcare,
erau la dispoziție sau puteau fi solicitate de la părți.
Potrivit practicii judiciare a Curții Supreme, instanțele nu pot rămâne pasive
în fața unor lacune probatorii evidente, mai ales atunci când ele pot fi completate cu
ușurință. Rolul activ-diriguitor al judecătorului, consacrat de art. 9 CPC, impune ca
acesta să ia măsuri pentru buna desfășurare a procesului și clarificarea aspectelor
relevante.
Astfel, instanța de apel avea obligația procesuală de a solicita sau cel puțin de
a propune părților să prezinte înscrisurile necesare – în speță, acțiunea civilă depusă
în cauza penală și tranzacția de împăcare.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție (decizia nr. 2rac-32/23, §48,
decizia nr. 2ra-489/23, §51, decizia nr. 2ra-188/25, §48) a subliniat că lacunele în
probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la conținutul și întinderea
8
drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic. Astfel, hotărârea judecătorească nu
poate fi întemeiată pe simple presupuneri ci doar pe probe.
Instanțele de judecată nu pot rămâne complet pasive în fața unor lacune
evidente în probatoriu, mai ales când ele pot fi suplinite cu ușurință, urmare a unei
propuneri în sensul art. 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă (decizia nr. 2ra-
214/23, §67, §69-71).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că o asemenea
solicitare din partea instanței nu echivalează cu o intervenție în favoarea uneia dintre
părți, ci reprezintă expresia obligației legale a judecătorului de a asigura soluționarea
corectă a litigiului
Procedând însă strict la lectura formală a sentinței penale și omițând să verifice
nemijlocit actele menționate, instanța de apel nu și-a îndeplinit rolul de a determina
concret raportul juridic litigios dintre părți.
În lumina considerentelor expuse, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că instanța de apel a soluționat eronat problema obiectului acțiunii
civile anterioare, omițând să stabilească în mod cert dacă prejudiciul material legat
de repararea mijlocului de transport a fost sau nu dedus și compensat în cadrul cauzei
penale. Concluzia sa fermă în sensul existenței autorității lucrului judecat asupra
acestei pretenții nu se sprijină pe o fundamentare probatorie adecvată, ci pe o
prezumție necoroborată direct.
Omisiunea instanței de apel de a stabili aspecte decisive ale cauzei – cum ar fi
propunerea adresată participanților la proces în vederea prezentării probelor
suplimentare privind întinderea tranzacției anterioare – și soluționarea litigiului pe
baza unei astfel de lacune ar putea echivala cu o denegare de dreptate și examinare
formală a cauzei.
Asemenea conduită contravine prevederilor art. 4 Cod de procedură civilă,
care impun judecarea justă a cauzei, și ignoră obligațiile pozitive ale instanței de a
preveni pronunțarea unor soluții formale atunci când elementele obiective ale cauzei
permit clarificarea aspectelor decisive prin măsuri procesuale simple și previzibile.
Propunerea de prezentare a probelor suplimentare nu poate fi realizată la etapa
examinării cauzei în recurs, or, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3).
Astfel, în acest caz, Curtea Supremă de Justiție nu poate purcede la corectarea
omisiunilor instanței de apel, din motiv că ar putea fi impusă să înlocuiască
circumstanțele de drept și de fapt indicate anterior în decizia contestată, cu cele
proprii, ceea ce ar reprezenta o substituire în analiza multiaspectuală a cauzei și ar fi
9
pusă în situația să examineze cauza ca și cum aceasta nu ar fi fost examinată în prima
instanță și în apel (a se vedea decizia nr. 2ra-727/24, §51-55).
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează că interpretarea legii din decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iunie
2023 este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Având în vedere raționamentele expuse, decizia Curții de Apel Chișinău din
20 iunie 2023 este pasibilă de casare cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de
Apel Centru în alt complet de judecată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit.
c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Gheorghe Cupcea, reprezentat de avocatul Nicolae
Leșan.
Casează integral decizia din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău în cauza
civilă Gheorghe Cupcea împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna
Insurance Group” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Eșanu Mihail Nicolae
privind încasarea despăgubirii de asigurare și transmite cauza spre rejudecare la
Curtea de Apel Centru în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
10