2ra-201/25 — Încasarea despăgubirii de asigurare

La 18 august 2022, Mihail Tretiacov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Maria Rotaru cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În argumentarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 12 martie 2019 a încheiat cu asigurătorul Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. xxxxx.

A menționat că, la 12 martie 2019, în temeiul contractului de asigurare menționat, asigurătorul a eliberat asiguratului polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. xxxxx, pentru perioada de asigurare 13 martie 2019 - 12 martie 2020. Ulterior, la 21 februarie 2020, pe teritoriul mun. Chișinău s-a produs un accident rutier cu implicarea mijloacelor transport xxxxx, condus de asiguratul Mihail Tretiacov și xxxxx, condus de victima Maria Rotaru.

Reclamantul a susținut că a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier din 21 februarie 2020, conform procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, în care este prevăzută: încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de circulație rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale ușoare victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor, a încărcăturilor, a drumurilor, a instalațiilor rutiere, a altor instalații sau a altor bunuri. Totodată, la 10 martie 2020, i s-a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în temeiul art. 233 alin. (1) din Codul contravențional, în care este prevăzută: conducerea vehiculului de către о persoana care se află sub influența alcoolului ori în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune [...]. 1

Reclamantul a afirmat că, la 17 martie 2020, în contextul proceselor-verbale contravenționale nominalizate, a despăgubit total victima Maria Rotaru, căreia i-a plătit suma de 700 de Euro. Faptul dat este consemnat într-o recipisă din 17 martie 2020, semnată de victimă, de asigurat și comunicată asiguratorului. Drept urmare, la 17 martie 2020, victima Maria Rotaru s-a adresat cu cerere la Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, prin care a solicitat sistarea dosarului de daune din motiv că vinovatul (Mihail Tretiacov) s-a achitat integral pentru reparația automobilului.

A specificat că, la 13 aprilie 2020, compania de asigurări a emis dispoziția nr. xxxxx 2020 prin care a dispus închiderea dosarului de daune, la cererea părților, fără achitarea despăgubirii de asigurare.

Reclamantul a mai explicat că, la 19 martie 2022, procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința sa, în temeiul art. 233 alin. (1) din Codul contravențional materialul acumulat s-a transmis în instanța de judecată pentru soluționare. Mai mult, la 20 august 2022, a depus în instanța de judecată explicații în care și-a exprimat dezacordul față de procesul-verbal cu privire la contravenție care i-a fost întocmit în temeiul art. 233 alin. (1) din Codul contravențional și a invocat netemeinicia și ilegalitatea acestuia. Drept urmare, la 22 august 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana a pronunțat о hotărâre, prin care a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 4 martie 2020 și a încetat procesul contravențional pornit în privința sa, în temeiul art. 233 alin. (1) din Codul contravențional. Totodată, prin hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, nu s-a constatat vinovăția asiguratului Mihail Tretiacov în săvârșirea contravenției prevăzute la art. 233 alin. (1) din Codul contravențional. Mai mult, prin hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana s-a constatat expres că „procesul-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI04875889 din 10 martie 2020 întocmit de către agentul constatator din cadrul SDAR al SSTRC al DP mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției - Bulat Sandu nu conține încadrarea juridică a faptei și norma materială contravențională care i se incriminează lui Tretiacov Mihail”.

A relatat că, hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, nu a fost contestată de agentul constatator și a devenit definitivă la 7 septembrie 2020.

Reclamantul a susținut că, la 15 aprilie 2021, a expediat asiguratorului compania de asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni somația nr. 1 prin care a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare în suma de 700 de Euro. La somație s-au anexat recipisa din 17 martie 2020 și hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu mențiunea definitivă. 2 Drept urmare, prin răspunsul nr. 755/2021 din 11 mai 2021, compania de asigurări a comunicat că nu este în drept să achite despăgubirea de asigurare fiindcă actele întocmite de agentul constatator în temeiul art. 233 alin. (1) din Codul contravențional au fost declarate nule pe temeiuri formale, de procedură și nu din lipsa faptului contravenției.

Reclamantul a precizat, la data depunerii acțiunii, compania de asigurări nu- i achitase asiguratului despăgubirea de asigurare conform somației din 15 aprilie 2021.

În opinia reclamantului este în drept să încaseze despăgubirea de asigurare conform art. 28 alin. (6) și art. 29 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. La caz, legătura dintre procesul contravențional încetat prin hotărârea din 22 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și prezenta acțiune rezidă în constatările definitive ale instanței de judecată în privința lipsei faptei contravenționale și lipsei vinovăției asiguratorului. Or, și după încetarea procesului contravențional, asiguratorul continua să considere asiguratul vinovat de comiterea unei fapte care nu a fost stabilită de agentul constatator în modul prevăzut de lege și nu a fost confirmată la judecarea cauzei contravenționale. Astfel, asigurătorul fără temei legal și contrar hotărârii judecătorești definitive refuză să se conformeze obligației legale de plată a despăgubirii de asigurare, iar un astfel de refuz suscită obligarea asiguratorului la executare silită în baza hotărârii instanței de judecată, emisă la cererea asiguratului.

Reclamantul Mihail Tretiacov a solicitat încasarea de la Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în mărime de 700 de Euro și a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 410,76 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 000 de lei.

Întru consolidarea soluției instanța de apel a conchis că soluția oferită de prima instanță este neîntemeiată, fiind rezultată din interpretarea eronată a circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel a considerat ca fiind eronată concluzia primei instanțe precum că, pentru a pretinde aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, este necesar ca în privința conducătorului auto să existe o hotărâre de sancționare, prin care să fie recunoscută vinovăția acestuia de comiterea contravenției prevăzute de art. 233 Cod contravențional. Or, starea de fapt, și anume starea de ebrietate a conducătorului auto la momentul producerii accidentului rutier se confirmă prin bonul Drager din 21 februarie 2020, potrivit căruia în aerul expirat de către Mihail Tretiacov s-a stabilit o concentrație de alcool de 0,25 mg/l, iar potrivit procesului-verbal nr. 7704 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21 februarie 2020, Mihail Tretiacov se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad minim (f.d. 52, 50-51). Respectiv, prevederile art. 29 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 (în vigoare la acea dată), care stabilesc că, asigurătorul are dreptul să înainteze acțiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate, sunt aplicabile la caz.

Or, cu toate că, prin hotărârea din 22 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a fost declarată nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție seria/nr. MAI04875889 din 10 martie 2020 întocmit de către agentul constatator din cadrul SDAR al SSTRC al DP mun. Chișinău al Inspectoratului 4 General al Poliției – Bulat Sandu, în baza art. 233 alin. (l) din Codul contravențional cu încetarea procesului contravențional pornit în privința lui Mihail Tretiacov.

Instanța de apel a reținut că pentru a dispune astfel, instanța a stabilit încălcarea prevederilor art. 443 alin. (1) lit. e) din Codul Contravențional, și anume nu a fost indicată în procesul-verbal încadrarea juridică a faptei, indiciile calificative ale contravenției și norma materială incriminată făptuitorului, Tretiacov Mihail, circumstanțe care atrag nulitatea absolută a procesului verbal cu privire la contravenție.

În acest context, instanța de apel a notat că, lecturând hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 22 august 20200, se atestă că instanța de judecată nu s-a expus asupra stării de ebrietate, nu a constatat lipsa faptei contravenționale dar a anulat procesul verbal contravențional pe temeiuri de procedură.

La 14 aprilie 2025, Mihail Tretiacov, reprezentat de avocatul Boris Malachi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a menționat că decizia instanței de apel este ilegală, arbitrară și bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 432 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora recursul se admite atunci când hotărârea instanței de apel este arbitrară sau bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, iar prin admiterea recursului se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

Recurentul a subliniat că prima instanță a respectat prezumția de nevinovăție, însă instanța de apel a înlăturat această garanție prin reținerea unei pretinse stări de ebrietate fără existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare și fără constatarea acesteia în modul prevăzut de lege. În acest sens, a menționat că agenții constatatori nu au stabilit natura și gradul stării de ebrietate potrivit cerințelor legale și regulamentare, iar instanța de apel nu putea conchide că el s-ar fi aflat în stare de ebrietate la momentul producerii accidentului rutier.

Mai mult, recurentul a specificat că instanța de apel nu a răspuns la obiecțiile și argumentele decisive prezentate, omițând să analizeze probele depuse și susținerile referitoare la inexistența unor dovezi certe privind starea de ebrietate. 5 O astfel de omisiune, în opinia sa, echivalează cu lipsa unei motivări reale și arată caracterul arbitrar al hotărârii atacate.

Totodată, recurentul a invocat jurisprudența CtEDO, conform căreia prezumția de nevinovăție subzistă până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, iar instanțele naționale au obligația să respecte și să protejeze această garanție. S-a arătat că prin hotărârea atacată s-a adus atingere art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și de familie) și art. 1 Protocol nr. 1 CEDO (dreptul de proprietate), întrucât recurentul a fost lipsit de despăgubirile de asigurare la care era îndreptățit.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”. 6

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În aprecierea recursului declarat de Mihail Tretiacov, reprezentat de avocatul Boris Malachi, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurentul a invocat drept temei art. 432 alin. (1) lit. b) și lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că prin admiterea recursului se consolidează practica jurisprudența Curții Supreme de Justiție și că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate. Totuși, recurentul nu indică în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.

Mai mult, recurentul nu a indicat în mod expres practica Curții Supreme de Justiție ce ar fi consolidată prin admiterea recursului dat. În context, nu este identificată o practică diferită, care ar contrazice decizia instanței de apel.

În prezenta cauză, recursul se limitează la expunerea unei aprecieri subiective privind condițiile angajării răspunderii asiguratorului. Este de explicat că nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție pe motivul reconsemnării datelor și faptelor nu exclude vinovăția. Respectiv, pentru a pretinde aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr.414 din 22.12.2006, nu este necesar ca în privința conducătorului auto să existe o hotărâre de sancționare, prin care să fie recunoscută vinovăția de comiterea unei contravenții.

Corespunzător, tuturor argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actul judecătoresc contestat, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată. 7

În consecință, instanța de recurs constată că recursul nu trece testul de admisibilitate, nefiind prezentate critici pertinente care să motiveze o analiză în fond, în condițiile art. 432 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Tretiacov, reprezentat de avocatul Boris Malachi, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 8