2rac-125/24 — constatarea rezolutiunii contractului, repararea prejudiciului material, incasarea dobanzii de intarziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea rezolutiunii contractului, repararea prejudiciului material, incasarea dobanzii de intarziere
- Temei legal
- Nerespectarea obligatiei de a determina corect natura raportului material litigios in fazele procesuale de fond si de apel reprezinta o eroare judiciara care nu poate fi corectata in recurs
2rac-125/24 — constatarea rezolutiunii contractului, repararea prejudiciului material, incasarea dobanzii de intarziere (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
privind admiterea recursului
în cauza civilă
Primăria or. Vatra și Consiliul or. Vatra împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Grintehplast”, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată
„Consideea” și Inspectoratul de Protecție a Mediului
(constatarea rezoluțiunii contractului, repararea prejudiciului material, încasarea dobânzii
de întârziere)
împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2rac-125/24
NR. PIGD 2-22069385-01-2rac-12072024)
Nerespectarea obligației de a determina corect natura raportului material litigios în
fazele procesuale de fond și de apel reprezintă o eroare judiciară, care nu poate fi
corectată în recurs.
Judecătoria Chișinău sediul Centru – jud. R. Pascari
Curtea de Apel Chișinău – jud. N. Budăi, M. Anton, I. Dutca
26 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Primăria și Consiliul or.
Vatra,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 mai 2022, Primăria or. Vatra și Consiliul or. Vatra a depus o cerere de
chemare în judecată împotriva SRL „Grintehplast”, intervenient accesoriu SRL
„Consideea” și Inspectoratul de Protecție a Mediului.
În motivarea acțiunii a indicat că la 17 iunie 2016 între localitatea Vatra, mun.
Chșinău, a fost încheiat un contract de locațiune a terenului cu nr. Cadastral *****.
Ulterior a fost încheiat un acord adițional prin care s-a modificat contractul de
locațiune, fiind transmis terenul nou format în urma separării – ***** cu suprafața
de ***** ha.
La 12 septembrie 2019, a fost încheiat un acord de cesiune prin care locatarul
SRL „Consideea” a fost substituit de cesionarul SRL „Grintehplast”, prin care s-a
obligat să achite pe toată perioada de valabilitate rămasă chiria și să-și onoreze toate
obligațiile care izvorăsc din contractul de locațiune.
Reclamantul susține că SRL „Grintehplast” a folosit terenul închiriat cu rea-
credință contrar clauzelor contractuale și legislației în vigoare, totodată nu a
respectat normele asupra mediului și anume a defrișat arborii de pe terenul cu nr.
cadastral *****. Astfel, s-a cauzat mediului un prejudiciu în sumă de 91476 lei.
Conform contractului de locațiune, locatarul avea obligația să folosească cu
bună credință terenul închiriat, conform clauzelor contractului și legislația în
vigoare, să mențină potențialul productiv al terenului închiriat și să respecte normele
maximal admisibile de influență asupra medilui.
Pârâtei i-a fost expediată o cerere prealabilă privind rezoluțiunea contractului
de locațiune, compensarea prejudiciului cauzat și restituirea terenului transmis în
locațiune. Totuși, SRL „Grintehplast nu și-a onorat obligațiunile impuse prin cererea
prealabilă.
Prin acțiunea sa, reclamanții au solicitat constatarea rezoluțiunii contractului
de lcoațiune și a acordului de cesiune, obligarea pârâtului să restituie terenul,
încasarea prejudiciului cauzat prin defrișarea arborilor în sumă de 91746 lei,
dobânda de întârziere legală în sumă de 1320,76 lei, taxa de stat.
1
La 14 martie 2023, SRL „Grintehplast” a depus o referință la cererea de
chemare în judecată în care a indicat că la 4 februarie 2020, prin scrisoarea nr. 80,
primăria or. Vatra i-a notificat despre rezilierea unilaterală și abuzivă a contractului
de locațiune din 17 iunie 2016 începând cu data de 10 februarie 2020 și solicită
transmiterea terenului pe motiv că SRL „Grintehplast” nu și-a onorat obligațiunile
de achitare a datoriilor acumulare de SRL „Consideea”. Pârâtul a indicat că
achitarea nu a fost efectuată din motiv că Primăria nu l-ar fi notificat despre suma
restanțelor la plata chiriei pe care a acumulat-o locatarul precedent.
Pârâtul susține că la 19 februarie 2020 a depus două cereri prealabile în
încercarea de a soluționa conflictul. Ulterior, la 5 mai 2020, SRL „Grintehplast”a
depus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat menținerea contractului
de locațiune și a acordului adițional, recunoașterea nulității și anularea oricărui efect
al notificării prin scrisoarea nr. 80 din 4 februarie 2020, obligarea primăriei de a
executa prevederile contractuale și legale în vederea executării obligațiilor care le
revin și de a prezenta borderoul de calcul solicitat pentru soluționarea divergențelor
de plată, respingerea pretenției de încasare a plăților de întârziere.
În cauza menționată supra, reclamantul indică că a fost emisă încheierea
Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 26 octombrie 2022, iar din 10 februarie
2020 până la 26 octombrie 2022 nu a folosit terenul închiriat și, respectiv nu ar fi
fost responsabil de respectarea normelor de protecție a mediului, obligațiune care
revine de plin părimăriei or. Vatra.
Acesta mai menționează că și în prezent terenul dat nu este îngrădit sau
individualizat în natură. Respectiv, reponsabil de prejudiciul patrimonial cauzat de
defrișarea copacilor este primăria Vatra.
SRL „Grintehplast” susține că nici până la depunerea referinței nu a intrat în
posesia și folosința efectivă a terenului nominalizat, nu a efectuat lucrări în privința
exploatării conform destinației terenului, fiind împiedicat prin interdicții
adminsitrative impuse de primăria Vatra pe care le consideră ilegale.
La 28 martie 2023, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a depus o
referință în care a detaliat circumstanțele în care a constatat prejudiciul cauzat
mediului prin tăierea neautorizată a vegetației forestiere.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 11 iulie 2023 a fost
respinsă integral cererea de chemare în judecată.
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 iulie 2023, Pimăria și Consiliul or. Vatra a depus o cerere de apel
împotirva hotărârii din 11 iulie 2023 prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea
unei hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2024 a fost respins apelul
de clarat de Primăria or. Vatra și Consiliul or. Vatra și menținută fără modificări
hotărârea din 11 iulie 2023.
În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a
determinat raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate le-a
fost dată o apteciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este
legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a
participanților la proces.
Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond în mod just a conchis
asupra netemeiniciei pretențiilor privind rezoluțiunea contractului de locațiune și
acordului de cesiune, or, din materialele cauzei s-a stabilit că SRL „Grintehplast”
și-a onorat toate obligațiile asumate, ambele părți declarând despre lipsa cărorva
datorii la plata locațiunii.
Instanța de apel a concluzionat că în mod temeinic instanța de fond a reținut
că încercarea S.C. ”Grintehplast” S.R.L. de a obține actele permisive pentru
construcția a 11 imobile, având destinație diferită de cât cea permisă pe acest teren,
nu echivalează cu intenția sa de a folosi terenul contrar destinației, iar faptul că S.C.
”Grintehplast” S.R.L a depus o cerere și o schiță cu privire la acordarea certificatului
de urbanism pentru proiectare și autorizația de construcție a unui Complex Hotelier,
care prevede ridicarea a 11 construcții, fiecare având câte mai multe intrări,
asemănătoare unor case de locuit, având destinație diferită de cât cea permisă pe
prezentul teren, nu constată intenția sa de a folosi terenul contrar destinației. Faptul
că S.C. ”Grintehplast” S.R.L și-a valorificat un drept și a depus o cerere la
autoritatea publică locală, nu denotă încălcarea obligațiilor contractuale, cu atît mai
mult că cerința sa a fost refuzată.
Suplimentar Curtea de Apel Chișinău a indicat că persoanele care au tăiat
ilegal vegetația forestiere din adresa indicată, nu au fost identificate, ceea ce se
confirmă și prin răspunsul nr. 34/20/5- 14634 din 11 06.07.2021 Inspectoratului de
Poliție Buiucani, potrivit căruia organele de poliție au informat că fost pornită o
cauză contravențională pe faptul dat, urmând ca la finisarea tuturor măsurilor
procedurale, cu stabilirea făptașilor, să fie emisă o decizie conform legislației în
vigoare, ceea ce nu a avut loc până la momentul de față.
3
Prin urmare, în mod just instanța de fond a constatat că, afirmațiile
reclamantului/apelant că anume S.C. ”Grintehplast” S.R.L. este vinovat de
defrișarea arborilor sau că trebuia să fie activ să găsească făptașii, nu au fost
confirmate prin careva probe, iar materialul probator denotă contrariul.
Astfel, instanța de apel apreciază critic afirmațiile apelanților cu privire la
faptul că S.C. ”Grintehplast” S.R.L. a efectuat defrișarea arborilor sau a admis
defrișarea arborilor fără a obține autorizația necesară și fără a respecta prevederile
legale și contractuale, nu a respectat obligația de sesizare și nu a executat obligația
de protejare a bunului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Primăria or. Vatra și Consiliul or. Vatra la 12 iulie a depus o cerere de recurs
împotriva deciziei din 12 martie 2024 prin care a solicitat casarea acesteia și a
hotărârii din 11 iulie 2023 și emiterea unei hotărâri prin care să fie admisă integral
cererea de chemare în judecată.
În calitate de temeiuri ale recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin.
(1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă.
Recurentul, în motivarea cererii sale de recurs a indicat că potrivit
contractului de locațiune, Locatarul avea obligația să se folosească cu bună credință
de terenul închiriată, să mențină potențialul produtiv al terenului închiriat și să
respecte normele maximal admisibile de influență asupra mediului.
Acesta a accentuat faptul că SRL „Grintehplast” a efectuat defrișarea
arborilor sau a admis defrișarea lor fără a obține autorizația necesară și fără a
respecta prevederile legale și contractuale, nu a sesizat organele competente și
locatorul cu privire la defrișare, nu a protejat integritatea terenului închiriat și nu a
contribuit la identificarea făptuitorilor. Încălcările menționate ar constitui un
fundament solid pentru solicitarea rezoluțiunii contractului de locațiune.
Potrivit recurentului, lemnul urma să ajungă în proprietatea APL Vatra ca
ulterior să fie transmis cetățenilor nevoiași din localitate. Astfel, recurentul solicită
echivalentul costului arborilor defrișați sau să fie transmis lemn în cantitatea care a
fost defrișată.
Prin urmare, recursul nu se axează exclusiv pe neachitarea locațiunii, ci și pe
alte încălcări semnificative ale obligațiilor contractuale, care pot constitui temeiuri
legimite pentru rezoluțiunea contractului de locațiune în conformitate cu legislația
aplicabilă.
Consolidarea jurisprudenței în această direcție este esențială pentru a asigura
coerența și predictibilitatea în aplicarea dreptului contractual, contribuind astfel la
4
realizarea unui echilibru justi între interesele părților implicate în litigiile de acest
tip.
În susținerea argumentelor sale a făcut referire la cauza examinată de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului – Pretto și alții c. Italiei, cauza nr. 36812/97.
Prin urmare, recurentul consideră crucial ca jurisprudența națională să
reflecte aceste standarde în ceea ce privește evaluarea temeiurilor de rezoluțiune a
contractului de locațiune, recunoscând că aceste temeiuri nu sunt exhaustive și pot
include diverse circumstanțe care sunt esențiale pentru justificarea unei astfel de
măsuri drastice.
La 20 ianuarie 2025, SRL „Grintehplast” a depus o referință prin care a
solicitat menținerea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel.
În motivarea referinței, intimatul a indicat că recurentul repetat, nemotivat și
cu rea-credință încearcă să rezoluționeze contractul de locațiune, reiterând că la 4
februarie 2020 prin scrisoarea nr. 80, primăria or. Vatra i-a notificat despre rezilierea
unilaterală a contractului de locațiune din 17 iunie 2016, începând cu 10 februarie
Motiv al expedierii acelei scrisori a fost neonorarea obligațiilor de achitare a
datoriilor acumulate de SRL „Consideea”.
Intimatul a mai indicat că la 5 mai 2020 a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului or. Vatra și Primăriei or. Vatra prin care a solicitat
menținerea contractului de locațiune și acordului adițional și recunoașterea nulității
și anularea oricărui efect juridic al notificării necorespunătoare prin depășirea
competențelor făcute de Primăria or. Vatra prin scrisoarea nr. 80 din 4 februarie
2020.
SRL „Grintehplast” indică faptul că începând cu 10 februrie 2020 până la
pronunțarea încheierii Judecătoriei Chișinău din 26 octomrbie 2022 nu a folosit
terenul închiriat și, respectiv, nu a fost responsabil de respctarea normelor de
protecție a mediului, obligațiune care revine pe deplin Primăriei or. Vatra.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
5
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 183 din Codul de procedură civilă:
„(1) După ce primește cererea de chemare în judecată, judecătorul pregătește cauza
pentru dezbateri judiciare pentru a asigura judecarea ei justă și promptă.
(2) Pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice cauză civilă și are
ca scop:
a) precizarea legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice dintre
părți;
b) constatarea circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei.”
Art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(2) Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor
procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau
neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la
solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie la
adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează
părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia orice alte măsuri necesare
bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și altor participanți la proces orice
împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.”
Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile
părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și
explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să
audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în
temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de
judecată.”
Art. 130 din Codul de procedură civilă:
6
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită
fără aprecierea lor.
(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,
veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența
pentru soluționarea cauzei.
(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în
hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,
precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.
(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și
comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”
Art. 901 alin. (5) din Codul civil:
„(5) Neexecutarea obligației înseamnă orice abatere, cu sau fără justificare, de la
executarea corespunzătoare a obligației și include neexecutarea totală sau parțială a
obligației, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligației.”
Art. 1091 din Codul civil:
„(1) Dreptul la rezoluțiune se exercită de către partea îndreptățită prin declarație scrisă
notificată celeilalte părți contractante.
(2) Partea îndreptățită, dacă invocă un interes justificat, poate, în locul rezoluțiunii
conform alin. (1), să ceară instanței de judecată să declare rezoluțiunea prin hotărîre
judecătorească. În condițiile Codului de procedură civilă, partea îndreptățită poate modifica
acțiunea în declarare a rezoluțiunii într-o acțiune în executare silită a obligației contractuale
și invers”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că
dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 12 martie 2024 (Vol. II, f.d.
26-28).
Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost
expediată participanților la proces la data de 16 mai 2024 (Vol. II, f.d. 42). Prin
urmare, recursul declarat la 12 iulie 2024 se consideră depuse în termenul stabilit de
art. 434 din Codul de procedură civilă.
Problematica cauzei vizează, în esență, dacă instanțele inferioare au examinat
litigiul multiaspectual, ținând cont de toate aspectele juridice invocate în recurs. În
special se solicită un control de legalitate în ceea ce privește modul în care instanțele
inferioare au analizat îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de locatar și, ca
efect, nașterea dreptului locatorului de a solicita rezoluțiunea contractului.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că sarcinile de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare (art. 183 din Codul de procedură civilă)
7
și actele privind pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare (art. 185 din Codul de
procedură civilă) aparțin în principal instanțelor de judecată (a se vedea decizia nr.
2ra-727/24, §55).
Art. 183 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă prevede că unul din
principalele scopuri ale pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare este precizarea
legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice dintre părți (a se
vedea și decizia nr. 2rac-269/22, §54-55).
Sarcina determinării raportului juridic dintre părți, care aparține instanței de
judecată, nu poate fi îndeplinită formal. Aceasta necesită inclusiv o calificare
concretă a raportului juridic dintre părți, determinarea limitelor drepturilor și
obligațiilor lor în raport cu elementele aflate în litigiu.
Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că în cadrul
unei acțiuni având ca obiect constatarea/declararea rezoluțiunii unui contract, în
mod logic, o etapă incipientă și indispensabilă de analiză este verificarea existenței
și valabilității contractului a cărui rezoluțiune se solicită.
Importanța acestei etape este cu atât mai accentuată, în speță, cu cât în
referințele sale, SRL „Grintehplast”, în fața primei instanțe și în instanța de apel de
fiecare dată a invocat că la 4 februarie 2020 de către Primăria or. Vatra a fost
transmisă scrisoarea nr. 80 prin care ultima notifică despre rezilierea contractului de
locațiune din 17 iunie 2016 începând cu data de 10 februarie 2020 (Vol. I, f.d. 89).
Potrivit art. 921 alin. (1) și (2) din Codul civil, dreptul la rezoluțiune se
exercită de către partea îndreptățită prin declarație scrisă notificată celeilalte părți
contractante. Partea îndreptățită, dacă invocă un interes justificat, poate, în locul
rezoluțiunii conform alin. (1), să ceară instanței de judecată să declare rezoluțiunea
prin hotărîre judecătorească. În condițiile Codului de procedură civilă, partea
îndreptățită poate modifica acțiunea în declarare a rezoluțiunii într-o acțiune în
executare silită a obligației contractuale și invers.
În speță, rezoluțiunea contractului a fost invocată urmare a unei pretinse
neexecutări esențiale a contractului. Potrivit art. 901 alin. (5) din Codul civil,
neexecutarea reprezintă orice abatere, cu sau fără justificare, de la executarea
corespunzătoare a obligației, incluzând neexecutarea totală sau parțială, executarea
necorespunzătoare sau cu întârziere.
Așadar, noțiunea de neexecutare presupune în mod necesar existența unei
obligații care poate fi executată, ceea ce implică un contract care produce efecte.
Doar în măsura în care executarea este posibilă, se poate aprecia dacă a avut loc o
abatere justificată sau nejustificată.
Prin urmare, temeinicia rezoluțiunii nu se poate examina în mod izolat, ci
doar după stabilirea valabilității și actualității contractului.
8
În prezenta cauză, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
observă că în niciun mod nici în hotărârea primei instanțe și nici în decizia instanței
de apel nu este dată o apreciere scrisorii Primăriei or. Vatra nr. 80 din 4 februarie
2020 în raport cu raportul juridic constituit între aceasta și SRL „Grintehplast”.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au rămas tăcute la acest subiect. În
absența unui răspuns specific și expres, este imposibil de determinat dacă instanțele
inferioare au neglijat acest argument invocat sau dacă au intenționat să-l respingă
și, în această ultimă ipoteză, care puteau fi motivele acestei decizii.
Conform art. 130 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, Instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar
în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu
au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.
Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,
veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și
suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța
judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind
admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței
unor probe față de altele.
În aceste condiții, verificarea motivelor recursului invocate de Primăria or.
Vatra este imposibil de realizat în mod eficient atâta timp cât însăși determinarea
raporturilor juridice dintre părți nu a fost efectuată corespunzător de către instanțele
inferioare.
Lipsa unei aprecieri asupra valabilității și actualității contractului, prin
raportare la notificarea transmisă la 4 februarie 2020, împiedică stabilirea cadrului
juridic în care ar putea fi analizată pretinsa neexecutare a obligațiilor rezultate din
contractul de locațiune vizat.
În absența confirmării existenței unui contract producător de efecte la
momentul sesizării instanței, nu poate fi verificată temeinicia pretenției de
rezoluțiune și, implicit, nici legalitatea soluțiilor pronunțate asupra acesteia.
Dacă instanța de recurs ar proceda la recalificarea sau completarea analizei
juridice omise de instanțele de fond și apel, aceasta s-ar transforma într-o instanță
de judecată în primă și unică instanță.
Astfel, în acest caz, Curtea Supremă de Justiție nu poate purcede la corectarea
omisiunilor instanței de apel, din motiv că ar putea fi impusă să înlocuiască
circumstanțele de drept indicate anterior în actele de dispoziții contestate, cu cele
proprii, ceea ce ar reprezenta o substituire în analiza multiaspectuală a cauzei și ar
fi pusă în situația să examineze cauza ca și cum aceasta nu ar fi fost examinată în
prima instanță și în apel (a se vedea decizia nr. 2ra-727/24, §51-55).
9
În aceste condiții, instanța de recurs consideră deicizia din 12 martie 2024 a
Curții de Apel Chișinău pasibilă de casare cu trimiterea cauzei la rejudecare în alt
complet de judecată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 442, art. 445 alin. (1)
lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Primăria or. Vatra și Consiliul or. Vatra.
Casează decizia din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria or. Vatra și Consiliul
or. Vatra împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Grintehplast”, intervenient
accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Consideea” și Inspectoratul de
Protecție a Mediului și transmite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru în
alt complet de judecată
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
10