3ra-1213/18 — obligarea perfectării contractului de arenda a sectorului de teren

Dosarul nr. 3ra-1213/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.I. Secrieru, A, Danilov, I. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„JB Grup”, reprezentată de avocatul Marcel Burlacu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „JB Grup” împotriva Consiliului or. Vatra, Primăriei or. Vatra cu

privire la obligarea perfectării contractului de arendă a sectorului de teren,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 30 iunie 2017 SRL „JB Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului or. Vatra, Primăriei or. Vatra solicitând obligarea perfectării contractului de

arendă a sectorului de teren.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 03 octombrie 2006 reclamantul a încheiat cu

Primăria or. Vatra contractul de arendă, la licitație cu strigare, nr. 15, prin care a primit

în arendă terenul situat în mun. Chișinău, or. Vatra, malul drept al lacului Ghidighici, cu

suprafața de 0,10 ha, cu destinație construcții ușoare de odihnă.

Reclamantul a menționat că prin decizia Consiliului or. Vatra nr. 7.5 din 01

septembrie 2006 „Cu privire la aprobarea rezultatelor licitației din 14, 17 iulie 2016”

SRL „JB Grup” i-a fost atribuit terenul menționat supra pentru o perioadă de 5 ani la

prețul inițial de 1200 de lei, plata anuală, finală de arendă constituind suma de 1400 de

lei, iar prin decizia Consiliului or. Vatra nr. 6.17.2 din 26 septembrie 2008 cu privire la

modificarea deciziei nr. 7.5 din 01 septembrie 2006, termenul contractului a fost

modificat de la 5 la 10 ani și adăugată sintagma „fără drept de răscumpărare”. Prin

acordul din 05 octombrie 2008 s-a stabilit repetat termenul contractului de arendă ca fiind

de 10 ani și conform pct. 5.3 din contract acest termen urma a fi prelungit odată la 5 ani.

Partea reclamantă a indicat că în anul 2016 a achitat în avans plata de arendă pentru

anul 2017, iar la 31 mai 2017 a remis în adresa Primăriei or. Vatra solicitare privind

prelungirea contractului de arendă, însă un răspuns la această solicitare nu a primit.

Prin hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „JB Grup” împotriva Consiliului or. Vatra, Primăriei or. Vatra cu

privire la obligarea perfectării contractului de arendă a sectorului de teren.

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de

SRL „JB Grup” și a fost menținută hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

1

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că pentru a pretinde dreptul

prioritar la încheierea contractului de locațiune pe un termen nou, apelantul urma să

probeze că întrunește cumulativ condițiile prevăzute la art. 904 alin. (2) Cod civil,

inclusiv că intimatul intenționează să dea în locațiune terenul vizat pe un termen nou,

fapt contestat de acesta prin apelul depus, iar deoarece darea în locațiune a terenului ce

aparține autorității publice locale urmează a fi realizată exclusiv în conformitate cu

cerințele art. 77 al Legii privind administrația publiă loclă și anume prin organizarea unei

licitații, este cert că apelantul nu este îndreptățit să pretindă la încheierea unui nou

contract privind locațiunea terenului respectiv cu eludarea procedurii legale.

Drept urmare, instnța de apel a considerat că prima instanță corect a respins

pretențiile apelantului ca fiind nefondate.

La 06 iulie 2018 SRL „JB Grup”, reprezentată de avocatul Marcel Burlacu, a

declarat recus împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu

au examinat fondul cauzei, iar concluziile expuse în hotărârile adoptate nu sunt bazate

pe circumstanțe obiective, fapt ce generează casarea acestora.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 mai 2018, iar SRL „JB Grup”,

reprezentată de avocatul Marcel Burlacu, a declarat recurs la 06 iulie 2018.

Astfel, recusul declarat de SRL „JB Grup”, reprezentată de avocatul Marcel

Burlacu, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „JB Grup” reprezentată de

avocatul Marcel Burlacu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „JB Grup” reprezentată de

avocatul Marcel Burlacu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de SRL „JB Grup”, reprezentată de avocatul Marcel

Burlacu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„JB Grup”, reprezentată de avocatul Marcel Burlacu, împotriva deciziei din 29 mai 2018

a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

3