3ra-1397/16 — privind contestarea actului administrativ și rezoluțiunea contractului de locațiune

Dosarul nr. 3ra-1397/16

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – V. Chisilița

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, N. Cernat, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor, declarate de către

Asociația Obștească „Vlăstar” și Consiliul or. Vatra în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către Direcția educație, tineret și sport sect. Centru și

Consiliul municipal Chișinău împotriva Consiliului or. Vatra, intervenient accesoriu

Asociația Obștească „Vlăstar” privind contestarea actului administrativ și rezoluțiunea

contractului de locațiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 24 noiembrie 2014 Direcția educație, tineret și sport sect. Centru s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului or. Vatra, intervenient

accesoriu Asociația Obștească „Vlăstar” privind anularea parțială a deciziei nr. 3/22

din 21 august 2012 și anume excluderea pct. 1, poziția 8 a deciziei, ce prevede

transmiterea în arendă a terenului cu suprafața de 8,3697 ha, amplasat pe malul drept al

lacului, rezoluțiunea contractului de locațiune a terenului respectiv din 20 ianuarie

2014 încheiat între Primăria or. Vatra și AO “Vlăstar”.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că prin decizia Consiliului or. Vatra nr.

3/22 din 21 august 2012, s-a decis darea în arendă a terenului cu suprafața de 8,3697,

de pe malul drept al lacului or. Vatra ( lacul Ghidighici), pe care este amplasată tabăra

pentru copii “Zarnița”, care este la balanța Direcției educație, tineret și sport sect.

Centru. Ulterior, prin contractul de locațiune a terenului nr. 1 din 20 ianuarie 2014,

terenul menționat a fost transmis de către Primăria or. Vatra către AO “Vlăstar”.

1

Direcția educație, tineret și sport sect. Centru a menționat că Tabăra “Zarnița”

este amplasată pe malul drept al lacului Ghidighici, or. Vatra și a fost dată în

exploatare în anul 1976, aflîndu-se la balanța Direcției raionale de învățămînt

Leninskii. Prin decizia Primăriei mun. Chișinău nr. 5/75 din 19 februarie 1998,

înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 25 august 2014, Tabăra

“Zarnița” a fost transmisă în gestiunea economică Direcției generale a învățămîntului.

Reclamantul a susținut că prin decizia nr. 7/20 din 28 mai 1990 Comitetul

executiv al Sovietului orășenesc Chișinău de deputați ai poporului s-a decis proiectarea

reconstrucției taberei “Zarnița” pe un teren cu suprafața de 10,3 ha. Construcția a fost

începută, dar din lipsa surselor financiare nu a fost finisată. Astfel, în anul 2007 în

procesul desfășurării lucrărilor de inventariere a imobilului municipal s-a constatat că

nici terenul și nici construcțiile Taberei “Zarnița” nu sînt înregistrate la Agenția

Cadastru; suprafața din dosarul de inventariere tehnică al taberei (8,69 ha) nu

corespunde cu suprafața indicată în decizia nr. 7/20-20 din 28 mai 1990 (10,3 ha), care

prevede reconstrucția taberei.

Direcția educație, tineret și sport sect. Centru a indicat că întru soluționarea

problemei, a solicitat Institutului național pentru proiectări planul geometric al

terenului taberei, acesta fiind înaintat Primăriei or. Vatra spre avizare, însă a fost

refuzată din motivul că terenul taberei ar fi aparținut administrației publice locale

Vatra, iar suprafața taberei ar fi constituit 6 ha, dar nu 10,3 ha. Astfel, din informația

deținută, ÎS “Registru” și Direcția arhitectură a Primăriei mun. Chișinău în acord cu

Primăria or. Vatra au avizat schema de delimitare a hotarelor lacului Ghidighici,

conform căreia terenurile taberei nu sînt repartizate în posesia Primăriei or. Vatra.

Astfel că tabăra pentru copii “Zarnița” constituie patrimoniu al municipiului

Chișinău și se află în gestiunea Direcției educație, tineret și sport sect. Centru,

respectiv dreptul de a decide asupra folosirii, posesiei și dispoziției construcției,

aparține Consiliului municipal Chișinău.

Direcția educație, tineret și sport sect. Centru a solicitat anularea parțială a

deciziei Consiliului or. Vatra nr. 3/22 din 21 august 2012 și anume excluderea pct. 1,

poziția 8 a deciziei, ce prevede transmiterea în arendă a terenului cu suprafața de

8,3697 ha, amplasat pe malul drept al lacului, rezoluțiunea contractului de locațiune a

terenului respectiv din 20 ianuarie 2014, încheiat între Primăria or. Vatra și AO

“Vlăstar”.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 martie 2015 s-a

admis cererea Consiliului municipal Chișinău cu privire la intervenirea în proces (f.d.

72 – 75).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Direcția educație, tineret și

sport sect. Centru. În motivarea soluției s-a reținut că Direcția educație, tineret și sport

sect. Centru și Consiliul municipal Chișinău nu au demonstrat înregistrarea dreptului

de proprietate asupra terenului vizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare și

nici nu au prezentat careva înscrisuri de evidență economică prin care să se ateste că

dispun de careva drepturi în privința bunului imobil (f.d. 157, 162 - 167).

La 31 decembrie 2015 Consiliul municipal Chișinău a înaintat cerere de apel

împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2015,

2

solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

admisă integral (f.d. 159, 179 - 181).

La 05 aprilie 2016 Direcția educație, tineret și sport sect. Centru a înaintat cerere

de alăturare la apel depusă de Consiliul municipal Chișinău, solicitînd casarea hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 183).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 s-a admis apelul declarat

de Consiliul municipal Chișinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 17 decembrie 2015 și s-a pronunțat o nouă hotărîre. S-a anulat decizia

Consiliului or. Vatra nr. 3/22 din 21 august 2012 “Cu privire la aprobarea terenurilor

propuse pentru scoaterea la licitație de Consiliul or. Vatra pentru vînzare – cumpărare

și arendă” în partea transmiterii în arendă a terenului cu suprafața de 8,3697 ha,

amplasat pe malul drept al lacului, pe care este amplasată tabăra “Zarnița”. S-a

rezoluționat contractul de locațiune a terenului cu suprafața de 8,3697 ha, cu nr.

cadastral 0122103.085, situate în mun. Chișinău, or. Vatra, încheiat între Primăria or.

Vatra și AO “Vlăstar”. În motivarea soluției s-a reținut că Direcția educație, tineret și

sport sect. Centru a anexat la materialele cauzei decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 5.75 din 19 februarie 1998 “Cu privire la transmiterea proprietății în gestiune

economică” și decizia nr. 7/20-20 din 28 mai 1990 a Comitetului executiv al

Sovietului orășenesc Chișinău, prin care s-a decis proiectarea reconstrucției taberei

“Zarnița”. Astfel că deciziile menționate confirmă dreptul de proprietate a Consiliului

municipal Chișinău asupra taberei “Zarnița”, ce constituie proprietate municipală (f.d.

191 - 196).

La 07 iulie 2016 Asociația Obștească “Vlăstar” a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, solicitînd casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea (f.d. 199 - 204).

În motivarea cererii de recurs Asociația Obștească “Vlăstar” a invocat că instanța

de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuie să

fie aplicată, a admis o acțiune înaintată tardiv.

La 01 august 2016 Consiliul or. Vatra a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea

hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 (f.d. 209 - 216).

În motivarea cererii de recurs Consiliul or. Vatra a invocat că instanța de apel

verificînd legalitatea hotărîrii și temeinicia în fapt, nu a pătruns în esența cauzei, a

analizat superficial cumulul de probe administrat, nu a pătruns în esența speței

limitînd-se doar la o apreciere arbitrară a probelor și a comis o serie de erori la

aplicarea dreptului material și procedural.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 aprilie 2016 și a fost expediată părților la 18 mai 2016 (f.d. 197). Recurenții au

depus recurs la 07 iulie 2016 și 01 august 2016 și se consideră a fi depus în termen.

La 01 septembrie 2016 Consiliul municipal Chișinău a depus referință la cererea

de recurs declarată de Consiliul or. Vatra, solicitînd respingerea acesteia ca

inadmisibilă.

3

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererile de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursurile declarate de Asociația Obștească “Vlăstar” și Consiliul or.

Vatra nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care

să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurenții au invocat în recursurile lor că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată, a admis o acțiune

înaintată tardiv. De asemenea au invocate că instanța de apel verificînd legalitatea

hotărîrii și temeinicia în fapt, nu a pătruns în esența cauzei, a analizat superficial

cumulul de probe administrat, nu a pătruns în esența speței limitînd-se doar la o

apreciere arbitrară a probelor și a comis o serie de erori la aplicarea dreptului material

și procedural.

În speță, Colegiul menționează că recursurile în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui

temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurenții și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate,

or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433

CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursurile înaintate de Asociația Obștească „Vlăstar”

și Consiliul or. Vatra împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Asociația Obștească „Vlăstar”

și Consiliul or. Vatra, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Direcția educație,

tineret și sport sect. Centru și Consiliul municipal Chișinău împotriva Consiliului or.

Vatra, intervenient accesoriu Asociația Obștească „Vlăstar” privind contestarea actului

administrativ și rezoluțiunea contractului de locațiune.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

5