2rc-56/22 — incasarea datoriei și penalității

2rc-56/22 — incasarea datoriei și penalității (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rc-56/22

(2-21093802-01-2rc-06052022)

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan-Vodă (jud: A. Postu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea cu

Răspundere Limitată „Biovitagro”, avocatul Dumitru Barbăscumpă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Instituția

Publică „Agenția pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Biovitagro” cu privire la încasarea datoriei și

penalității,

împotriva încheierii din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea depusă de apelantul Societatea cu Răspundere Limitată „Biovitagro”

cu privire la repunerea în termenul legal de declarare a apelului și s-a restituit apelul

depus de către acesta, ca fiind depus în afara termenului legal,

c o n s t a t ă :

La 23 iunie 2021, I.P. „Agenția pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „Biovitagro” cu privire la

încasarea datoriei și penalității.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă,

acțiunea a fost admisă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 decembrie 2021,

reprezentantul S.R.L. „Biovitagro”, avocatul Dumitru Barbăscumpă, a depus o cerere

de apel nemotivată împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni,

sediul Ștefan-Vodă, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea

apelului, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La data de 06 aprilie 2022, reprezentantul S.R.L. „Biovitagro”, avocatul

Dumitru Barbăscumpă a depus supliment la cererea de apel nemotivată, indicând

adițional că, apelul nemotivat a fost depus atât prin poștă electronică și semnat cu

semnătură electronică calificată, cât și prin adresare poștală. Lecturând dosarul

judecătoresc, a constatat că la dosar este anexat doar apelul nemotivat depus prin

adresare poștală, iar cât privește apelul nemotivat semnat cu semnătură electronică

1

calificată, acesta nu a fost anexat la dosar și numerotat conform modului stabilit, dar

doar capsat la coperta de la sfârșitul dosarului.

Prin încheierea din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

depusă de apelantul S.R.L. „Biovitagro” cu privire la repunerea în termenul legal de

declarare a apelului și s-a restituit apelul depus de către acesta, ca fiind depus în afara

termenului legal.

La 19 aprilie 2022, reprezentantul recurentului, S.R.L. „Biovitagro”, avocatul

Dumitru Barbăscumpă, a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a încheierii respective,

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, la etapa primirii cererii de apel.

În motivare, a indicat că, soluția instanței de apel este una eronată, instanța s-a

pronunțat în privința raționamentului de restituire a cererii de apel cu încălcarea

normelor de drept procedural și cu o apreciere greșită.

Recurentul a reiterat că, prin încheierea dată au fost încălcate drepturile

procedurale ale acestuia.

Recurentul a precizat că, făcând cunoștință cu materialele dosarului, a constatat

că la dosar sunt anexate două avize poștale de recepție; semnate ca și cum de S.R.L.

„Biovitagro”, fapt care nu corespunde realității și urmează a fi apreciat critic de către

instanța de recurs.

Astfel, a comunicat că, pe ambele avize este aplicată semnătura unei persoane

cu numele de familie — Cociu. Or, a menționat recurentul că, în cadrul S.R.L.

„Biovitagro” nu activează vreo persoană cu acest nume de familie, nu este nici asociat

și nu există careva tangență între o persoană cu numele de familie Cociu și S.R.L.

„Biovitagro”.

A mai susținut recurentul că, a apelat la oficiul poștal din s. Tudora, r-nul Ștefan-

Vodă, unde a primit răspuns că, într-adevăr în adresa S.R.L. „Biovitagro” au parvenit

două adresări poștale de la instanța de judecată, ambele fiind recepționate de Lidia

Cociu, care activează în calitate de contabil la fabrica de vinuri „Tudora-Vin” S.A.,

care se află în aceeași localitate. Adresările poștale au fost transmise Lidiei Cociu pe

motiv că d-ei îl cunoaște pe Mihail Balan, care este tatăl administratorului S.R.L.

„Biovitagro”.

A precizat recurentul că, Mihail Balan a negat faptul recepționării adresărilor

poștale pentru S.R.L. „Biovitagro” și, cu atât mai mult, nici administratorul S.R.L.

„Biovitagro” nu a cunoscut despre procesul judecătoresc sus-nominalizat. Despre

acest proces judecătoresc și despre hotărârea judecătorească de încasare,

administratorul S.R.L. „Biovitagro” a aflat întâmplător, prezentându-se la sediul I.P.

„Agenția pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii” în legătură cu o altă

întrebare pe marginea executării contractului semnat de părțile litigioase.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că,

încheierea de restituire a cererii de apel a fost emisă la 07 aprilie 2022.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele dosarului rezultă că, copia încheierii recurate a fost expediată în

adresa părților la 13 aprilie 2022 și la 15 aprilie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea de

2

însoțire (f.d.99, 100), însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la actele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 19 aprilie 2022, în termenul legal.

Până la examinarea cererii de recurs, nu a fost depusă nici o referință.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs,

fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

recurentului, S.R.L. „Biovitagro”, avocatul Dumitru Barbăscumpă, este neîntemeiat și

necesită a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

Colegiul relevă că, dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de I.P. „Agenția pentru Dezvoltarea și

Modernizarea Agriculturii” împotriva S.R.L. „Biovitagro” cu privire la încasarea

datoriei și penalității, a fost pronunțat la data de 22 noiembrie 2021 (f.d. 75).

Hotărârea din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă, a

fost contestată cu apel de către S.R.L. „Biovitagro” la data de 28 decembrie 2021

(f.d.80-81).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind respingerea cererii cu

privire la repunerea în termen a apelului declarat de S.R.L. „Biovitagro” împotriva

hotărârii din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă, cu

restituirea cererii de apel, din motivele ce succed.

Colegiul învederează că, în temeiul art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură

civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se

face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

3

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât

în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului

de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea

motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Instanța de apel, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, prin

încheierea din 07 aprilie 2022, a respins cererea depusă de S.R.L. „Biovitagro” cu

privire la repunerea apelului în termen și a restituit apelul declarat de S.R.L.

„Biovitagro” împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul

Ștefan-Vodă, ca fiind înaintat în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat

să efectueze repunerea în termen (f.d. 94-98).

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 22 noiembrie 2021 (f.d.75), însă cererea de apel nemotivată a fost depusă

de către S.R.L. „Biovitagro” la data de 28 decembrie 2021 (f.d. 80-81). Ulterior la 06

aprilie 2022 a fost înregistrat apelul motivat (f.d. 89-91).

În conformitate cu art. 111 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Dacă

începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp

care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci

ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea

termenului.

Având în vedere prevederile art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, conform

cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești, Colegiul reține constatarea instanței de apel

precum că nu este justificată omiterea termenului, în situația în care dispozitivul

hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 22 noiembrie 2021, iar cererea de apel a fost

depusă doar la 28 decembrie 2021.

Cu referire la argumentul reprezentantului recurentului precum că nu a cunoscut

despre existența litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, Colegiul menționează că,

instanța de apel corect a constatat existența la materialele cauzei a avizului de recepție

care atestă primirea corespondenței de către S.R.L. „Biovitagro” (f.d.77), prin

aplicarea semnăturii olografe.

Subsecvent nu pot fi reținute alegațiile recurentului precum că scrisorile

expediate de prima instanță nu au fost efectiv și real transmise, or, Colegiul civil

remarcă faptul că, potrivit extrasului din Registrul persoanelor juridice, sediul S.R.L.

„Biovitagro” este r-nul Ștefan Vodă, s. Tudora (f.d.52), adresă în care au și fost

expediate scrisorile de către instanța de judecată.

Cu referire la aserțiunile reprezentantului recurentului precum că, corespondența

adresată societății ar fi fost recepționată de către – o oarecare Lidia Cociu –persoană

4

care nu are tangență cu S.R.L. „Biovitagro”, Colegiul le consideră a fi vădit

neîntemeiate, or, certificatul prezentat în instanța de apel de către administratorul

S.R.L. „Biovitagro” în sensul probării neapartenenței Lidiei Cociu la personalul S.R.L.

„Biovitagro” nu este însoțit de niciun act confirmativ, precum ar fi statele de personal.

De asemenea, Colegiul respinge ca fiind neîntemeiat și argumentul

reprezentantului recurentului precum că terenurile agricole, dar și spațiile de lucru

unde se află și activează angajații S.R.L. „Biovitagro” se află la o distanță de cca 4

km de localitate, or, potrivit art. 10 alin. (1) Legea privind înregistrarea de stat a

persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007,

răspunderea pentru autenticitatea datelor prezentate cu privire la sediu o poartă

persoana juridică.

În conformitate cu art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de chemare

în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui, precum și prin delegație judiciară.

În temeiul art. 183 alin. (4) Cod civil, toate documentele și scrisorile intrate la

sediu se consideră recepționate de către persoana juridică.

Drept urmare, Colegiul conchide că, prima instanță și-a onorat obligația de a

comunica pârâtului S.R.L. „Biovitagro” actele procedurale emise, inclusiv înștiințările

destinate acestuia la adresa pârâtului unde își are sediul: r-nul Ștefan Vodă, s. Tudora

(f.d. 52), de altfel, aceeași adresă fiind indicată în cererile de apel și de recurs (f.d. 80,

89, 101), însă nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată recepționarea

corespondenței de către o altă persoană decât destinatarul, în sensul pretins de

recurent, în situația în care avizele de recepție din adresa destinatarului au fost remise

instanței de judecată contrasemnate ca urmare a primirii corespondenței.

În atare circumstanțe, Colegiul notează că, argumentele reprezentantului

recurentului nu pot fi reținute în justificarea omiterii termenului de contestare cu apel

a hotărârii primei instanțe, or, împrejurările detaliate anterior denotă că, recurentul a

fost informat despre existența litigiului aflat pe rolul primei instanțe, având în vedere

că ultima a înștiințat despre aceasta pârâtul prin mijloacele prevăzute de lege la sediul

acestuia.

De altfel, faptul pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești în lipsa

pârâtului, la fel, nu justifică omiterea termenului de 30 de zile de atacare cu apel a

hotărârii primei instanței de la pronunțarea dispozitivului acesteia, în condițiile în care

materialele cauzei denotă că pârâtul a fost informat despre existența litigiului aflat pe

rolul instanței de judecată, inclusiv despre ședința de judecată numită pentru data de

22 noiembrie 2021, când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești.

Mai mult, la data de 23 noiembrie 2021, dispozitivul hotărârii judecătorești a

fost publicat pe Portalul Național al Instanțelor, fiind și expediat în adresa pârâtului

conform scrisorii datate cu 24 noiembrie 2021 (f.d.76).

Obligația instanței de judecată în virtutea art. 236 alin. (4) Cod de procedură

5

civilă, care stipulează că, participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea

dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile, nu exclude obligația

participanților la proces de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale în

conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3), art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă,

în situația în care pârâtul a fost informat prin mijloacele prevăzute de lege despre

existența litigiul aflat pe rolul instanței. Părțile antrenate într-un proces, trebuie să se

comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator

și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și

de jurisprudența CtEDO.

Colegiul iterează că, alegațiile reprezentantului recurentului precum că

scrisoarea recomandată nu i-ar fi fost efectiv și real transmisă de către prima instanță

sunt infirmate de prezența la materialele cauzei civile a avizului de recepție

contrasemnat, cu nr. DS8002024643AS (f.d. 77).

Astfel, decad argumentele reprezentantului recurentului precum că despre

existența litigiului a aflat întîmplător, mai tîrziu, prezentându-se la sediul I.P. „Agenția

pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii” în legătură cu o altă întrebare pe

marginea executării contractului semnat de părțile litigioase.

În context, Colegiul punctează că, odată ce legiuitorul a stabilit un termen strict

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii pentru exercitarea căii de

atac-apelul, apelantul nu a avut decât obligația de a se conforma acestui termen.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției

și asigurarea securității raporturilor juridice.

Legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a apelului a urmărit:

asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special luându-se în considerare

și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea

persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut de

lege; asigurarea stabilității raporturilor juridice constatate prin hotărârea primei

instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării

unei noi soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua

cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.

Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind corectă soluția instanței de apel privind

respingerea cererii de repunere în termenul de apel, care a determinat restituirea cererii

de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, având în vedere

depunerea acesteia în afara termenului legal, or, instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Alegațiile părții recurente inserate în recurs nu și-au găsit confirmare și nu pot

fi reținute în casarea încheierii contestate, precum și în repunerea în termenul de apel,

deoarece omiterea termenului de declarare a apelului este imputabilă recurentului, care

nu și-a exercitat drepturile procedurale în interiorul termenului stabilit de legiuitor.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.

20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, promovat și în

jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un remediu efectiv conform art.13 CEDO,

Colegiul relevă că, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat

6

posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul instituit de legiuitor.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu menținerea

încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea cu

Răspundere Limitată „Biovitagro”, avocatul Dumitru Barbăscumpă.

Se menține încheierea din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Instituția Publică „Agenția

pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Biovitagro” cu privire la încasarea datoriei și penalității.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

7