2ra-737/25 — Decăderea din drepturile părintești

La 3 iulie 2024, Tatiana Manoli, reprezentată de avocatul Nadejda Rotaru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian Manoli, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei, Telenești și Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei, Florești privind decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii a indicat că la 29 noiembrie 2018 a fost desfăcută căsătoria dintre reclamantă și pârât prin hotărâre judecătorească. În perioada căsătoriei s-au născut trei copii, care locuiesc cu mama reclamantă.

Aceasta susține că deși pârâtul a promis ajutor material, acesta nu a contribuit și nu contribuie la întreținerea materială a copiilor, suferă de alcoolism, manifestă atitudine rezervată față de creșterea, educarea și supravegherea copiilor. Reclamanta ar fi nevoită să asigure cu mijloace financiare proprii toate condițiile necesare de trai copilului minor.

Astfel, reclamanta a solicitat pe cale judiciară încasarea de la pârât a pensiei de întreținere, în rezultatul căreia a fost emisă hotărârea din 14 septembrie 2022 a Judecătoriei Soroca prin care s-a încasat pensia de întreținere în privința a trei copii minori până la atingerea majoratului. Potrivit încheierii executorului judecătoresc din 4 iunie 2024, restanța la pensia de întreținere o constituia 63200,57 lei.

Tatiana Manoli susține că familia s-a destrămat când copiii erau de vârstă fragedă și nu îl identifică și nu îl cunosc pe pârât ca fiindu-le tată.

În temeiul art. 67 lit. a), f), art. 68 din Codul familiei, reclamanta a solicitat să fie decăzut pârâtul Adrian Manoli din drepturile părintești față de cei trei copii și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că concluzia instanței de fond este una corectă, și a constatat că prima instanța a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Instanța de judecată consideră că, la caz nu sunt întrunite temeiurile legale pentru decăderea pârâtului-intimat Manoli Adrian din drepturile părintești asupra copiilor săi.

Din probatoriul administrat la cauză, nu rezultă că în speță sunt întrunite criteriile legale de decădere a pârâtului intimat - Manoli Adrian din drepturile părintești asupra copiilor săi.

La caz, drept temeiuri pentru decăderea tatălui din drepturile părintești a fost invocat faptul, că acesta se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, cât și prin faptul că suferă de alcoolism. Sub aspectul enunțat instanța de apel reține că temei pentru decăderea din drepturile constituie eschivarea anume cu rea-credință de la executarea obligațiilor părintești.

În acest context sarcina de probațiune aparține, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, Reclamantei-apelatei Manoli Tatiana, însă ultima nu a demonstrat prin probe pertinente și admisibile, potrivit articolelor 121, 122 din Codul de procedură civilă, că Manoli Adrian s-a eschivat de la exercitarea obligațiilor părintești în raport cu copiii săi.

Mai mult decât atât, în ședința instanței de apel reprezentantul apelantei a declarat că intimatul Manoli Adrian în prima instanță a confirmat că suferă de alcoolism și este la evidență psihologică. Însă la materialele cauzei careva probe în acest sens nu au fost anexate. Iar, potrivit certificatului-caracteristică eliberat de Primăria com. Chițcanii Vechi, r-nul Telenești, se atestă că Manoli Adrian atât în familie cât și în locurile publice dă dovadă de un comportament bun. Plângeri la adresa acestuia până la moment pe teritoriul localității nu au fost înregistrate. 2

Astfel, partea care a inițiat procesul nu a probat în fața instanței că tatăl copiilor a refuzat cu rea-credință și cunoștință de fapt de la exercitarea obligațiilor părintești, deși a dispus de posibilitate reală în acest sens.

Deși la materialele cauzei au fost anexate încheierea privind stabilirea cuantumului restanței la plata pensiei de întreținere, emisă de executorul judecătoresc Zadorojniuc Liliana la data de 04.06.2024, instanța de apel ține să menționeze că la materialele cauzei nu se regăsesc probe care ar confirma situația că Manoli Adrian are posibilitatea de a participa la educația, instruirea, întreținerea copiilor minori, însă se eschivează intenționat de la exercitarea obligațiilor părintești, achitând în limita posibilităților.

Colegiul constată că la caz, instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt întrunite condițiile legale pentru decăderea din drepturile părintești a pârâtului-intimat Manoli Adrian în lipsa unor dovezi certe și convingătoare privind un comportament abuziv, periculos sau profund dezinteresat față de copiii săi minori.

Instanța apreciază că pârâtul-intimat Manoli Adrian nu a renunțat la calitatea sa de părinte, iar faptul că și-a exprimat dorința de a păstra relațiile personale cu copiii confirmă interesul său autentic de a participa la creșterea și educarea acestora, în limitele stabilite de hotărârile judecătorești. 20. instanța de apel conchide că Manoli Tatiana, nu a prezentat probe suficiente, utile și pertinente ce ar confirma eschivarea cu rea-credință a lui Manoli Adrian de la exercitarea obligațiilor părintești, cât și manifestarea unui comportament amoral și abuziv ce influențează negativ copiii *****. Or, anume rea-credința părintelui în raport cu drepturile copilului constituie temei de decădere din drepturile părintești.

În motivarea recursului a indicat aplicarea greșită și neuniformă a normelor de drpet material, respectiv art. 67-68 din Codul familiei, aprecierea eronată a probelor administrate, aplicarea neuniformă a prevederilor art. 64 și 65 din Codul familiei în raport cu practica constantă a instanțelor naționale. Aceasta susține că în cauze similare instanțele au dispus decăderea părinților din drepturi chiar și în lipsa unui comportament violent, doar pentru neplata repetată a pensiei de întreținere și absența implicării. Susține că neachitarea sistematică și nejustificată a pensiei de întreținere a avut loc în contextul în care debitorul a avut posibilități reale, ceea ce constituie o rea-credință. Codul familiei nu ar impune demonstrarea 3 intenției directe, ci constatarea faptelor de neglijență repetată și lipsă de implicare. În ședința de judecată pârâtul Adrian Manoli ar fi declarat expres că nu are de gând să achite vreodată datoria restantă și că ar fi la evidență psihologică pentru alcoolism. Lipsa unui certificat medical nu înlătură gravitatea faptului, mai ales în contextul protecției minorilor. Documentul emis de autoritatea locală prin care intimatul ar fi fost evaluat pozitiv nu ar reflecta comportamentul real al părintelui în mediul familial, ci doar percepția comunitară. Instanța nu ar fi ținut cont de interesul superior al copiilor și trebuia să examineze cauza din perspectiva copiilor nu al tatălui.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; 4 f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Decizia integrală a Curții de Apel Cahul a fost expediată participanților la proces la 15 august 2025 (f.d. 92), motiv pentru care cererea de recurs depusă de Manoli Tatiana, reprezentată de avocata Nadejda Rotaru, a fost depusă cu respectarea termenului.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurentă și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății, a identificat corect natura obligațiilor ce revin părinților. Concluziile instanței de apel au fost rezultate din cercetarea multiaspectuală a probelor și având în vedere interesul superior al copiilor.

În jurisprudența sa (decizia nr. 2rac-32/23, §48, decizia nr. 2ra-489/23, §51, decizia nr. 2ra-188/25, §48, decizia nr. 2ra-1258/23, §40-43), Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într- un raport juridic. Astfel, hotărârea judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple presupuneri ci doar pe probe.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Manoli Tatiana, reprezentată de avocata Nadejda Rotaru ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Manoli Tatiana, reprezentată de avocata Nadejda Rotaru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6