2ra-487/24 — Decăderea din drepturile părintești

La 31 martie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.27), Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Roman Savițchi, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț, solicitând decăderea din drepturile părintești a lui Roman Savițchi, în privința copilului minor xxxxx, născută la xxxxx și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în suma de 10 000 de lei, cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în suma de 100 de lei și alte cheltuieli în legătură cu soluționarea litigiului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că s-a aflat în relații de căsătorie cu pârâtul Roman Savițchi. La xxxxx s-a născut fiica xxxxx. Iar la 14 octombrie 2021, prin hotărâre judecătorească, a fost desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul și s-a determinat domiciliul copilului minor xxxxx cu mama Cristina Savițchi. S-a încasat de la Roman Savițchi în beneficiul Cristinei Savițchi pensia pentru întreținerea copilului minor în sumă bănească fixă în mărime de 1 000 de lei lunar, începând cu data de 26 iulie 2021 și până la atingerea majoratului copilului.

Reclamanta a afirmat că fiica minoră se află la educarea și întreținerea sa, iar tatăl Roman Savițchi nu participă la educația și întreținerea copilului, are o atitudine neglijentă față de copil, nu se interesează de soarta acestuia, starea de sănătate, încălcând grav obligațiile sale părintești. Copilul comun se află la o vârstă atât de fragedă, iar pârâtul nu a manifestat dorința de a păstra legăturile cu copilul. Nu a mai manifestat un comportament demn de un părinte, nu s-a interesat de soarta copilului, starea sănătății. Dimpotrivă când era necesar acordul sau intervenția tatălui pentru a fi perfectate unele acte ale copilului, pârâtul refuză acordarea permisiunii necesare. Acest fapt punea sub semnul întrebării perfectarea actelor sau făceau imposibilă perfectarea documentelor necesare cum ar fi obținerea sau redobândirea unei alte cetățenii, posibilitatea obținerii unei burse în străinătate pentru continuarea studiilor, abuzând în acest sens de drepturile părintești.

De asemenea, a indicat că pârâtul Roman Savițchi a rupt legătura cu copilul, nu a solicitat perfectarea unui grafic de întrevederi, nu s-a interesat de sănătatea acestuia, astfel ignorându-l total, fiind rămas în grija exclusivă a mamei. Pârâtul în calitatea sa de părinte și reprezentant legal, în mod intenționat și cu rea-credință, abuzează de drepturile sale părintești față de 1 copil, are o atitudine total neglijentă și imorală în vederea apărării drepturilor și intereselor legitime ale copilului, și anume dreptul la libera circulație, a dreptului copilului de a-și obține, redobândi cetățenia ascendenților săi pe linia de rudenie, fiind în detrimentul interesului superior al copilului. Pârâtul nu respectă obligațiile sale părintești față de copilul comun, ignorând prevederile legale. Pârâtul Roman Savițchi nu-și onorează obligațiile față de copilul comun. Părintele care nu se implică în nici un mod la educația și creșterea copilului, practic, nu construiește nici un fel de relație între părinte și copil, deoarece lipsesc interacțiunile dintre ei, care într-un mod normal ar trebui să existe.

Reclamanta a declarat că de întreținerea și educația copilului se ocupă doar ea, iar pârâtul se eschivează de la plata lunară a pensiei de întreținere a minorei, faptul dat se atestă prin certificatul nr. 187p/a-35/2021 din 02 martie 2023, eliberat de executorul judecătoresc. Pârâtul nu a participat la creșterea, educația și instruirea copilului, nici nu a asigurat măcar întreținerea copilului prin achitarea lunară a pensiei de întreținere, deși are posibilitate reală de a asigura măcar întreținerea materială prin plata pensiei de întreținere. De întreținerea copilului pe parcursul ultimilor ani se ocupă de una singură. Astfel, pârâtul urmează a fi decăzut din drepturile părintești, deoarece se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, acumulând o restanță la plata acesteia de 21 000 de lei.

Reclamanta a menționat că a apelat la serviciile avocatului, căruia i-a achitat suma de 10 000 de lei, conform bonului de plată seria DAA nr. 13759017 din 07 februarie 2023. La fel, a achitat si taxa de stat la depunerea cererii în instanța de judecată în sumă de 100 de lei, cheltuieli ce urmează a fi compensate de către pârât.

Prin decizia din 14 martie 2024 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel evaluând soluția primei instanțe prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, instanța de apel consideră că concluzia instanței de fond este una corectă.

După cum rezultă din materialele cauzei civile, instanța de apel cu certitudine a constatat că, copilul minor xxxxx s-a născut la xxxxx, având părinții: mama – Cristina Savițchi și tata – Roman Savițchi.

Prin hotărârea din 13 septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, s-a desfăcut căsătoria încheiată între Roman Savițchi și Cristina (Codreanu) Savițchi, înregistrată la 03 noiembrie 2018, sub nr. 119 la Serviciul stare civilă Edineț. S-a determinat domiciliul copilului minor xxxxx cu mama Cristina Savițchi. S-a încasat de la Roman Savițchi în beneficiul Cristinei Savițchi pensia pentru întreținerea copilului minor xxxxx, în sumă bănească fixă în mărime de 1 000 de lei lunar, începând cu data de 26 iulie 2021 și până la atingerea majoratului copilului.

Adeverințele eliberate de Primăria or. Edineț atestă că componența familiei Cristinei Savițchi este formată din: fiul xxxxx, a.n. xxxxx (student) și fiica xxxxx, a.n.xxxxx.

Potrivit certificatului nr. 187p/a-35/2021 din 02 martie 2023, eliberat de executorul judecătoresc Mariana Bușuleac, se atestă faptul că, Cristina Savițchi într-adevăr primește pensia de întreținere lunară de la Roman Savițchi pentru copilului minor xxxxx, născută la xxxxx. Debitorul Roman Savițchi a acumulat restanța la plata pensiei în perioada 26 iulie 2021 - 02 martie 2023, în sumă de 21 000 de lei.

Conform anchetei sociale de evaluare inițială a familiei Cristinei Savițchi din 24 februarie 2023, eliberată de Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț: copiii - xxxxx a.n. xxxxx și xxxxx, a.n.xxxxx, locuiesc împreună cu mama Savițchi Cristina, a.n.xxxxx. Când Savițchi Cristina pleacă peste hotarele țării la muncă, copiii rămân în grija bunicii xxxxx. Tatăl biologic al copilului xxxxx nu comunică cu copilul, nu participă la creșterea și educarea copilului de xxxxx ani și nici nu achită pensia de întreținere. Reclamanta dorește să-l decadă din drepturile părintești, deoarece nu își îndeplinește obligațiunile părintești. Copilul minor xxxxx, frecventează grădinița creșă xxxxx din orașul Edineț.

Potrivit avizului eliberat cu nr.1114 din 05 septembrie 2023, de către Autoritatea Tutelară Teritorială Edineț, cu privire la decăderea din drepturile părintești a lui Roman Savițchi, în privința copilului minor xxxxx, rezultă că examinând cazul, actele prezentate la cerere și fiind în imposibilitate de a 3 discuta cu tatăl copilului referitor la eschivarea de la achitarea pensiei de întreținere, Autoritatea Tutelară a ajuns la concluzia că, nu își poate exprima opinia în privința decăderii din drepturile părintești a lui Roman Savițchi și lasă rezolvarea cazului la discreția instanței de judecată.

În continuare, instanța de apel a menționat Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 989 care consacră faptul că în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.

Instanța de apel cu referire la prevederile art.9 pct.1), pct.2), pct.3, art. 18 pct.1, art. 27 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1998, a reținut decăderea din drepturile părintești, ca cea mai gravă sancțiune civilă luată împotriva părinților pentru greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor de părinte are loc numai pe cale judecătorească. Potrivit prevederilor art.68 alin. (2) din Codul familiei, acțiunea privind decăderea din drepturile părintești poate fi pornită de celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul.

Criteriul de bază în toate litigiile de familie în care sunt implicați copii minori îl reprezintă principiul asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Astfel, instanțele de judecată vor soluționa cauzele civile privind decăderea din drepturile părintești prin prisma principiului enunțat, având în vedere că soluționarea cauzei în strictă conformitate cu normele legale și în termen rezonabil constituie în sine o garanție de protecție a interesului superior al copilului, cât și a familiei.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauzele de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală, astfel că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un compartiment deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului. CtEDO subliniază totuși că acest interes prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale.

Conform art.67 lit.a), h) din Codul familiei, părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, în alte cazuri cînd aceasta o cer în interesele copilului.

Analizând prevederile legale enunțate, raportându-le la materialele cauzei civile, instanța de apel a relevat caracterul neîntemeiat al cererii de apel și statuează asupra temeiniciei soluției instanței de fond, or, CtEDO subliniază că interesul superior al copilului prezintă un dublu aspect: 1) 4 (cauza Gnahore, paragraful 59) pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos; 2) pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (cauza Maumousseau și Washington împotriva Franței, nr. 39.388/05, paragraful 67).

Coroborând aspectele sus enunțate cu materialele speței, instanța de apel a apreciat critic argumentul reclamantei/apelante referitor la faptul că pârâtul/intimat urmează a fi decăzut din drepturile părintești ca urmare a neparticipării la educația copilului minor, nemanifestării de interes față de soarta copilului, or, la caz sunt aplicabile prevederile art. 130 alin.(1), (3) din Codul de procedură civilă, redând textul acestora.

Instanța de apel a acceptat că comportamentul lui Roman Savițchi în raport cu copilul său nu reprezintă relațiile model între tată și fiu, însă neexercitarea corespunzătoare a drepturilor părintești trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a atrage sancțiunea decăderii, astfel că nu orice atitudine sau comportament necorespunzător al părinților conduce la decăderea din drepturile părintești, or comportamentul lui Roman Savițchi nu a atins gradul de gravitate pentru a fi temei de decăderea a acestuia din drepturile de a fi tatăl copilului. Apreciind speța sub aspectele invocate, se reține că sancțiunea decăderii din drepturile părintești poate fi aplicată față de părinții care, din culpă gravă, nu-și îndeplinesc obligațiunile față de copii sau fac abuz de drepturile părintești. Astfel, raportând cele menționate la caz, instanța de apel relevă că nu au fost prezentate probe ce ar confirma culpa gravă a pîrîtului/intimat la neîndeplinirea obligațiilor părintești și nici faptul că acesta este nedemn pentru a fi tatăl copilului.

Apreciind argumentele aduse în ședințele de judecată în instanța inferioară, cât și lecturând avizele autorității tutelare prin prisma principiului asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, având în vedere prezența dublului aspect, menționat supra, instanța de apel a conchis că prezența lui Roman Savițchi în viața copilului său și participarea acestuia la educarea lui sunt în interesul copilului.

În consecința celor expuse, instanța de apel a relevat faptul că, decăderea din drepturile părintești este o sancțiune foarte drastică, astfel încât ea trebuie aplicată față de părinți numai după ce se va constata că alte măsuri luate față de părinți ce nu-și îndeplinesc obligațiile părintești, precum cele prevăzute de art. 74 din Codului familiei nu au dat nici un efect.

În susținerea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel. Instanța de apel a instrumentat pripit materialul cauzei, nu a intrat în esența circumstanțelor cauzei. Cazul a fost examinat superficial fără a manifesta interes în vederea stabilirii adevărului și a oferi ajutor justițiabilului, ceea ce este de mare importanță. La fel ca și instanța de fond, instanța de apel a redat aceleași idei, care sunt în contradicție cu circumstanțele speței. Este inoportun a păstra drepturile unui părinte care acesta nu se implică absolut în viața copilului său.

Recurenta a susținut aceleași motive în continuare, deoarece la examinarea cauzei în instanța de apel, cât și emiterea deciziei nu s-a luat în considerare, nici nu s-a expus pe marginea acestor motive notate în cererea de apel. La motivarea hotărârii, instanța a reținut „la examinarea cauzelor civile privind decăderea din drepturile părintești se va ține cont de legătura dintre părinte-copil care trebuie să fie una pozitivă si echilibrată și să crească progresiv”, „Față de aceste temeiuri de drept, temeinicia acțiunii, care are ca obiect decăderea din drepturile părintești, urmează a fi analizată din punct de vedere a acțiunilor sau inacțiunilor, care pun în primejdie sănătatea fizică și psihică a copilului, asigurarea condițiilor de trai și materiale, învățătura și instruirea copilului, circumstanțe, care de fapt și constituie temelia măsurii decăderii din drepturile părintești”. Astfel, recurenta și-a exprimat acordul cu aceasta reținere, dar nu se atribuie și la cazul dat, deoarece între tatăl Roman Savițchi și copilul xxxxx, care are doar xxxxx ani absolut nu există nici o legătură, „tatăl nici nu se implică în viața copilului, nici cu un ajutor material, dar nici moral. Va fi foarte dur, dar ce părinte este în cazul în care nu contribuie și nici nu dă de știre despre existența acestuia.

Tot instanța prin hotărâre a indicat că „..consideră necesar de a menționa că, sancțiunea decăderii din drepturile părintești, reglementată de Codul Familiei, reprezintă cea mai severă măsură din dreptul familiei”. Într- adevăr este cea mai drastică, anume din cauza indiferenței față de copii, este necesar cu părere de rău de a se ajunge la astfel de acțiuni drastice pentru a conștientiza că a fi tată este o responsabilitate. Dacă era un tată exemplar, nu s-ar fi ajuns la situația prezentă.

În opinia recurentei alt motiv al instanței „..instanța constată faptul că, reclamanta Savițchi Cristina și reprezentantul său, avocatul Sandu Stela nu a probat în nici un fel starea de pericol iminent generat de acțiunile pârâtului Savițchi Roman, sau de eschivare intenționată, cu rea-voință de la obligațiile părintești care ar justifica aplicarea celei mai dure sancțiuni din dreptul familiei în privința acestuia”. În primul rând, a anexat la materialele cauzei dovada că Roman Savițchi are restanță la pensia alimentară. În cazuri similare se trage la răspundere pentru astfel de fapte, pentru neexecutarea hotărârii judecătorești și anume neachitarea pensiei alimentare. 6

Recurenta a considerat că numele tatălui Roman Savițchi reflectat în certificatul de naștere a copilului minor, nu favorizează cu nimic pe nimeni. Ea este unicul întreținător al copilului. Lucrează în Italia, într-o țară străină, efectiv la moment se afla în proces de perfectare a actelor românești atât ale sale, cât și ale fiicei sale, însă din considerentul că tatăl se opune, acesta fiind un impediment la perfectarea actelor. Pârâtul refuză să dea acordul la perfectarea actelor.

Deși instanța a considerat declarative argumentele din cererea de chemare în judecată de decădere din drepturile părintești, însă cererea de chemare în judecată este întemeiată pe probe și prevederi legale, redând în context art. 67 din Codul familiei. Iar Roman Savițchi întrunește motivele stipulate în art. 67 lit. a) din Codul familiei pentru decădere din drepturi părintești. Or, Codul Familiei prevede că pentru decăderea din drepturile părintești este suficient întrunirea unei condiții din cele prevăzute de art.67 din Codul familiei.

Copilul minor la vîrsta sa fragedă de doar xxxxx ani înțelege că tatăl său a plecat și și-a refăcut viața de familie, abandonând-o și nu dorește de a ține o legătură cu acesta, considerând ca a fost trădată.

În opinia recurentei, o parte din constatările instanței de judecată sunt doar în folosul tatălui Roman Savițchi.

La fel, a considerat ca fiind justificate și cheltuielile de judecată solicitate.

La 28 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.144, 147).

Intimatul și intervenientul accesoriu nu au făcut uz de dreptul procedural și nu au depus referințe la cererea de recurs.

Recursul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția din 01 septembrie 2023: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă, în redacția din 01 septembrie 2023: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat ca temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023, deși, recursul a fost depus ulterior operării modificărilor la norma de drept privind temeiurile recursului.

Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța de apel.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa 9 necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei din 14 martie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 10