2ra-487/24 — decaderea din drepturile parintesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decaderea din drepturile parintesti
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-487/24 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Cristina Savițchi,
reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Cristina Savițchi împotriva lui Roman Savițchi, intervenient accesoriu
Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț, cu privire la
decăderea din drepturile părintești și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 14 martie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-487/24
NR. PIGD 2-23050010-01-2ra-15042024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Inadmisibilitatea recursului. Dezacordul cu actul judecătoresc contestat nu
constituie temei de admitere a recursului. Invocarea art. 432 alin. (2) lit. c) din
Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023.
Judecătoria Edineț, sediul Central, jud. Gh. Bîrsan,
Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, Iu. Grosu, A. Ciobanu,
27 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 martie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.27), Cristina
Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Roman Savițchi, intervenient accesoriu
Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț, solicitând decăderea
din drepturile părintești a lui Roman Savițchi, în privința copilului minor
xxxxx, născută la xxxxx și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în
suma de 10 000 de lei, cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în
suma de 100 de lei și alte cheltuieli în legătură cu soluționarea litigiului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că s-a aflat în relații de
căsătorie cu pârâtul Roman Savițchi. La xxxxx s-a născut fiica xxxxx. Iar la
14 octombrie 2021, prin hotărâre judecătorească, a fost desfăcută căsătoria
încheiată cu pârâtul și s-a determinat domiciliul copilului minor xxxxx cu
mama Cristina Savițchi. S-a încasat de la Roman Savițchi în beneficiul
Cristinei Savițchi pensia pentru întreținerea copilului minor în sumă
bănească fixă în mărime de 1 000 de lei lunar, începând cu data de 26 iulie
2021 și până la atingerea majoratului copilului.
Reclamanta a afirmat că fiica minoră se află la educarea și întreținerea
sa, iar tatăl Roman Savițchi nu participă la educația și întreținerea copilului,
are o atitudine neglijentă față de copil, nu se interesează de soarta acestuia,
starea de sănătate, încălcând grav obligațiile sale părintești. Copilul comun
se află la o vârstă atât de fragedă, iar pârâtul nu a manifestat dorința de a
păstra legăturile cu copilul. Nu a mai manifestat un comportament demn de
un părinte, nu s-a interesat de soarta copilului, starea sănătății. Dimpotrivă
când era necesar acordul sau intervenția tatălui pentru a fi perfectate unele
acte ale copilului, pârâtul refuză acordarea permisiunii necesare. Acest fapt
punea sub semnul întrebării perfectarea actelor sau făceau imposibilă
perfectarea documentelor necesare cum ar fi obținerea sau redobândirea unei
alte cetățenii, posibilitatea obținerii unei burse în străinătate pentru
continuarea studiilor, abuzând în acest sens de drepturile părintești.
De asemenea, a indicat că pârâtul Roman Savițchi a rupt legătura cu
copilul, nu a solicitat perfectarea unui grafic de întrevederi, nu s-a interesat
de sănătatea acestuia, astfel ignorându-l total, fiind rămas în grija exclusivă
a mamei. Pârâtul în calitatea sa de părinte și reprezentant legal, în mod
intenționat și cu rea-credință, abuzează de drepturile sale părintești față de
1
copil, are o atitudine total neglijentă și imorală în vederea apărării drepturilor
și intereselor legitime ale copilului, și anume dreptul la libera circulație, a
dreptului copilului de a-și obține, redobândi cetățenia ascendenților săi pe
linia de rudenie, fiind în detrimentul interesului superior al copilului. Pârâtul
nu respectă obligațiile sale părintești față de copilul comun, ignorând
prevederile legale. Pârâtul Roman Savițchi nu-și onorează obligațiile față de
copilul comun. Părintele care nu se implică în nici un mod la educația și
creșterea copilului, practic, nu construiește nici un fel de relație între părinte
și copil, deoarece lipsesc interacțiunile dintre ei, care într-un mod normal ar
trebui să existe.
Reclamanta a declarat că de întreținerea și educația copilului se ocupă
doar ea, iar pârâtul se eschivează de la plata lunară a pensiei de întreținere a
minorei, faptul dat se atestă prin certificatul nr. 187p/a-35/2021 din 02 martie
2023, eliberat de executorul judecătoresc. Pârâtul nu a participat la creșterea,
educația și instruirea copilului, nici nu a asigurat măcar întreținerea copilului
prin achitarea lunară a pensiei de întreținere, deși are posibilitate reală de a
asigura măcar întreținerea materială prin plata pensiei de întreținere. De
întreținerea copilului pe parcursul ultimilor ani se ocupă de una singură.
Astfel, pârâtul urmează a fi decăzut din drepturile părintești, deoarece se
eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei
de întreținere, acumulând o restanță la plata acesteia de 21 000 de lei.
Reclamanta a menționat că a apelat la serviciile avocatului, căruia i-a
achitat suma de 10 000 de lei, conform bonului de plată seria DAA nr.
13759017 din 07 februarie 2023. La fel, a achitat si taxa de stat la depunerea
cererii în instanța de judecată în sumă de 100 de lei, cheltuieli ce urmează a
fi compensate de către pârât.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 octombrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, s-a respins integral ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în
judecată depusă de Cristina Savițchi împotriva lui Roman Savițchi,
intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț,
cu privire la decăderea din drepturi părintești ale lui Roman Savițchi față de
copilul xxxxx, născută xxxxx, și încasarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 octombrie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.60), Cristina
Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 24 octombrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii primei
instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în
judecată integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
2
Prin decizia din 14 martie 2024 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul
declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu
și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel evaluând soluția primei
instanțe prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu
circumstanțele de fapt și de drept invocate, instanța de apel consideră că
concluzia instanței de fond este una corectă.
După cum rezultă din materialele cauzei civile, instanța de apel cu
certitudine a constatat că, copilul minor xxxxx s-a născut la xxxxx, având
părinții: mama – Cristina Savițchi și tata – Roman Savițchi.
Prin hotărârea din 13 septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, s-a
desfăcut căsătoria încheiată între Roman Savițchi și Cristina (Codreanu)
Savițchi, înregistrată la 03 noiembrie 2018, sub nr. 119 la Serviciul stare
civilă Edineț. S-a determinat domiciliul copilului minor xxxxx cu mama
Cristina Savițchi. S-a încasat de la Roman Savițchi în beneficiul Cristinei
Savițchi pensia pentru întreținerea copilului minor xxxxx, în sumă bănească
fixă în mărime de 1 000 de lei lunar, începând cu data de 26 iulie 2021 și
până la atingerea majoratului copilului.
Adeverințele eliberate de Primăria or. Edineț atestă că componența
familiei Cristinei Savițchi este formată din: fiul xxxxx, a.n. xxxxx (student)
și fiica xxxxx, a.n.xxxxx.
Potrivit certificatului nr. 187p/a-35/2021 din 02 martie 2023, eliberat
de executorul judecătoresc Mariana Bușuleac, se atestă faptul că, Cristina
Savițchi într-adevăr primește pensia de întreținere lunară de la Roman
Savițchi pentru copilului minor xxxxx, născută la xxxxx. Debitorul Roman
Savițchi a acumulat restanța la plata pensiei în perioada 26 iulie 2021 - 02
martie 2023, în sumă de 21 000 de lei.
Conform anchetei sociale de evaluare inițială a familiei Cristinei
Savițchi din 24 februarie 2023, eliberată de Direcția Asistență Socială și
Protecție a Familiei Edineț: copiii - xxxxx a.n. xxxxx și xxxxx, a.n.xxxxx,
locuiesc împreună cu mama Savițchi Cristina, a.n.xxxxx. Când Savițchi
Cristina pleacă peste hotarele țării la muncă, copiii rămân în grija bunicii
xxxxx. Tatăl biologic al copilului xxxxx nu comunică cu copilul, nu participă
la creșterea și educarea copilului de xxxxx ani și nici nu achită pensia de
întreținere. Reclamanta dorește să-l decadă din drepturile părintești,
deoarece nu își îndeplinește obligațiunile părintești. Copilul minor xxxxx,
frecventează grădinița creșă xxxxx din orașul Edineț.
Potrivit avizului eliberat cu nr.1114 din 05 septembrie 2023, de către
Autoritatea Tutelară Teritorială Edineț, cu privire la decăderea din drepturile
părintești a lui Roman Savițchi, în privința copilului minor xxxxx, rezultă că
examinând cazul, actele prezentate la cerere și fiind în imposibilitate de a
3
discuta cu tatăl copilului referitor la eschivarea de la achitarea pensiei de
întreținere, Autoritatea Tutelară a ajuns la concluzia că, nu își poate exprima
opinia în privința decăderii din drepturile părintești a lui Roman Savițchi și
lasă rezolvarea cazului la discreția instanței de judecată.
În continuare, instanța de apel a menționat Convenția internațională
cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 989 care consacră faptul
că în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții
publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități
administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului
trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.
Instanța de apel cu referire la prevederile art.9 pct.1), pct.2), pct.3,
art. 18 pct.1, art. 27 din Convenția internațională cu privire la drepturile
copilului din 20 noiembrie 1998, a reținut decăderea din drepturile părintești,
ca cea mai gravă sancțiune civilă luată împotriva părinților pentru greșita
exercitare a drepturilor și îndatoririlor de părinte are loc numai pe cale
judecătorească. Potrivit prevederilor art.68 alin. (2) din Codul familiei,
acțiunea privind decăderea din drepturile părintești poate fi pornită de
celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul.
Criteriul de bază în toate litigiile de familie în care sunt implicați
copii minori îl reprezintă principiul asigurării și promovării cu prioritate a
interesului superior al copilului. Astfel, instanțele de judecată vor soluționa
cauzele civile privind decăderea din drepturile părintești prin prisma
principiului enunțat, având în vedere că soluționarea cauzei în strictă
conformitate cu normele legale și în termen rezonabil constituie în sine o
garanție de protecție a interesului superior al copilului, cât și a familiei.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauzele de acest fel, examinarea
elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de
o importanță fundamentală, astfel că interesul copilului trebuie considerat ca
fiind primordial și că doar un compartiment deosebit de nedemn poate
determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul
superior al copilului. CtEDO subliniază totuși că acest interes prezintă un
dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu
sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu
excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea
acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale.
Conform art.67 lit.a), h) din Codul familiei, părinții pot fi decăzuți
din drepturile părintești dacă se eschivează de la exercitarea obligațiilor
părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, în alte cazuri cînd
aceasta o cer în interesele copilului.
Analizând prevederile legale enunțate, raportându-le la materialele
cauzei civile, instanța de apel a relevat caracterul neîntemeiat al cererii de
apel și statuează asupra temeiniciei soluției instanței de fond, or, CtEDO
subliniază că interesul superior al copilului prezintă un dublu aspect: 1)
4
(cauza Gnahore, paragraful 59) pe de o parte, să le garanteze copiilor o
evoluție într-un mediu sănătos; 2) pe de altă parte, să mențină legăturile
acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi
nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului
de rădăcinile sale (cauza Maumousseau și Washington împotriva Franței, nr.
39.388/05, paragraful 67).
Coroborând aspectele sus enunțate cu materialele speței, instanța de
apel a apreciat critic argumentul reclamantei/apelante referitor la faptul că
pârâtul/intimat urmează a fi decăzut din drepturile părintești ca urmare a
neparticipării la educația copilului minor, nemanifestării de interes față de
soarta copilului, or, la caz sunt aplicabile prevederile art. 130 alin.(1), (3) din
Codul de procedură civilă, redând textul acestora.
Instanța de apel a acceptat că comportamentul lui Roman Savițchi în
raport cu copilul său nu reprezintă relațiile model între tată și fiu, însă
neexercitarea corespunzătoare a drepturilor părintești trebuie să aibă o
anumită gravitate pentru a atrage sancțiunea decăderii, astfel că nu orice
atitudine sau comportament necorespunzător al părinților conduce la
decăderea din drepturile părintești, or comportamentul lui Roman Savițchi
nu a atins gradul de gravitate pentru a fi temei de decăderea a acestuia din
drepturile de a fi tatăl copilului. Apreciind speța sub aspectele invocate, se
reține că sancțiunea decăderii din drepturile părintești poate fi aplicată față
de părinții care, din culpă gravă, nu-și îndeplinesc obligațiunile față de copii
sau fac abuz de drepturile părintești. Astfel, raportând cele menționate la caz,
instanța de apel relevă că nu au fost prezentate probe ce ar confirma culpa
gravă a pîrîtului/intimat la neîndeplinirea obligațiilor părintești și nici faptul
că acesta este nedemn pentru a fi tatăl copilului.
Apreciind argumentele aduse în ședințele de judecată în instanța
inferioară, cât și lecturând avizele autorității tutelare prin prisma principiului
asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, având
în vedere prezența dublului aspect, menționat supra, instanța de apel a
conchis că prezența lui Roman Savițchi în viața copilului său și participarea
acestuia la educarea lui sunt în interesul copilului.
În consecința celor expuse, instanța de apel a relevat faptul că,
decăderea din drepturile părintești este o sancțiune foarte drastică, astfel
încât ea trebuie aplicată față de părinți numai după ce se va constata că alte
măsuri luate față de părinți ce nu-și îndeplinesc obligațiile părintești, precum
cele prevăzute de art. 74 din Codului familiei nu au dat nici un efect.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 aprilie 2024, prin intermediul poșteie terestre (f.d.129),
Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus
cerere de recurs împotriva deciziei din 14 martie 2024 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea acestea, casarea integrală a deciziei instanței de apel și
5
a hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a
cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel. Instanța de apel a instrumentat pripit materialul cauzei, nu
a intrat în esența circumstanțelor cauzei. Cazul a fost examinat superficial
fără a manifesta interes în vederea stabilirii adevărului și a oferi ajutor
justițiabilului, ceea ce este de mare importanță. La fel ca și instanța de fond,
instanța de apel a redat aceleași idei, care sunt în contradicție cu
circumstanțele speței. Este inoportun a păstra drepturile unui părinte care
acesta nu se implică absolut în viața copilului său.
Recurenta a susținut aceleași motive în continuare, deoarece la
examinarea cauzei în instanța de apel, cât și emiterea deciziei nu s-a luat în
considerare, nici nu s-a expus pe marginea acestor motive notate în cererea
de apel. La motivarea hotărârii, instanța a reținut „la examinarea cauzelor
civile privind decăderea din drepturile părintești se va ține cont de legătura
dintre părinte-copil care trebuie să fie una pozitivă si echilibrată și să crească
progresiv”, „Față de aceste temeiuri de drept, temeinicia acțiunii, care are ca
obiect decăderea din drepturile părintești, urmează a fi analizată din punct de
vedere a acțiunilor sau inacțiunilor, care pun în primejdie sănătatea fizică și
psihică a copilului, asigurarea condițiilor de trai și materiale, învățătura și
instruirea copilului, circumstanțe, care de fapt și constituie temelia măsurii
decăderii din drepturile părintești”. Astfel, recurenta și-a exprimat acordul
cu aceasta reținere, dar nu se atribuie și la cazul dat, deoarece între tatăl
Roman Savițchi și copilul xxxxx, care are doar xxxxx ani absolut nu există
nici o legătură, „tatăl nici nu se implică în viața copilului, nici cu un ajutor
material, dar nici moral. Va fi foarte dur, dar ce părinte este în cazul în care
nu contribuie și nici nu dă de știre despre existența acestuia.
Tot instanța prin hotărâre a indicat că „..consideră necesar de a
menționa că, sancțiunea decăderii din drepturile părintești, reglementată de
Codul Familiei, reprezintă cea mai severă măsură din dreptul familiei”. Într-
adevăr este cea mai drastică, anume din cauza indiferenței față de copii, este
necesar cu părere de rău de a se ajunge la astfel de acțiuni drastice pentru a
conștientiza că a fi tată este o responsabilitate. Dacă era un tată exemplar, nu
s-ar fi ajuns la situația prezentă.
În opinia recurentei alt motiv al instanței „..instanța constată faptul
că, reclamanta Savițchi Cristina și reprezentantul său, avocatul Sandu Stela
nu a probat în nici un fel starea de pericol iminent generat de acțiunile
pârâtului Savițchi Roman, sau de eschivare intenționată, cu rea-voință de la
obligațiile părintești care ar justifica aplicarea celei mai dure sancțiuni din
dreptul familiei în privința acestuia”. În primul rând, a anexat la materialele
cauzei dovada că Roman Savițchi are restanță la pensia alimentară. În cazuri
similare se trage la răspundere pentru astfel de fapte, pentru neexecutarea
hotărârii judecătorești și anume neachitarea pensiei alimentare.
6
Recurenta a considerat că numele tatălui Roman Savițchi reflectat în
certificatul de naștere a copilului minor, nu favorizează cu nimic pe nimeni.
Ea este unicul întreținător al copilului. Lucrează în Italia, într-o țară străină,
efectiv la moment se afla în proces de perfectare a actelor românești atât ale
sale, cât și ale fiicei sale, însă din considerentul că tatăl se opune, acesta fiind
un impediment la perfectarea actelor. Pârâtul refuză să dea acordul la
perfectarea actelor.
Deși instanța a considerat declarative argumentele din cererea de
chemare în judecată de decădere din drepturile părintești, însă cererea de
chemare în judecată este întemeiată pe probe și prevederi legale, redând în
context art. 67 din Codul familiei. Iar Roman Savițchi întrunește motivele
stipulate în art. 67 lit. a) din Codul familiei pentru decădere din drepturi
părintești. Or, Codul Familiei prevede că pentru decăderea din drepturile
părintești este suficient întrunirea unei condiții din cele prevăzute de art.67
din Codul familiei.
Copilul minor la vîrsta sa fragedă de doar xxxxx ani înțelege că tatăl
său a plecat și și-a refăcut viața de familie, abandonând-o și nu dorește de a
ține o legătură cu acesta, considerând ca a fost trădată.
În opinia recurentei, o parte din constatările instanței de judecată sunt
doar în folosul tatălui Roman Savițchi.
La fel, a considerat ca fiind justificate și cheltuielile de judecată
solicitate.
La 28 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.144, 147).
Intimatul și intervenientul accesoriu nu au făcut uz de dreptul
procedural și nu au depus referințe la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
7
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată de avocatul
Ghenadie Odobescu, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în
redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie
2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția din 01 septembrie
2023:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă, în redacția din 01 septembrie
2023:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 14
martie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 08 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice avocatului recurentei (f.d.115-115 verso). De către recurentă a
8
fost recepționată la 16 aprilie 2024, conform avizului de recepție (f.d.116).
Astfel, recursul este depus în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(1) și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat ca temei de
admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură
civilă, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023, deși, recursul a fost
depus ulterior operării modificărilor la norma de drept privind temeiurile
recursului.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv
nu constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele
invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării
anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat
corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor
de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile
menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă
acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în
instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise
de instanța de apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa
constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există
limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza
Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
9
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință
de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează că recursul declarat de Cristina Savițchi,
reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a),
urmează a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Cristina Savițchi, reprezentată
de avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei din 14 martie 2024 a
Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
10