2ra-503/25 — decaderea din drepturile parintesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decaderea din drepturile parintesti
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-503/25 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Cristina Vlas,
reprezentată de avocatul Octavian Vârlan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Cristina Vlas împotriva lui Ion Vlas, intervenient accesoriu Structura
Teritorială Asistență Socială Rezina, cu privire la decăderea din drepturile
părintești,
împotriva deciziei din 26 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat,
(Dosarul nr. 2ra-503/25
NR PIGD 2-23169958-01-2ra-22092025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Cimișlia, sediul Central, jud. V. Carapirera
Instanța de apel: Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, jud. A. Mironov, D. Fujenco, Gr. Colev
28 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă
de Cristina Vlas, reprezentată de avocatul Octavian Vârlan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 noiembrie 2023, Cristina Vlas, reprezentată de avocatul Octavian
Vârlan, a depus cerere de chemare în instanța de judecată împotriva lui Ion
Vlas, intervenient accesoriu Structura Teritorială Asistență Socială Rezina, cu
privire la decăderea din drepturile părintești.
În motivarea cererii, reclamanta a indicat, că s-a aflat în relație de
căsătorie cu pârâtul, Vlas Ion. Din căsătorie au un copil minor, *****, născută
la *****.
Prin hotărârea din 30 mai 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediu Central, s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Vlas. S-a desfăcut
căsătoria între Cristina Vlas și Ion Vlas înregistrată la Primăria *****, raionul
Cimișlia, trecută cu nr. ***** din *****. S-a stabilit domiciliul copilului
minor, cu mama Cristina Vlas. S-a încasat din contul lui Ion Vlas pensia de
întreținere pentru întreținerea copilului minor *****, în mărime de ¼ cotă
parte din toate venituri stabilite lunar până la majoratul copilului minor.
La 24 iulie 2023, restanța la plata pensiei de întreținere, conform
încheierii executorului judecătoresc Nicolae Zmeu, a constituit suma de 75
935,85 de lei. În prezent, singură crește și educă copilul minor, *****.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe
dispozițiile art. 67 lit. a) și art. 68 din Codul familiei.
Cristina Vlas a solicitat decăderea din drepturile părintești pe Ion Vlas
în privința copilului minor, Alina Vlas.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 04 iulie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Vlas,
reprezentată de avocatul Octavian Vârlan (f.d. 73, 88-98).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
1
Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la 29 iulie 2024,
Cristina Vlas și avocatul Octavian Vârlan, în interesele Cristinei Vlas, au
depus, prin intermediul oficiului poștal cererea de apel împotriva hotărârii din
04 iulie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, solicitând admiterea
apelului și casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin
care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată (f.d. 82-87).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 26 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, s-a
respins cererea de apel depusă de Cristina Vlas și avocatul Octavian Vârlan, în
interesele Cristinei Vlas, și s-a menținut hotărârea din 04 iulie 2024 a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Central (f.d. 140, 141-146).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în relația
de căsătoriei dintre Cristina Vlas și Ion Vlas, la *****, s-a născut copilul
minor, *****, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria nr. *****.
Prin hotărârea din 30 mai 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,
s-a desfăcut căsătoria încheiată între Cristina Vlas și Ion Vlas, înregistrată la
data de *****sub nr. *****. S-a determinat domiciliul copilului minor, Alina
Vlas cu mama sa, Cristina Vlas și s-a încasat pensia de întreținere a copilului
minor, Cristina Vlas în mărime de ¼ cotă-parte din toate tipurile de venituri
stabilite lunar, începând cu data de 15 octombrie 2018 până la atingerea
majoratului.
Din materialele dosarului rezultă că pârâtul, Ion Vlas, prin declarația
din *****, autentificată de notarul Diana Șipitco, a dat acordul cu privire la
plecarea temporară a fiicei sale minore, ***** în ***** la odihnă pentru
perioada de la ***** până la *****.
Prin încheierea din 16 februarie 2024 a executorului judecătoresc,
Nicolae Zmeu, s-a încasat de la debitorul Ion Vlas suma de 70 000 de lei,
dintre care suma de 60 659,09 de lei a fost distribuită creditorului, Cristina
Vlas. De asemenea, au fost efectuate transferuri bănești în contul achitării
pensiei alimentare la data de 07 martie 2024 (f.d. 35).
Totodată, conform încheierii din 18 martie 2024 a executorului
judecătoresc, Nicolae Zmeu, restanța la pensia de întreținere pentru perioada
ianuarie 2023-februarie 2024 constituie suma de 42 280,81 de lei (f.d. 19).
Respectiv, instanța de apel a reținut că Cristina Vlas a invocat că Ion
Vlas se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata
pensiei de întreținere, făcând referire la dispozițiile art. 67 lit. a) din Codul
2
familiei, prin eschivarea de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la
plata pensiei de întreținere.
La acest aspect, instanța de apel a menționat că, neexercitarea
corespunzătoare a drepturilor părintești trebuie să aibă o anumită gravitate
pentru a atrage sancțiunea decăderii, astfel că nu orice atitudine sau
comportament necorespunzător al părinților conduce la decăderea din
drepturile părintești, or, comportamentul lui Ion Vlas, nu a atins gradul de
gravitate pentru a fi temei de decăderea a acesteia din drepturile părintești.
Instanța de apel a considerat că motivele invocate de către
reprezentantul apelantei, cu privire la decăderea lui Ion Vlas din drepturile
părintești, nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei, decăderea
acestuia din drepturile părintești fiind o sancțiune neproporțională și nu este în
interesul superior al copilului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 iulie 2025, Cristina Vlas, reprezentată de avocatul Octavian
Vârlan, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 26 iunie 2025 a Curții
de Apel Sud, sediul Comrat și hotărârii din 04 iulie 2024 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul Central, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii
prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral (f.d. 153-158).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de
drept expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, invocând că
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Totodată, recurenta a subliniat că, prima instanță a respins demersul
său privind atragerea în proces a persoanei (copilul) a căror drepturi nemijlocit
vizate, cât și solicitarea de a fi audiat copilul în ședința de judecată pentru a
afla poziția acestuia privitor la decăderea din drepturile părintești.
La 22 septembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimaților copia cererii de recurs depusă de Cristina Vlas, reprezentată de
avocatul Octavian Vârlan, creând astfel participanților la proces condiții egale
de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.
3
Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au
valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la
art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat
inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca
fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
4
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 04 septembrie 2025, Curtea de Apel
Sud, sediul Comat a expediat, prin intermediul poștei electronice, părților copia
deciziei din 26 iunie 2025, fapt ce se confirmă prin actul de expediere a actului
judecătoresc, însă la materialele cauzei lipsesc date privind recepționarea
acesteia.
Astfel, cererea de recurs depusă de Cristina Vlas, reprezentată de
avocatul Octavian Vârlan, la 24 iulie 2025, se consideră depusă în termenul
stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
5
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Cristina Vlas, reprezentată de avocatul Octavian
Vârlan, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a
limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu
îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de
drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
6
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Cristina Vlas,
reprezentată de avocatul Octavian Vârlan, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Cristina Vlas, reprezentată de
avocatul Octavian Vârlan, împotriva deciziei decizia din 26 iunie 2025 a Curții
de Apel Sud, sediul Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7
8