2ra-1025/24 — Decăderea din drepturile părintești

La 20 iulie 2022, Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dmitri Mladin, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Leova, cu privire la decăderea din drepturile părintești ( f.d. 1-3).

În motivarea cererii, reclamanta a invocat că s-a aflat în căsătorie cu pârâtul, Dmitri Mladin. Din căsătorie au un copil minor, ********.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2016 a Judecătoriei Leova, s-a desfăcut căsătoria încheiată între Dmtri Mladin și Maria Mladina, s-a stabilit domiciliul copilului minor cu mama Maria Mladina, s-a încasat de la Dmitri Mladin pensia de întreținere pentru copilul minor în mărime fixă de 673, 45 de lei.

În baza titlului executoriu nr. 2-562 din 04 noiembrie 2016 emis de Judecătoria Leova, executorul judecătoresc, Irina Petranov a intentat procedura de executare. La 31 august 2017, procedura de executare a fost încetată conform dispozițiilor art. 83 lit. b) din Codul de executare.

Reclamanta a menționat că pârâtul nu participă la dezvoltarea și educarea copilului, se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere. De asemenea, eschivarea sistematică și de lungă durată de la plata pensiei de întreținere, pune în primejdie asigurarea unui nivel decent de viață a copilului minor.

A mai indicat că Dmitri Mladin demonstrează un comportament amoral, manifestat în ultimii ani prin acte de huliganism și infracțiuni împotriva patrimoniului altor persoane, fiind condamnat penal pentru comiterea infracțiunilor.

În opinia Mariei Mladina, comportamentul pârâtului ar putea influența negativ dezvoltarea fizică și psihică a copilului. Reclamanta consideră că izolarea copilului de tatăl său are drept scop atât ocrotirea sănătății fizice și psihice a a acestuia, cât și asigurarea unor condiții favorabile pentru creștere și 1 educarea lui. Or, mai bine de 6 ani, copilul minor domiciliază exclusiv cu reclamanta, ultima participând de sine stătător la educarea, întreținerea și asigurarea integrității fizice și psihice a copilului minor.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 51, art. 53, art. 60, art. 62 și art. 67 din Codul familiei.

Maria Mladina a solicitat decăderea din drepturile părintești a lui Dmitri Mladin asupra copilului minor, Emilia Mladina.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit certificatului de naștere a copilului, apelanta Maria Mladina este mama copilului minor, iar tata –Dmitri Mladin (f.d.6).

Conform informației eliberate de către Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Leova, Maria Mladina are viză de reședință în r-nul ********, s. ********. La momentul actual, reclamanta/apelanta nu se află pe teritoriul satului, motiv pentru care Avizul–concluzie nu poate fi efectuat. (f.d.42).

Instanța de apel a reținut că Maria Mladina a invocat că Dmitri Mladin se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, făcând referire la dispozițiile art. 67 lit. a) din Codul familiei, prin 2 eschivarea de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Instanța de apel a stabilit că sarcina de probațiune aparține, conform dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reclamantei/ apelantei, Maria Mladina, care urma să demonstreze prin probe pertinente și admisibile, potrivit art. 121 și art. 122 din Codul de procedură civilă, că intimatul Dmitri Mladin s-a eschivat/ sustras cu rea-credință de la exercitarea obligațiilor părintești în raport cu copilul său minor, ceea ce la caz nu se atestă.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că condamnarea intimatului în comiterea cărorva infracțiuni nu constituie temei de decădere a acestuia din drepturile părintești. Or, apelanta, Maria Mladina, nu a prezentat dovezi pertinente ce ar demonstra că prin acțiunile sale, intimatul, Dmitri Mladin, manifestă un comportament amoral, care ar pune în pericol sănătatea fizică și psihică a copilului, cât și dezvoltarea morală a acestuia.

Instanța de apel a menționat că neexercitarea corespunzătoare a drepturilor părintești trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a atrage sancțiunea decăderii, astfel că nu orice atitudine sau comportament necorespunzător al părinților conduce la decăderea din drepturile părintești, or, comportamentul lui Dmitri Mladin nu a atins gradul de gravitate pentru a fi temei de decădere a acestuia din drepturile părintești.

La 20 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de 3 derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 4 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, la 28 august 2024, se consideră depusă în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 6 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Maria Mladina, reprezentată de avocatul Ion Sandu, împotriva deciziei din 15 mai 2024 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7