2ra-162/25 — decaderea din drepturile parintesti si excluderea numelui tatalui din actele de stare civila
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decaderea din drepturile parintesti si excluderea numelui tatalui din actele de stare civila
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-162/25 — decaderea din drepturile parintesti si excluderea numelui tatalui din actele de stare civila (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Olesea Cebotari,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Olesea Cebotari împotriva lui Andrei Grigoriev, cu privire la decăderea din
drepturile părintești și excluderea numelui tatălui din actele de stare civilă,
împotriva deciziei din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-162/25
NR PIGD 2-22083006-01-2ra-26032025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Jomiru-Niculiță
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, A. Malîi, N. Mămăliga
23 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă
de Olesea Cebotari,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 9 iunie 2022, Olesea Cebotari a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Andrei Grigoriev, cu privire la decăderea din drepturile părintești
și excluderea numelui tatălui din actele de stare civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat că, s-a aflat în relație de *****
cu Andrei Grigoriev și ambii sunt părinții copilului minor, *****, născută la
*****.
Din cauza divergențelor în vederea soluționării problemelor și a
comportamentului agresiv a lui Andrei Grigoriev, relația de ***** a încetat.
Confirmarea comportamentului agresiv și violent al pârâtului se atestă
prin ordonanța de protecție eliberată pe numele acesteia. Prin hotărârea din 21
aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a stabilit domiciliul
copilului minor cu mama, Olesea Cebotari.
În perioada *****, cât și după încetarea relației de *****, pârâtul nu s-a
ocupat de educația și creșterea copilului minor, la moment nici nu se mai
interesează de soarta fiicei sale, se eschivează de la exercitarea obligațiilor de
părinte, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.
Reclamanta a menționat că pârâtul a fost supus răspunderii penale, iar
modul de viață a acestuia ar putea să se răsfrângă negativ asupra personalității
copilului minor.
În opinia reclamantei, comportamentul antisocial și infracțional al
pârâtului are o influență negativă asupra copilului minor, astfel fiind aplicabile
dispozițiile art. 67 din Codul familiei.
Olesea Cebotari a solicitat decăderea lui Andrei Grigoriev din drepturile
părintești asupra copilului, *****, născută la *****, cu dispunerea excluderii
numelui tatălui din actele de stare civilă.
1
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Olesea Cebotari (f.d. 88, 92-96).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la 17 ianuarie
2024, Olesea Cebotari, reprezentată de avocata Mariana Kușnir, a depus cerere
de apel nemotivată, iar la 25 iulie 2024, a depus cerere de apel motivată
împotriva hotărârii din 19 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond,
cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în
judecată (f.d. 91, 60-63).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel depusă de Olesea Cebotari, reprezentată de avocata
Mariana Kușnir, și s-a menținut hotărârea din 19 decembrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru (f.d. 85, 86-91).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în relația
de ***** dintre Andrei Grigoriev și Olesea Cebotari, s-a născut copilul minor,
*****, născută la *****, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria nr.
***** (f. d. 8).
Prin hotărârea nr. ***** din ***** a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a stabilit domiciliul copilului minor, Elizaveta Grigoriev, cu mama
Olesea Cebotari (f. d. 9).
Totodată, în temeiul hotărârii din 21 aprilie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, s-a dispus încasarea de la Andrei Grigoriev în
beneficiul Olesei Cebotari pensia de întreținere a copilului minor, *****, în
sumă bănească fixă de 2 235,60 de lei, lunar, începând cu 12 martie 2021 până
la atingerea majoratului de către copil (f.d.9).
Prin încheierea din 09 decembrie 2021 a executorului judecătoresc,
Balan Cornelia, s-au aplicat măsuri de asigurare în vederea executării
documentului executoriu nr. ***** din *****, emis de Judecătoria Chișinău,
sediul Centru, iar din scrisoarea nr. *****, s-a stabilit că debitorul Andrei
2
Grigoriev a acumulat restanță la plata pensiei alimentare, la situația din luna
octombrie 2023 în mărime de 67068 de lei (f. d. 30, 78).
Conform avizului nr. ***** din ***** al Direcției pentru protecția
drepturilor copilului sectorul Rîșcani cu privire la situația copilului Elizaveta
Grigoriev, s-a constatat că în rezultatul examinării cazului la ședința Comisiei
pentru protecția copilului din cadrul Direcției pentru protecția drepturilor
copilului sectorul Râșcani, care a avut loc la 14 septembrie 2022, s-a stabilit că
Olesea Cebotari asigură condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea
copilului, *****. Chestiunea ce ține de decăderea din drepturile părintești a lui
Andrei Grigoriev rămâne la discreția instanței de judecată, după aprecierea
tuturor probelor anexate la dosar (f. d. 115 verso-116).
Respectiv, instanța de apel a reținut că Olesea Cebotari a invocat că
Andrei Grigoriev se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv
de la plata pensiei de întreținere, făcând referire la dispozițiile art. 67 lit. a), d),
e) și h) din Codul familiei, prin eschivarea de la exercitarea obligațiilor
părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere; comportamentul cu
cruzime față de copil, cu aplicarea violenței fizice sau psihice, atentarea la
inviolabilitatea sexuală a copilului; comportamentul amoral care, influențează
negativ asupra copilului; și în alte cazuri când aceasta o cer interesele copilului.
La acest aspect, instanța de apel a menționat că, la examinarea litigiilor
privind decăderea din drepturile părintești este necesar de a pune în balanță
dreptul copilului de a-și cunoaște ambii părinți cu beneficiile materiale și
sociale care pot fi obținute în urma decăderii tatălui biologic din drepturi
părintești.
Interesul superior al copilului este ca ambii părinți să-i fie aproape atâta
vreme cât aceștia au capacitatea de exercitare a drepturilor și a obligațiilor ce le
incubă.
Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a stabilit că instanța de
fond just a concluzionat că nu se atestă nici unul din temeiurile invocate în
susținerea prezentei acțiuni cu privire la decăderea lui Andrei Grigoriev din
drepturile părintești față de copilul, *****, născută la *****. Or, nu au fost
prezentate dovezi care ar forma concluzia precum că prin acțiunile sau
inacțiunile sistematice ale intimatului se pune în pericol sănătatea fizică și
psihică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor de trai și
materiale ale minorei.
Astfel, întru dovedirea eschivării de la plata pensiei de întreținere nu au
fost invocate probe concludente și pertinente care ar demonstra cu certitudine
3
că Andrei Grigoriev se eschivează cu rea-credință, inclusiv cu viclenie, de la
plata pensiei de întreținere.
De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a
notat că Andrei Grigoriev, în calitatea sa de tată al copilului, are aceleași
drepturi ca și mama acesteia, astfel deși pot exista anumite pretenții referitor la
calitatea sprijinului acordat, acest fapt nu justifică în sine aplicarea unei
sancțiuni excepționale asupra dreptului fundamental prin retragerea juridică a
calității de părinte.
Respectiv, instanța de apel a considerat că motivele invocate de către
apelantă, cu privire la decăderea lui Andrei Grigoriev din drepturile părintești,
nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei, decăderea acestuia din
drepturile părintești fiind o sancțiune neproporțională și nu este în interesul
superior al copilului.
În acest sens, instanța de apel a constatat că ordonanța de protecție din
10 februarie 2021, prezentată în susținerea apelului, nu este de natură să
justifice aplicarea sancțiunii excepționale a decăderii din drepturile părintești.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 martie 2024, Olesea Cebotari a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 19
decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea
acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie
admisă integral (f.d. 139-149).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de
drept expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, invocând că
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Totodată, recurenta a subliniat că, în cauzele civile cu circumstanțele
de fapt similare prezentei spețe, instanțele de judecată admit pretențiile de
decădere din drepturile părintești care demonstrează neglijență față de copilul
său, neasigurând o întreținere corespunzătoare, neglijând necesitățile fizice și
educaționale ale copilului său, nu manifestă interes de soarta copilului său, nu
este preocupat de condițiile în care aceasta locuiește, de starea sănătății
4
minorului, situație ce denotă cert eschivarea acestuia de la exercitarea
atribuțiilor părintești. Drept exemplu, recurenta a indicat hotărârea din 26
martie 2028 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, hotărârea din 29 decembrie
2023 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari și hotărârea din 10 octombrie
2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.
La 06 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia cererii de recurs depusă de Olesea Cebotari, creând astfel participanților
la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs,
cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.
Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a
valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la
art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat
inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
5
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca
fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 12 aprilie 2025, Curtea de Apel
Centru a expediat, prin intermediul poștei electronice, reprezentantului
recurentei, avocatei Mariana Kușnir, copia deciziei din 30 octombrie 2024, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică atașat la materialele cauzei
(f.d. 137).
Astfel, cererea de recurs depusă de Olesea Cebotari, la 26 martie
2025, se consideră depusă în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
6
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Olesea Cebotari nu conține argumente concrete
față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a
dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale
de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să
justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
7
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Cu referire la hotărârile judecătorești (hotărârea nr. 2-338/24 din 10
octombrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, sediul Centru, hotărârea
nr. 2-80/23 din 29 decembrie 2023 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari și
hotărârea nr. 2-527/2017 din 26 martie 2028 a Judecătoriei Bălți, sediul
Sîngerei) invocate în cererea de recurs, Completul de judecată notează că
aceste hotărâri sunt irelevante întrucât nu reflectă practica uniformă a Curții
Supreme de Justiție în materia decăderii drepturilor părintești.
8
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Olesea Cebotari, ca
fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Olesea Cebotari, împotriva deciziei
din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9