2ra-624/21 — Decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra-624/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Parii

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Margarint Tatiana, prin

intermediul avocatului Lefter Stela,

în cauza civilă la cererea înaintată de Margarint Tatiana împotriva lui Popovici

Vladimir, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei

raionul Rezina cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de reprezentantul lui Popovici Vladimir, avocatul

Coadă Victor, fiind casată integral hotărârea din 08 octombrie 2019 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, și pronunțată o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 09 septembrie 2019, avocatul Lefter Stela, în interesele reclamantei Margarint

Tatiana, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popovici Vladimir cu

privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, părțile au fost în relații de căsătorie legală în

perioada anilor 2008-2013 și din această căsătorie provine fiul XXXXXXX, născut

la XXXXXXX. Căsătoria lor a fost desfăcută, copilul rămânând cu reclamanta, însă

fără a fi determnat, oficial, prin hotărâre de judecată domiciliul copilului.

Potrivit reclamantei, familia lor s-a destrămat pe motiv de abuzuri, agresări și

violențe fizice din partea pârâtului în prezența copilului, cauzându-i și acestuia

suferințe psihice. Susține că, în situația în care pârâtul Popovici Vladimir era absolut

iresponsabil față de obligațiunile sale părintești, inclusiv și cea de întreținere,

reclamanta Margarint Tatiana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind

încasarea forțată a pensiei pentru întreținerea copilului.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 29 august 2013, s-a dispus

încasarea de la pârât a pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de 600

lei, lunar.

1

Reclamanta a menționat că, la prima adresare a reclamantei față de pârât de a-i

da declarație la perfectarea pașaportului pe numele copilului - pârâtul i-a refuzat,

atunci reclamanta a fost nevoită să se adreseze în judecată cu o nouă cerere privind

determinarea oficială a domiciliului copilului cu ea.

Respectiv, prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 29 mai 2014, s-a admis cererea

privind stabilirea domiciliului copilului minor cu mama.

Suplimentar, reclamanta a invocat că din anul 2014, Margarint Tatiana,

formându-și o familie nouă cu un cet. al României, s-a stabilit cu domiciliul în

România, or. Galați, copilul fiind școlarizat în localitatea respectivă. Totodată,

Popovici Vladimir, pe parcursul anilor, nu a contribuit financiar la întreținerea fiului

său, nu a exprimat niciun interes față de soarta lui, nu a dorit să mențină relații cu el,

dimpotrivă, fiul încercând să-și contacteze tatăl prin rețelele de socializare, a fost

ignorat.

Margarint Tatiana a solicitat de la pârât acordul privind perfectarea cetățeniei

române a fiului, iar ultimul a refuzat categoric.

În asemenea circumstanțe, în lipsa cetățeniei României, copilul minor

XXXXXXX nu beneficiază de indemnizațiile sociale, precum și de alte oportunități

pe care le oferă stalul român copiilor cetățeni ai României.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat decăderea pârâtului Popovici

Vladimir din drepturile părintești față de fiul XXXXXXX.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a

admis cererea avocatului Lefter Stela, în interesele reclamantei Margarint Tatiana,

împotriva lui Popovici Vladimir, cu privire la decăderea din drepturile părintești. S-

a declarat Popovici Vladimir decăzut din drepturile părintești în privința copilului

minor XXXXXXX, a.n. XXXXXXX.

La 15 octombrie 2019, avocatul Coadă Victor, în interesele apelantului Popovici

Vladimir, a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina din 08 octombrie 2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă acțiunea integral ca neîntemeiată și ilegală.

Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de reprezentantul lui Popovici Vladimir, avocatul Coadă

Victor, fiind casată integral hotărârea din 08 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei,

sediul Rezina, și pronunțată o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, drept temei pentru

decăderea tatălui din drepturile părintești reclamanta a invocat eschivarea de la plata

pensiei de întreținere a copilului și de la obligația de a participa la educația copilului,

precum și refuzul tatălui de a-și da acordul la perfectarea actelor copilului. Astfel,

instanța de apel a conchis că aceste temeiuri nu sunt suficiente pentru a admite

acțiunea, unele dintre ele nefiind probate de către reclamantă.

La 25 februarie 2021, Margarint Tatiana, prin intermediul avocatului Lefter Stela,

a contestat cu recurs decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

2

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Margarint Tatiana, prin intermediul avocatului Lefter Stela, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

12 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 18 decembrie 2020 (f.d.

101), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat de Margarint Tatiana, prin intermediul avocatului Lefter Stela, a fost

înregistrat la 25 februarie 2021, fiind expediat prin poștă la 23 februarie 2021 (f.d.

118), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

3

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Margarint Tatiana, prin intermediul avocatului

Lefter Stela.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Margarint Tatiana, prin

intermediul avocatului Lefter Stela.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4