2ra-215/25 — Decăderea din drepturile părintești

La 10 ianuarie 2022, Irena Zorina a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Zorin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului, sect. Rîșcani privind decăderea din drepturilor părintești și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iulie 2018 a fost desfăcută căsătoria dintre Vladimir Zorin și Irena Zorina, iar domiciliul minorei xxxx a fost stabilit cu mama.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 octombrie 2020, s-a dispus încasarea de la Vladimir Zorin a pensiei de întreținere în mărime de 1/4 din salariu și/sau alte venituri, începând cu 30 ianuarie 2020, până la majoratul copilului.

Reclamanta a susținut că, după divorț, ea și pârâtul locuiesc separat, iar întrevederile tatălui cu copilul au loc conform deciziilor autorității tutelare. Totodată, a menționat că pârâtul a manifestat în repetate rânduri un comportament abuziv și dăunător pentru minoră, fapt ce justifică decăderea acestuia din drepturile părintești. Pe parcursul mai multor ani, Vladimir Zorin a fost subiectul unor multiple ordonanțe de protecție emise în favoarea mamei și a copilului.

Reclamanta a subliniat că autoritățile competente (inclusiv DPDC sect. Rîșcani și Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii) au constatat lipsa unor dovezi privind pretinsa violență a mamei față de copil, în schimb fiind confirmată atitudinea agresivă a tatălui și abuzul acestuia de drepturile părintești.

Totodată, executorii judecătorești au consemnat atât neglijarea de către pârât a întrevederilor cu copilul, cât și refuzul de a achita pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească. Reclamanta a notat că comportamentul repetitiv, abuziv și necorespunzător al lui Vladimir Zorin față de copil și față de ea constituie temei suficient pentru decăderea acestuia din drepturile părintești. 1

Reclamanta Irena Zorina a solicitat decăderea pârâtului Vladimir Zorin din drepturile părintești față de copilul minor xxxx și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iulie 2018, s-a desfăcut căsătoria dintre Irena Zorina și Vladimir Zorin, iar domiciliul copilului minor, xxxx, a fost stabilit la mamă. Ulterior, prin hotărârea din 28 octombrie 2020, s-a dispus încasarea de la pârât a unei pensii de întreținere de ¼ din venituri, până la majoratul copilului.

După divorț, părinții au locuit separat, iar întrevederile tatălui cu copilul au fost stabilite prin deciziile autorității tutelare. Cazul a intrat în atenția DPDC Rîșcani în iunie 2020, ca urmare a unei plângeri a lui Vladimir Zorin privind presupusă violență din partea mamei, plângere care nu s-a confirmat. În anii 2020– 2021, pârâtul a adresat multiple petiții similare, care au fost examinate și redirecționate conform competenței, fără confirmarea pretinselor abuzuri.

În aprilie 2021, pârâtul a solicitat modificarea programului de întrevederi, iar prin Decizia DPDC nr. 27/1 din 24 mai 2021 s-a aprobat un nou program, însă acesta a fost anulat prin Decizia nr. 29/12 din 2 iunie 2021, care a stabilit un grafic provizoriu până la 1 septembrie 2021. În lipsa unor solicitări ulterioare de revizuire, programul a rămas în vigoare. Totuși, în septembrie 2021, pârâtul a depus din nou cerere de modificare, iar la 13 octombrie 2021 Comisia pentru protecția copilului a adoptat Decizia nr. 54/3, prin care a fost stabilit un nou program de întrevederi.

La 12 noiembrie 2021, Irena Zorina, a solicitat suspendarea și anularea acestei decizii, dar cererea a fost respinsă de autoritatea tutelară. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani se află dosarul de contencios administrativ 2 având ca obiect anularea actului administrativ și stabilirea unui nou program de întrevederi.

DPDC Rîșcani a constatat că relația dintre părinți este conflictuală și a recomandat recurgerea la mediere. Totuși, mama a arătat că nu a pus piedici întrevederilor, iar copilul își dorește să își vadă tatăl.

Instanța de apel a reținut că potrivit Codului familiei și legislației internaționale, interesul superior al copilului prevalează, iar decăderea din drepturile părintești este o sancțiune excepțională, aplicabilă doar în cazuri grave, în care comportamentul părintelui pune în pericol dezvoltarea copilului. Deși comportamentul lui Vladimir Zorin nu este unul exemplar, probele nu confirmă existența unor fapte de gravitate care să justifice decăderea din drepturi. Instanța a apreciat că prezența tatălui în viața copilului este în interesul minorului și că sancțiunea decăderii nu se impune.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanțele de fond și de apel au aplicat eronat normele de drept material și procesual, omițând analiza completă a circumstanțelor esențiale și valorificarea corespunzătoare a probelor. Hotărârile instanțelor inferioare conțin contradicții între considerente și concluzii, conducând la soluții neîntemeiate raportate la situația de fapt și de drept.

Recurenta a subliniat că Vladimir Zorin se eschivează de la orice obligație părintească față de copilul minor xxxx și menține un comportament abuziv, favorizat indirect de deciziile instanțelor inferioare, afectând grav drepturile copilului și ale mamei. După desfacerea căsătoriei, întâlnirile copilului cu tatăl, stabilite de autoritatea tutelară, au fost marcate de violență, agresivitate și exercitare abuzivă a drepturilor părintești, incompatibilă cu obligațiile acestuia.

De-a lungul anilor, tatăl a fost subiectul mai multor ordonanțe de protecție emise în favoarea mamei și a copilului. Comportamentul său este imprevizibil și irațional, dominat de furie și dorință de răzbunare, punând în pericol viața și integritatea copilului. Printre acțiunile sale se numără neprezentarea la întâlniri conform graficului, sesizări și plângeri nefondate împotriva mamei, refuzul de a contribui la întreținerea copilului și exercitarea de abuz psihologic asupra mamei. Aceste comportamente au generat stres, anxietate și nesiguranță la copil. Refuzul de a plăti pensia de întreținere afectează dezvoltarea materială și emoțională a copilului, limitând accesul la educație, sănătate și condiții de trai corespunzătoare. 3 În consecință, comportamentul abuziv și neglijent al tatălui constituie temei obiectiv și legal pentru decăderea acestuia din drepturile părintești, în conformitate cu legislația națională și standardele internaționale privind protecția copilului.

La 16 iunie 2025, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului, sectorul Rîșcani, a depus referința privind recursul declarat de Irena Zorina, menținând în totalitate observațiile anterior depuse la prima instanță și la instanța de apel.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul Irinei Zorina se limitează la exprimarea nemulțumirii față de soluția instanței de apel și la afirmații generale privind aprecierea probelor și aplicarea normelor legale. Nu sunt indicate încălcări obiective ale normelor de drept sau vicii procedurale care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O astfel de abordare nu trece testul admisibilității. Examinarea unui asemenea recurs ar echivala cu un control efectuat din oficiu, ceea ce depășește rolul Curții Supreme de Justiție.

Totodată, Completul de judecată reiterează că măsura decăderii din exercițiul drepturilor părintești intervine numai în condițiile expres prevăzute de lege, aspect reflectat în mod constant în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, inclusiv în decizia nr. 2ra-544/24 din 20 august 2025, §58.

În consecință, instanța constată că recursul nu este admisibil, nefiind prezentate critici pertinente care să justifice analiza în fond, conform art. 432 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Irena Zorina, reprezentată de avocata Doina Ioana Străisteanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5