2ra-399/24 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinere

La 12 mai 2023, Popescu Doina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popescu Ion cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea doiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și partajul averii comune în devălmășie (f. d. 1-3).

În motivarea cererii de chemare în judecată, Popescu Doina a indicat că la XXXXX a încheiat căsătoria cu Popescu Ion.

Din căsătorie, la XXXXX s-a născut copilul XXXXX.

A menționat că, viața în comun a eșuat, iar păstrarea familiei nu este posibilă.

De asemenea, a invocat că în timpul căsătoriei, împreună cu soțul a contractat credite bănești pe numele său, iar o parte din sumele respective au fost cheltuite pentru necesitățile pârâtului – îmbrăcăminte, încălțăminte, telefon mobil, însă din momentul separării este nevoită să achite de una singură ratele la credite.

Reclamanta a invocat că, la 21 octombrie 2021, a fost contractat un credit în sumă de 5 000 de lei, suma finală spre achitare fiind de 8 181,48 de lei.

La 28 octombrie 2021, a contractat un credit în sumă de 45 598,93 de lei, suma totală spre achitare fiind de 90 645,57 de lei.

La 29 octombrie 2021, a contractat un credit în sumă de 5 000 de lei, suma totală spre achitare fiind de 8 179,93 de lei.

La data de 02 noiembrie 2021, a fost contractat un credit în sumă de 5 000 de lei, suma finală spre achitare fiind de 8 165 de lei.

A reiterat că suma totală spre rambursare este de 74 476,45 de lei.

Reclamanta Popescu Doina a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu Popescu Ion la data de XXXXX, stabilirea domiciliului copilului minor, XXXXX, cu mama Popescu Doina, încasarea de la Popescu Ion a pensiei pentru întreținerea copilului minor, XXXXX în mărime de 2 000 de lei lunar până la atingerea majoratului și partajarea sumei de 74 476,45 de lei ce 1 constituie datoria pentru creditele contractate, a câte1/2 cotă-parte pentru fiecare.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii și desfacerii căsătoriei încheiate între Popescu Doina și Popescu Ion, deoarece conviețuirea în continuare a soților și păstrarea familiei sunt imposibile.

De asemenea, prima instanță a ajuns la concluzia stabilirii domiciliului copilului minor, XXXXX cu mama, Popescu Doina, luînd în considerație că copilul locuiește împreună cu mama, poziția autorității tutelare, precum și faptul că pârâtul a recunoscut cerința dată.

La fel, cu referire la pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, instanța de judecată a reținut că potrivit datelor Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru un copil în vârstă de 1-6 ani pentru anul 2023, constituie suma de 2 411 lei și pârâtul ar urma să achite pensia de întreținere în mărime de cel puțin 1 206 lei lunar.

Ținînd cont de faptul că suma dată este insuficientă pentru asigurarea necesităților unui copil minor, constituind un minim de existență, fapt ce lezează substanțial interesele copilului minor, precum și faptul că pârâtul este încadrat în gradul de dizabilitate, instanța a dispus încasarea pensiei pentru întreținere în cuantum de 1 500 de lei, având în vedere interesul superior al copilului de a avea un trai decent.

Cu referire la partajul averii comune, instanța de judecată a stabilit că, prin contractele de împrumut din 21 octombrie 2021, 29 octombrie 2021 și 02 noiembrie 2021, reclamanta a luat cu împrumut de la „Credits 2 ALL” SRL sumele de 5 000 de lei, soldul căruia este de 9 317,80 lei, suma de 5 000 de lei, 2 soldul căruia este de 9 309,67 lei și suma de 5 000 de lei, soldul căruia este de 9 300,53 de lei.

La speță, instanța de judecată a făcut referiere la prevederile art. 2 al Legii nr. 152 din 05 iulie 2012 cu privire la minimul de existență, care prevede că minimul de existență este un indicator ce reprezintă mărimea valorică a volumului minim de consum al bunurilor materiale și a serviciilor pentru satisfacerea necesităților principale, menținerea sănătății și pentru susținerea viabilității omului.

Instanța de judecată a reiterat că stabilirea pensiei alimentare în cuantum înjumătățit din minimul de existență, ar fi în detrimentul interesului suprem al copilului, acesta fiind condamnat să trăiască în sărăcie, fapt care este unul inadmisibil.

De asemenea, instanța de fond a reținut că pârâtul Popescu Ion, fiind chestionat în ședința judiciară, a recunoscut că a beneficiat de creditele în cauză în timpul căsătoriei, procurându-și inclusiv bunuri pentru consum personal, prin urmare datoria pentru cele 3 credite în sumă de 27 928 de lei (9317,80 +9300,53 + 9309,67), urmează a fi partajată între ambii soți, cu încasarea de la Popescu Ion a sumei de 13 964 de lei, ce constituie ½ din soldul creditelor contractate de Popescu Doina.

Referitor la contractul de credit din 28 octombrie 2021 a sumei de 45 598,67 de lei, instanța de judecată a specificat că reclamanta nu a probat corespunzător soldul datoriei (nefiind clar care sume au fost achitate și care nu), motiv din care cerința privind partajul creditului în cauză urmează a fi respinsă din lipsă de probe.

Prin decizia din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Popescu Ion, reprezentat de avocata Boubătrîn Tamara și s-a menținut hotărârea din 09 august 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central (f. d. 113-120).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut corectitudinea și legalitatea soluției date de prima instanță privind admiterea parțială a acțiunii.

De asemenea, instanța de apel a menționat că ținând cont de starea materială și familială a părților și păstrându-se, pe cât este posibil, nivelul unui trai decent al copilului, pensia pentru întreținerea copilului minor în cuantum fix de 1 500 de lei lunar, care a fost dispusă spre încasare de prima instanță, este justificată și nu urmează a fi modificată.

Cu referire la capătul de cerere privind partajarea averii comune în devălmășie, instanța de apel a statuat, că deoarece părțile au recunoscut faptul că au beneficiat de creditele menționate, banii fiind cheltuiți pentru necesități casnice, instanța de fond întemeiat a încasat de la Popescu Ion în beneficiul Doinei Popescu suma de 13 964 de lei, ce constituie ½ din soldul creditelor contractate de Doina Popescu la 21 octombrie 2021, 29 octombrie 2021 și 02 noiembrie 2021.

De asemenea, a reiterat că este încadrat în grad de dizabilitate accentuat, fiind păstrat procentul capacității de muncă cu 40%. 4

La fel, recuentul a menționat că deoarece ambii părinți ai copilului au grad de dizabilitate, autoritatea publică locală acordă ajutor social bănesc mamei copilului în sumă de 1 221 de lei lunar pentru a avea posibilitate de a crește copilul, iar pentru perioada rece a anului 2023 a primit în fiecare lună câte 700 de lei.

Totodată, recurentul a specificat că, potrivit datelor Biroului Național de Statistică pe anul 2023, minimul de existență a unui copil în vîrstă de la 1 an la 6 ani este de 2 279,60 de lei, astfel suma respectivă urmează să fie împărțită între ambii părinți, ceea ce constituie suma de 1 140 de lei.

Recurentul a susținut că este de acord să fie încasată ¼ din suma acordată pentru pensia de dizabilitate, iar pentru acoperirea neajunsurilor materiale ale familiei și pentru a nu fi lăsat copilul la limita întreținerii, autoritatea publică locală acordă ajutoare financiare.

Recurentul a relevat că referitor la pretenția privind partajul averii comune în devălmășie, din creditele contractate, au fost procurate mărfuri de uz casnic, care au rămas la Popescu Doina și de care ultima se folosește, prin urmare, nu urmează să achite ½ cotă-parte din suma creditelor.

Din materialele dosarului rezultă că copia decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la data de 31 ianaurie 2024.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 29 martie 2024, în termenul legal.

La 16 mai 2024, în adresa Doinei Poipescu a fost expediată copia recursului declarat de Popescu Ion, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 147).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Popescu Doina nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de Popescu Ion, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică 6 să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Popescu Ion, reprezentat de avocata Boubătrîn Tamara, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Popescu Ion, reprezentat de avocata Boubătrîn Tamara, împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Mariana Ursachi Oxana Parfeni 7