2ra-749/24 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întretinere

La 20 septembrie 2022, Oanța Ludmila a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oanța Ion, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-11).

În motivarea cererii de chemare în judecată, Oanța Ludmila a indicat că la 23 aprilie 2015 a încheiat căsătoria cu Oanța Ion, iar la XXXXX, s-a născut copilul XXXXX.

A menționat că, din anul 2017 locuiește separat de Oanța Ion, astfel păstrarea familiei este lipsită de sens.

Reclamanta a specificat că în legătură cu starea precară a sănătății copilului, suportă lunar cheltuieli enorme pentru tratamente, precum și pentru întreținere, cum ar fi: taxa anuală pentru școală – 58 440 de lei; logoped – 1 200 de lei lunar; tratament medical – 1 000 lei lunar; gimnastică – 1 350 de lei lunar; tratament medical stomatologic – 1 500 de lei lunar; tratament de salină – 1 000 de euro anual; îmbrăcăminte/încălțăminte sezon – 10 000 de lei; alimentație – 5 000 de lei lunar; servicii comunale/transport – 1 500 de lei lunar; activități extrașcolare – 15 000 de lei lunar.

Reclamanta Oanța Ludmila a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor (f. d. 91-91 Vol. I), desfacerea căsătoriei încheiate la 23 aprilie 2015 cu Oanța Ion, înregistrată la Oficiul Stării civile mun. Chișinău cu nr. XXXXX, stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX, născută la XXXXX cu mama, Oanța Ludmila, încasarea de la Oanța Ion a pensiei de întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă în mărime de 20 000 lei lunar, până la atingerea majoratului și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei. 1

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii și desfacerii căsătoriei încheiate între Oanța Ion și Oanța Ludmila, luînd în considerație și acordul părților la desfacerea căsătoriei.

Totodată, prima instanță a ajuns la concluzia stabilirii domiciliului copilului minor, luând în considerație vârsta copilului minor XXXXX – XXXXX, care locuiește împreună cu mama, Oanța Ludmila, acordul tatălui Oanța Ion la locuirea copilului minor cu mama sa, precum și concluzia autorității tutelare privind condițiile favorabile de trai și de creștere ale copilului.

La fel, cu referire la pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, instanța de judecată a reținut că reclamanta nu a argumentat necesitatea încasării sumei de 20 000 de lei lunar în calitate de pensie de întreținere și a cheltuielilor lunare obligatorii care ar demonstra indispensabilitatea mărimii invocate.

De asemenea, instanța de judecată a menționat că, conform informației Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru copiii în vârstă de 7-17 ani, în orașe mari, pentru anul 2022 este de 3 188,60 de lei.

Instanța judecată, luînd în considerație că domiciliul copilului minor a fost stabilit cu mama sa Oanța Ludmila, iar venitul tatălui Oanța Ion nu poate fi stabilit cu certitudine, în scopul respectării interesului superior al copilului, a reținut utilitatea stabilirii în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul familiei, a unei sume fixe necesare de a fi încasată de la Oanța Ion pentru întreținerea copilului minor, XXXXX în mărime de 5 000 de lei lunar, începând cu data depunerii acțiunii – 20 septembrie 2022, până la atingerea 2 majoratului copilului minor, care este una rezonabilă, reieșind și din prevederile art. 18 alin. (1) din Legea cu privire la drepturile copilului.

La 26 martie 2024, Oanța Ion a depus cerere de apel incident împotriva hotărârii din 23 august 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea admiterii pretenției privind încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și a cheltuielilor de judecată cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care pretențiile să fie respinse (f. d. 178-179 Vol. I).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut corectitudinea și legalitatea soluției date de prima instanță privind admiterea parțială a acțiunii.

De asemenea, instanța de apel a menționat că Oanța Ion a prezentat dovezi, care certifică faptul că participă benevol la întreținerea copilului minor, achitând taxa de școlarizare și pentru frecventarea activităților extrașcolare, procurând îmbrăcăminte și alte lucruri pentru fiica sa minoră, prin urmare suma de 5 000 de lei încasată lunar cu titlu de pensie alimentară este suficientă pentru întreținerea copilului minor, iar suma de 20 000 de lei solicitată de reclamanta Oanța Ludmila este exagerată și nemotivată. 3

De asemenea, a reiterat că deși a solicitat în prima instanță, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime fixă de 20 000 de lei, instanța de fond urma să încaseze pensia pentru întreținerea copilului minor în mărime de ¼ din salariul și din alte venituri ale pârâtului, începând cu data adresării în judecată pînă la atingerea de către acesta a majoratului, or, prevederile art. 76 alin. (1) din Codul familiei, nu sunt aplicabile speței.

A reiterat că, instanța de fond și cea de apel, greșit au stabilit pensia pentru întreținerea copilului minor în mărime fixă de 5 000 de lei lunar, în condițiile în care din probatoriul administrat se atestă cert că Oanța Ion este angajat în cîmpul muncii și dispune de venituri regulate, inclusiv și din alte surse decît cele salariale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost recepționată de Oanța Ludmila la data de 03 iunie 2024, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f. d. 225 Vol. I). 4

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 19 iunie 2024, în termenul legal.

La 27 septembrie 2024, în adresa lui Oanța Ion a fost expediată copia recursului declarat de Oanța Ludmila, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 19 Vol. II).

La 28 octombrie 2024, Oanța Ion, reprezentat de avocata Bînzari Liliana, a depus referință la recursul declarat de Oanța Ludmila, prin care a solicitat să fie declarat ca inadmisibil.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de Oanța Ludmila, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Oanța Ludmila, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă 6 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Oanța Ludmila, împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Mariana Ursachi Oxana Parfeni 7