2ra-339/25 — Desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor

La 05 octombrie 2022, Vladislav Caracicovschii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ingăi Caracicovschii cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că a încheiat căsătoria cu Inga Caracicovschii la 25 august 2018, înregistrată la Oficiul de Stare Civilă Rezina, cu numărul de înscriere 77. Din această căsătorie a rezultat un copil minor – Xxxxxx Xxxxxx, a.n. xxxxxx.

Reclamantul a menționat că, pe fondul unor neînțelegeri familiale, conviețuirea soților a devenit imposibilă. Totodată, a susținut că pârâta și-a constituit o altă relație de familie și intenționează să o legalizeze.

În aceste condiții, apreciază că menținerea căsătoriei nu mai este posibilă, motiv pentru care a solicitat desfacerea acesteia.

La 04 ianuarie 2023 Inga Caracicovschii, reprezentată de avocatul Corina Digore a depus cerere de chemare în judecata împotriva lui Vladislav Caracicovschii, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina cu privire la desfacerea căsătoriei și determinarea domiciliului copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că la 25 august 2018 a încheiat căsătoria cu Vladislav Caracicovschii, din care a rezultat copilul minor Xxxxxx Xxxxxx, născut la xxxxxx.

Reclamanta a conchis că căsătoria dintre soți a eșuat și nu poate continua din motiv că, timp de 3 ani, nu mai duc gospodărie comună și lucrează în două țări diferite, și anume în Republica Italia și Republica Cehă. Iar din aceste considerente nu este necesară oferirea termenului de împăcare.

De altfel, Inga Caracicovschii, reprezentată de avocatul Corina Digore, a notat că are locul de muncă și reședința actuală în Republica Italia, în orașul Xxxxxx Xxxxxx, str. Xxxxxx nr. 71. Potrivit afirmațiilor acesteia, copilul minor comun, în vârstă de 4 ani, se află în îngrijirea sa. Ea este profund atașată de copil și îi dedică întregul timp liber disponibil.

În aceste circumstanțe, consideră oportun stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, deoarece copilul are o vârstă fragedă la care e nevoie prioritară de educația și îngrijirea mamei. 1

Așadar, având în vedere cele enunțate Inga Caracicovschii, reprezentată de avocatul Corina Digore a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între ea și Vladislav Caracicovschii, stabilirea domiciliului copilului minor Xxxxxx Xxxxxx, a.n. xxxxxx, cu mama și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 31 martie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a conexat într-un singur proces, cauza civilă nr.2-19/2023 la cererea de chemare în judecată înaintată de către avocatul Corina Digore în interesele Ingăi Caracicovschii împotriva lui Vladislav Caracicovschii, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina, privind desfacerea căsătoriei și determinarea domiciliului copilului minor cu cauza civilă nr.2-963/2022 la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladislav Caracicovschii împotriva Ingăi Caracicovschii, privind desfacerea căsătoriei, pentru judecare într-o singură procedură, atribuindu-le numărul de înregistrare 2-963/2022.

La 06 iunie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, a depus cerere de concretizare, prin care a indicat, în calitate de participanți în proces, pe pârâta Inga Caracicovschii și intervenientul accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina și suplimentar a solicitat determinarea domiciliului copilului minor Xxxxxx Xxxxxx, născut la xxxxxx, cu tatăl biologic Vladislav Caracicovschii, numirea expertizei psihologice a copilului, în scopul soluționării întrebării, cu cine dorește copilului minor să locuiască, expertiza dată să fie numită spre executare expertului Ala Bulgaru, cheltuielile pentru care și le asumă, și indicarea pârâtei Ingăi Caracicovschii despre necesitatea de a întoarce copilul în Republica Moldova, în scopul efectuării examinării judiciare a cauzei și soluționării numirii și petrecerii expertizei (f.d.85-86, Vol.I)

În susținerea cererii înaintate, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău a invocat că are toate posibilitățile de a educa și îngriji un copil, dispune de domiciliu, loc de muncă, alte condiții de școlarizare și grădiniță pentru a acorda atenția cuvenită copilului său. Iar, acest fapt poate fi demonstrat prin cercetarea circumstanțelor, ce urmează să fie efectuată de către intervenientul accesoriu, precum și prin declarațiile copilului, ce urmează a fi audiat pentru a fi stabilit faptul, cu cine din părinți dorește să locuiască. Or, copilul de nenumărate ori, a declarat tatălui că, dorește să locuiască cu el.

De asemenea, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, a susținut că pârâta din acțiunea inițială a indus instanța în eroare, indicând în mod fals că are domiciliul în Republica Moldova, deși, în realitate, aceasta ar fi părăsit teritoriul țării împreună cu copilul minor și s-ar fi stabilit în Republica Italia, fără consimțământul tatălui.

Reclamantul a mai menționat că pârâta a furnizat informații inexacte și organelor de protecție a drepturilor copilului, declarând în mod eronat că locuiește în Republica Moldova. Potrivit acestuia, copilul ar fi fost scos din țară împotriva voinței sale și a tatălui biologic. 2

La 22 septembrie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău în temeiul art.60 din Codul de procedură civilă, a depus cerere de completare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea de la Inga Caracicovschii în beneficiul său a pensiei de întreținere pentru întreținerea copilului minor în mărime de 2 500 de lei lunar (f.d.115-120, Vol.I).

Prin hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladislav Caracicovschii. S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Inga Caracicovschii. S-a desfăcut căsătoria între Vladislav Caracicovschii și Inga Caracicovschii încheiată la 25 august 2018 la Serviciul Stare Civilă Rezina, sub numărul 77. Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei s-a încasat de la Vladislav Caracicovschii și Inga Caracicovschii taxa de stat în mărime a câte 500% din unitatea convențională de la fiecare. Copia hotărârii cu privire la desfacerea căsătoriei se trimite la Serviciul Stare Civilă Rezina în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă. S-a stabilit domiciliul copilului minor Xxxxxx Xxxxxx, născut la xxxxxx, la domiciliul mamei, Inga Caracicovschii. În rest, cererea de chemare în judecată a lui Vladislav Caracicovschii împotriva Ingăi Caracicovschii, persoana interesată Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, s-a respins ca neîntemeiată (f.d.157-158, 165-183, Vol.I).

La 18 octombrie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău a depus apel nemotivat, iar la 25 octombrie 2024 a prezentat cererea de apel motivată, completată la 27 ianuarie 2025 împotriva hotărârii din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, solicitând casarea parțială a acesteia și admiterea capătului de cerere privind stabilirea domiciliului copilului minor cu tatăl biologic și încasarea pensiei alimentare lunare în folosul acestuia (f.d.163, 208-213, 232; Vol.I).

Prin decizia din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins apelul declarat de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău și s-a menținut hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina (f.d. 4-21, Vol.II).

Curtea de Apel Nord, examinând cauza în limitele cererii de apel formulate de apelantul Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, a reținut că hotărârea pronunțată de Judecătoria Orhei, sediul Rezina, la 17 octombrie 2023, este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o apreciere corectă a probatoriului administrat și pe aplicarea corectă a normelor de drept material și procesual incidente.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat principiul interesului superior al copilului, consacrat atât de legislația națională, inclusiv 3 art. 63 din Codul familiei și Legea nr. 338/1994 privind drepturile copilului, cât și de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului și de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, aplicabilă în Republica Moldova.

Curtea de Apel Nord a reținut că minorul Xxxxxx Xxxxxx, în vârstă de 5 ani, necesită un mediu stabil și previzibil, în care să beneficieze de îngrijire directă, afecțiune maternă și sprijin emoțional, iar în speță, nu s-au administrat suficiente probe care să demonstreze că tatăl ar putea oferi condiții superioare de creștere și dezvoltare minorului, față de cele deja oferite de mamă. Dimpotrivă, s-a constatat că mama, Inga Caracicovschii, deține un domiciliu stabil în Republica Italia, are un loc de muncă legal și asigură copilului un cadru familial organizat, împreună cu concubinul său și fratele vitreg al minorului.

În ceea ce privește avizul favorabil emis de Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina în favoarea tatălui, instanța de apel a reținut că acesta are caracter consultativ, neavând forță probantă decisivă, și că el a fost emis într-un moment în care tatăl deja revenise în țară cu copilul, în condiții discutabile și contestate de mamă. Totodată, instanța de apel a apreciat că expertiza psihologică extrajudiciară prezentată de apelant nu poate fi reținută ca probă relevantă, întrucât a fost efectuată în lipsa participării mamei și fără respectarea dreptului la apărare, precum și în absența unui interpret autorizat de limbă italiană, limba în care copilul comunica în mod obișnuit.

Cu privire la solicitarea de stabilire a domiciliului copilului la tată, instanța de apel a reiterat că, potrivit dispozițiilor art. 63 din Codul familiei și art. 16-18 din Legea privind drepturile copilului, instanța este datoare să analizeze capacitatea fiecărui părinte de a asigura dezvoltarea fizică, morală și intelectuală armonioasă a minorului, având în vedere atașamentul, mediul familial, stabilitatea locativă și profesională, precum și legăturile de familie. Din această perspectivă, instanța ierarhic inferioară a concluzionat că soluția primei instanțe de a stabili domiciliul copilului la mamă, reflectă în mod adecvat circumstanțele speței și corespunde interesului superior al minorului.

Față de cele expuse, Curtea de Apel Nord a dispus respingerea apelului declarat de Vladislav Caracicovschii ca nefondat și a menținut hotărârea instanței de fond în întregime.

Prin încheierea din 21 februarie 2025 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art.438 alin.(2) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de recurs declarată de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău (f.d.31-33, Vol.II).

La 31 mai 2025, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău a declarat recurs împotriva deciziei din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță. 4

În susținerea cererii de recurs, recurentul a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, deoarece în opinia sa, instanțele ierarhic inferioare contrar argumentelor sale și dispozițiilor art.63 din Codul familiei, Recomandării nr. 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, art. 24 litera (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenției Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului a stabilit domiciliul copilului minor cu mama.

Or, Autoritatea de protecție a drepturilor copilului a emis un aviz favorabil în favoarea sa, fără ca pârâta să fie avizată, iar instanța de fond a ignorat în totalitate obligația legală, prevăzută de art. 63 alin. (3) din Codul familiei, de a obține un astfel de aviz și în ceea ce o privește pe Inga Caracicovschi.

În continuare, recurentul a susținut că poziția neargumentată a instanțelor ierarhic inferioare este contrazisă de ansamblul probelor și faptelor administrate în cauză. Astfel, deși pârâta și reprezentantul acesteia au recunoscut că ea nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova, ci în Italia, instanțele ierarhic inferioare nu au analizat în mod obiectiv lipsa informațiilor esențiale privind condițiile reale de trai oferite minorului.

Or, Inga Caracicovschi și-a justificat poziția prin prezentarea unui simplu contract de chirie în Italia, fără a depune un aviz din partea autorităților italiene competente, care să ateste că drepturile copilului la educație, asistență medicală și condiții de trai conforme sunt efectiv respectate.

În contrast, el a depus un set complet de acte care dovedesc că asigură un mediu stabil și favorabil pentru dezvoltarea minorului: dovezi privind condițiile locative adecvate, frecventarea instituțiilor preșcolare, înregistrarea la medicul de familie, precum și implicarea copilului în activități educaționale și sociale în localitatea Sîrcova, raionul Rezina. Aceste acte reflectă respectarea de către el a interesului superior al copilului și implicarea sa activă în creșterea și educația acestuia.

De altfel, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău a invocat că instanțele ierarhic inferioare au omis să analizeze în mod concret următoarele circumstanțe, stabilite în cadrul procesului, și anume: concluziile pedagogului din cadrul Agenției Teritoriale de Asistență Socială Centru-Est, care a susținut stabilirea domiciliului copilului cu tatăl; concluziile pedagogului desemnat de Judecătoria Rezina, care, în urma ascultării opiniei copilului, a ajuns la aceeași concluzie; raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul A. Bulgaru, care relevă un atașament pronunțat al copilului față de tată; declarațiile părților; precum și documentele ce atestă custodia de facto exercitată de recurent, activitățile educaționale desfășurate de copil în Republica Moldova, avizul Agenției Teritoriale de Asistență Socială Centru-Est și ancheta socială aferentă.

În aceste condiții, recurentul a conchis că instanțele ierarhic inferioare au neglijat probele esențiale din dosar și au pronunțat o soluție bazată pe o 5 apreciere vădit nerezonabilă a faptelor, contrar prevederilor art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Iar, această eroare de apreciere a probelor a fost în detrimentul interesului superior al copilului și justifică pe deplin admiterea recursului și reexaminarea cauzei prin prisma probelor efectiv administrate.

La 12 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa electronică a Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei or. Rezina, Ingăi Caracicovschii și a reprezentantului acesteia, avocatului Corina Digore, copia recursului declarat de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatele nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referințe.

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 6 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.38).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat rezultă că Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 34).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că motivele de casare, invocate în recursul depus de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură civilă, or, nu s-a constatat că decizia contestată ar fi arbitrară.

La acest capitol, în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (2), lit. e) 7 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară.

Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară” trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.

Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.

Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurentul nu a demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe concludente privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Nord, care a fost întemeiată pe probele administrate și interpretarea corectă a normelor legale, rezultă că cererea de recurs este nefondată.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor 8 invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Decizia din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord nu poate fi considerată arbitrară, întrucât instanța de apel a motivat pe larg hotărârea, a individualizat în mod just situația părților, a coroborat probele administrate și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 63 din Codul familiei, precum și art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, care definește temeiurile reale pentru admiterea unui recurs. Simpla nemulțumire a recurentului față de stabilirea domiciliului copilului minor cu mama nu poate înlocui lipsa unor vicii reale de legalitate sau de fond. Or, instanța de apel, având în vedere principiul interesului superior al copiilor, care prevalează față de interesul părinților, a analizat situația personală și capacitățile fiecăruia dintre aceștia, reținând că Vladislav Caracicovschii nu dispune de o stabilitate de trai în Republica Moldova și nu se află în poziția de a asigura supravegherea constantă și îngrijirea directă a minorului, întrucât pleacă periodic la muncă în Cehia pentru perioade de 2–3 luni, lăsând copilul în grija surorii și a bunicii sale. Pe de altă parte, intimata Inga Caracicovschii, aflată într-o relație de concubinaj în Italia, unde are un domiciliu stabil și unde a născut un alt copil, a exprimat intenția clară de a asigura copilului Oscar un trai permanent alături de ea, în condiții de stabilitate familială și locativă.

Prin urmare, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). 9 Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil deoarece este vădit neîntemeiat.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,