2ra-339/25 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei pentru intretinerea copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei pentru intretinerea copilului minor
- Temei legal
- Recurs declarat dupa 01 septembrie 2023. Recursul vadit neintemeiat, in temeiul art. 433 alin.1 lit. f din Codul de procedura civila. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-339/25 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei pentru intretinerea copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Vladislav
Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Vladislav Caracicovschii împotriva Ingăi Caracicovschii, intervenient
accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina (în prezent
Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru-Est), cu privire la desfacerea
căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei
pentru întreținerea copilului minor și,
la cererea de chemare în judecată înaintată de Inga Caracicovschii
împotriva lui Vladislav Caracicovschii, intervenient accesoriu Direcția
Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina (în prezent Agenția Teritorială
de Asistență Socială Centru-Est), cu privire la desfacerea căsătoriei și
determinarea domiciliului copilului minor,
împotriva deciziei din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-339/25
Nr. PIGD 2-22145532-01-2ra-13062025)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Invocarea declarativă a art. 432
alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă nu constituie temei pentru
admisibilitatea recursului. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel
nu constituie un temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (D. Cebanița)
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord (E. Grumeza, N. Costaș, I. Parii)
06 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
către Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian Picălău,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 05 octombrie 2022, Vladislav Caracicovschii a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Ingăi Caracicovschii cu privire la desfacerea
căsătoriei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că a
încheiat căsătoria cu Inga Caracicovschii la 25 august 2018, înregistrată la
Oficiul de Stare Civilă Rezina, cu numărul de înscriere 77. Din această
căsătorie a rezultat un copil minor – Xxxxxx Xxxxxx, a.n. xxxxxx.
Reclamantul a menționat că, pe fondul unor neînțelegeri familiale,
conviețuirea soților a devenit imposibilă. Totodată, a susținut că pârâta și-a
constituit o altă relație de familie și intenționează să o legalizeze.
În aceste condiții, apreciază că menținerea căsătoriei nu mai este
posibilă, motiv pentru care a solicitat desfacerea acesteia.
La 04 ianuarie 2023 Inga Caracicovschii, reprezentată de avocatul
Corina Digore a depus cerere de chemare în judecata împotriva lui Vladislav
Caracicovschii, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția
Familiei Rezina cu privire la desfacerea căsătoriei și determinarea domiciliului
copilului minor.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că la
25 august 2018 a încheiat căsătoria cu Vladislav Caracicovschii, din care a
rezultat copilul minor Xxxxxx Xxxxxx, născut la xxxxxx.
Reclamanta a conchis că căsătoria dintre soți a eșuat și nu poate continua
din motiv că, timp de 3 ani, nu mai duc gospodărie comună și lucrează în două
țări diferite, și anume în Republica Italia și Republica Cehă. Iar din aceste
considerente nu este necesară oferirea termenului de împăcare.
De altfel, Inga Caracicovschii, reprezentată de avocatul Corina Digore,
a notat că are locul de muncă și reședința actuală în Republica Italia, în orașul
Xxxxxx Xxxxxx, str. Xxxxxx nr. 71. Potrivit afirmațiilor acesteia, copilul
minor comun, în vârstă de 4 ani, se află în îngrijirea sa. Ea este profund atașată
de copil și îi dedică întregul timp liber disponibil.
În aceste circumstanțe, consideră oportun stabilirea domiciliului
copilului minor cu mama, deoarece copilul are o vârstă fragedă la care e nevoie
prioritară de educația și îngrijirea mamei.
1
Așadar, având în vedere cele enunțate Inga Caracicovschii, reprezentată
de avocatul Corina Digore a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între ea și
Vladislav Caracicovschii, stabilirea domiciliului copilului minor Xxxxxx
Xxxxxx, a.n. xxxxxx, cu mama și încasarea din contul pârâtului în beneficiul
său a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 31 martie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina
s-a conexat într-un singur proces, cauza civilă nr.2-19/2023 la cererea de
chemare în judecată înaintată de către avocatul Corina Digore în interesele
Ingăi Caracicovschii împotriva lui Vladislav Caracicovschii, intervenient
accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina, privind
desfacerea căsătoriei și determinarea domiciliului copilului minor cu cauza
civilă nr.2-963/2022 la cererea de chemare în judecată înaintată de către
Vladislav Caracicovschii împotriva Ingăi Caracicovschii, privind desfacerea
căsătoriei, pentru judecare într-o singură procedură, atribuindu-le numărul de
înregistrare 2-963/2022.
La 06 iunie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul
Dorian Pîcălău, a depus cerere de concretizare, prin care a indicat, în calitate
de participanți în proces, pe pârâta Inga Caracicovschii și intervenientul
accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Rezina și suplimentar
a solicitat determinarea domiciliului copilului minor Xxxxxx Xxxxxx, născut
la xxxxxx, cu tatăl biologic Vladislav Caracicovschii, numirea expertizei
psihologice a copilului, în scopul soluționării întrebării, cu cine dorește
copilului minor să locuiască, expertiza dată să fie numită spre executare
expertului Ala Bulgaru, cheltuielile pentru care și le asumă, și indicarea pârâtei
Ingăi Caracicovschii despre necesitatea de a întoarce copilul în Republica
Moldova, în scopul efectuării examinării judiciare a cauzei și soluționării
numirii și petrecerii expertizei (f.d.85-86, Vol.I)
În susținerea cererii înaintate, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de
avocatul Dorian Pîcălău a invocat că are toate posibilitățile de a educa și îngriji
un copil, dispune de domiciliu, loc de muncă, alte condiții de școlarizare și
grădiniță pentru a acorda atenția cuvenită copilului său. Iar, acest fapt poate fi
demonstrat prin cercetarea circumstanțelor, ce urmează să fie efectuată de către
intervenientul accesoriu, precum și prin declarațiile copilului, ce urmează a fi
audiat pentru a fi stabilit faptul, cu cine din părinți dorește să locuiască. Or,
copilul de nenumărate ori, a declarat tatălui că, dorește să locuiască cu el.
De asemenea, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian
Pîcălău, a susținut că pârâta din acțiunea inițială a indus instanța în eroare,
indicând în mod fals că are domiciliul în Republica Moldova, deși, în realitate,
aceasta ar fi părăsit teritoriul țării împreună cu copilul minor și s-ar fi stabilit
în Republica Italia, fără consimțământul tatălui.
Reclamantul a mai menționat că pârâta a furnizat informații inexacte și
organelor de protecție a drepturilor copilului, declarând în mod eronat că
locuiește în Republica Moldova. Potrivit acestuia, copilul ar fi fost scos din
țară împotriva voinței sale și a tatălui biologic.
2
La 22 septembrie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de
avocatul Dorian Pîcălău în temeiul art.60 din Codul de procedură civilă, a
depus cerere de completare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea de la Inga
Caracicovschii în beneficiul său a pensiei de întreținere pentru întreținerea
copilului minor în mărime de 2 500 de lei lunar (f.d.115-120, Vol.I).
Prin hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul
Rezina, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către
Vladislav Caracicovschii.
S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Inga
Caracicovschii.
S-a desfăcut căsătoria între Vladislav Caracicovschii și Inga
Caracicovschii încheiată la 25 august 2018 la Serviciul Stare Civilă Rezina,
sub numărul 77.
Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei s-a încasat de la Vladislav
Caracicovschii și Inga Caracicovschii taxa de stat în mărime a câte 500% din
unitatea convențională de la fiecare.
Copia hotărârii cu privire la desfacerea căsătoriei se trimite la Serviciul
Stare Civilă Rezina în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă.
S-a stabilit domiciliul copilului minor Xxxxxx Xxxxxx, născut la xxxxxx,
la domiciliul mamei, Inga Caracicovschii.
În rest, cererea de chemare în judecată a lui Vladislav Caracicovschii
împotriva Ingăi Caracicovschii, persoana interesată Direcția Asistență Socială
și Protecția Familiei Rezina cu privire la determinarea domiciliului copilului
minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, s-a respins ca
neîntemeiată (f.d.157-158, 165-183, Vol.I).
La 18 octombrie 2023, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de
avocatul Dorian Pîcălău a depus apel nemotivat, iar la 25 octombrie 2024 a
prezentat cererea de apel motivată, completată la 27 ianuarie 2025 împotriva
hotărârii din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, solicitând
casarea parțială a acesteia și admiterea capătului de cerere privind stabilirea
domiciliului copilului minor cu tatăl biologic și încasarea pensiei alimentare
lunare în folosul acestuia (f.d.163, 208-213, 232; Vol.I).
Prin decizia din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins
apelul declarat de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian
Pîcălău și s-a menținut hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei,
sediul Rezina (f.d. 4-21, Vol.II).
Curtea de Apel Nord, examinând cauza în limitele cererii de apel
formulate de apelantul Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul
Dorian Pîcălău, a reținut că hotărârea pronunțată de Judecătoria Orhei, sediul
Rezina, la 17 octombrie 2023, este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o
apreciere corectă a probatoriului administrat și pe aplicarea corectă a normelor
de drept material și procesual incidente.
Instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat principiul
interesului superior al copilului, consacrat atât de legislația națională, inclusiv
3
art. 63 din Codul familiei și Legea nr. 338/1994 privind drepturile copilului,
cât și de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului și de
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, aplicabilă în Republica
Moldova.
Curtea de Apel Nord a reținut că minorul Xxxxxx Xxxxxx, în vârstă de
5 ani, necesită un mediu stabil și previzibil, în care să beneficieze de îngrijire
directă, afecțiune maternă și sprijin emoțional, iar în speță, nu s-au administrat
suficiente probe care să demonstreze că tatăl ar putea oferi condiții superioare
de creștere și dezvoltare minorului, față de cele deja oferite de mamă.
Dimpotrivă, s-a constatat că mama, Inga Caracicovschii, deține un domiciliu
stabil în Republica Italia, are un loc de muncă legal și asigură copilului un
cadru familial organizat, împreună cu concubinul său și fratele vitreg al
minorului.
În ceea ce privește avizul favorabil emis de Direcția Asistență Socială și
Protecția Familiei Rezina în favoarea tatălui, instanța de apel a reținut că acesta
are caracter consultativ, neavând forță probantă decisivă, și că el a fost emis
într-un moment în care tatăl deja revenise în țară cu copilul, în condiții
discutabile și contestate de mamă. Totodată, instanța de apel a apreciat că
expertiza psihologică extrajudiciară prezentată de apelant nu poate fi reținută
ca probă relevantă, întrucât a fost efectuată în lipsa participării mamei și fără
respectarea dreptului la apărare, precum și în absența unui interpret autorizat
de limbă italiană, limba în care copilul comunica în mod obișnuit.
Cu privire la solicitarea de stabilire a domiciliului copilului la tată,
instanța de apel a reiterat că, potrivit dispozițiilor art. 63 din Codul familiei și
art. 16-18 din Legea privind drepturile copilului, instanța este datoare să
analizeze capacitatea fiecărui părinte de a asigura dezvoltarea fizică, morală și
intelectuală armonioasă a minorului, având în vedere atașamentul, mediul
familial, stabilitatea locativă și profesională, precum și legăturile de familie.
Din această perspectivă, instanța ierarhic inferioară a concluzionat că soluția
primei instanțe de a stabili domiciliul copilului la mamă, reflectă în mod
adecvat circumstanțele speței și corespunde interesului superior al minorului.
Față de cele expuse, Curtea de Apel Nord a dispus respingerea apelului
declarat de Vladislav Caracicovschii ca nefondat și a menținut hotărârea
instanței de fond în întregime.
Prin încheierea din 21 februarie 2025 a Curții Supreme de Justiție, în
temeiul art.438 alin.(2) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de
recurs declarată de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian
Picălău (f.d.31-33, Vol.II).
La 31 mai 2025, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul
Dorian Picălău a declarat recurs împotriva deciziei din 11 februarie 2025 a
Curții de Apel Nord, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond,
cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.
4
În susținerea cererii de recurs, recurentul a invocat dezacordul cu
hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, deoarece în opinia sa,
instanțele ierarhic inferioare contrar argumentelor sale și dispozițiilor art.63
din Codul familiei, Recomandării nr. 874 (1979) a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei, art. 24 litera (2) din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene și Convenției Națiunilor Unite din 1989 cu privire la
drepturile copilului a stabilit domiciliul copilului minor cu mama.
Or, Autoritatea de protecție a drepturilor copilului a emis un aviz
favorabil în favoarea sa, fără ca pârâta să fie avizată, iar instanța de fond a
ignorat în totalitate obligația legală, prevăzută de art. 63 alin. (3) din Codul
familiei, de a obține un astfel de aviz și în ceea ce o privește pe Inga
Caracicovschi.
În continuare, recurentul a susținut că poziția neargumentată a
instanțelor ierarhic inferioare este contrazisă de ansamblul probelor și faptelor
administrate în cauză. Astfel, deși pârâta și reprezentantul acesteia au
recunoscut că ea nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova,
ci în Italia, instanțele ierarhic inferioare nu au analizat în mod obiectiv lipsa
informațiilor esențiale privind condițiile reale de trai oferite minorului.
Or, Inga Caracicovschi și-a justificat poziția prin prezentarea unui
simplu contract de chirie în Italia, fără a depune un aviz din partea autorităților
italiene competente, care să ateste că drepturile copilului la educație, asistență
medicală și condiții de trai conforme sunt efectiv respectate.
În contrast, el a depus un set complet de acte care dovedesc că asigură
un mediu stabil și favorabil pentru dezvoltarea minorului: dovezi privind
condițiile locative adecvate, frecventarea instituțiilor preșcolare, înregistrarea
la medicul de familie, precum și implicarea copilului în activități educaționale
și sociale în localitatea Sîrcova, raionul Rezina. Aceste acte reflectă
respectarea de către el a interesului superior al copilului și implicarea sa activă
în creșterea și educația acestuia.
De altfel, Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul Dorian
Picălău a invocat că instanțele ierarhic inferioare au omis să analizeze în mod
concret următoarele circumstanțe, stabilite în cadrul procesului, și anume:
concluziile pedagogului din cadrul Agenției Teritoriale de Asistență Socială
Centru-Est, care a susținut stabilirea domiciliului copilului cu tatăl; concluziile
pedagogului desemnat de Judecătoria Rezina, care, în urma ascultării opiniei
copilului, a ajuns la aceeași concluzie; raportul de expertiză extrajudiciară
întocmit de expertul A. Bulgaru, care relevă un atașament pronunțat al
copilului față de tată; declarațiile părților; precum și documentele ce atestă
custodia de facto exercitată de recurent, activitățile educaționale desfășurate de
copil în Republica Moldova, avizul Agenției Teritoriale de Asistență Socială
Centru-Est și ancheta socială aferentă.
În aceste condiții, recurentul a conchis că instanțele ierarhic inferioare
au neglijat probele esențiale din dosar și au pronunțat o soluție bazată pe o
5
apreciere vădit nerezonabilă a faptelor, contrar prevederilor art. 432 alin. (1)
lit. e) din Codul de procedură civilă. Iar, această eroare de apreciere a probelor
a fost în detrimentul interesului superior al copilului și justifică pe deplin
admiterea recursului și reexaminarea cauzei prin prisma probelor efectiv
administrate.
La 12 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa
electronică a Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei or. Rezina, Ingăi
Caracicovschii și a reprezentantului acesteia, avocatului Corina Digore, copia
recursului declarat de Vladislav Caracicovschii, reprezentat de avocatul
Dorian Picălău, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință la recursul
declarat.
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
intimatele nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referințe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.”
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
6
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că Vladislav Caracicovschii, reprezentat
de avocatul Dorian Picălău s-a conformat dispozițiilor art. 434 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, și a depus în termen recursul la 31 mai 2025. Or,
decizia Curții de Apel Nord a fost pronunțată la 11 februarie 2025 și notificată
recurentului și reprezentantului acestuia, avocatului Dorian Picălău, prin
e-mail, la 24 aprilie 2025 (f.d.22).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
lit.a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.38).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Din analiza recursului declarat rezultă că Vladislav Caracicovschii,
reprezentat de avocatul Dorian Picălău a invocat temei de admisibilitate
prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă (a se vedea
pct. 34).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Vladislav Caracicovschii,
reprezentat de avocatul Dorian Picălău nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură civilă, or, nu s-a
constatat că decizia contestată ar fi arbitrară.
La acest capitol, în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit
căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (2), lit. e)
7
din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu
soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de
drept sau cu o hotărâre arbitrară.
Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară”
trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea
a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio bază
juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele
litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza
Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre
este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de
fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și
care are potențialul de a compromite echitatea procesului.
Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel a fost
pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări
conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de
fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente,
reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale
aplicabile.
Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei
erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost determinantă
pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea probelor nu este
suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de
procedură civilă.
Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât nu
s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare
juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură
civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.
Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea
recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist
și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurentul nu a
demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe concludente
privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Nord, care a fost întemeiată
pe probele administrate și interpretarea corectă a normelor legale, rezultă că
cererea de recurs este nefondată.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor
8
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel
s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Decizia din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord nu poate fi
considerată arbitrară, întrucât instanța de apel a motivat pe larg hotărârea, a
individualizat în mod just situația părților, a coroborat probele administrate și
a aplicat în mod corect dispozițiile art. 63 din Codul familiei, precum și art. 432
alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, care definește temeiurile reale
pentru admiterea unui recurs. Simpla nemulțumire a recurentului față de
stabilirea domiciliului copilului minor cu mama nu poate înlocui lipsa unor
vicii reale de legalitate sau de fond. Or, instanța de apel, având în vedere
principiul interesului superior al copiilor, care prevalează față de interesul
părinților, a analizat situația personală și capacitățile fiecăruia dintre aceștia,
reținând că Vladislav Caracicovschii nu dispune de o stabilitate de trai în
Republica Moldova și nu se află în poziția de a asigura supravegherea
constantă și îngrijirea directă a minorului, întrucât pleacă periodic la muncă în
Cehia pentru perioade de 2–3 luni, lăsând copilul în grija surorii și a bunicii
sale. Pe de altă parte, intimata Inga Caracicovschii, aflată într-o relație de
concubinaj în Italia, unde are un domiciliu stabil și unde a născut un alt copil,
a exprimat intenția clară de a asigura copilului Oscar un trai permanent alături
de ea, în condiții de stabilitate familială și locativă.
Prin urmare, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la
art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub
aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
9
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Vladislav Caracicovschii,
reprezentat de avocatul Dorian Picălău, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma
art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil deoarece este vădit
neîntemeiat.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2),
art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de către Vladislav Caracicovschii,
reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău împotriva deciziei din
11 februarie 2025 a Curții de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
10