2ra-254/23 — decaderea din drepturile parintesti

Dosarul nr. 2ra-254/23

2-22024390-01-2ra-14022023

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: V. Schibin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

12 iulie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ștefăneț

Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ștefăneț Cristina

împotriva lui Ștefăneț Andrei, intervenienți accesorii Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei municipiul Bălți și Direcția Generală Asistență Socială și Protecția

Familiei orașul Ștefan Vodă cu privire la decăderea din drepturile părintești în privința

copilului minor,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca

Lilian și a fost menținută hotărârea din 23 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 18 februarie 2022, Ștefăneț Cristina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ștefăneț Andrei, intervenienți accesorii Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei municipiul Bălți și Direcția Generală Asistență Socială și

Protecția Familiei orașul Ștefan Vodă cu privire la decăderea din drepturile părintești

în privința copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, că în rezultatul căsătoriei încheiate

la 01 noiembrie 2013 la O.S.C. Bălți, între Ștefăneț Andrei și Ștefăneț Cristina, la data

de xxxxx s-a născut fiul xxxxx.

A susținut reclamanta că prin hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Căușeni,

sediul Ștefan Vodă căsătoria lor a fost desfăcută.

A menționat reclamanta că, la 10 mai 2018 a depus cerere de chemare în judecată

privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor xxxx în cuantum de 750,00

lei lunar, iar prin hotărârea din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă a fost admisă, pensia urmând a fi achitată începând cu data depunerii acțiunii în

judecată și până la atingerea majoratului de către copil.

A afirmat reclamanta că deși a fost emisă o hotărâre judecătorească, pârâtul până

la situația din februarie 2022 nu a achitat pensia de întreținere fiului său și nici nu a

transmis vreodată careva sume bănești pentru întreținerea acestuia, nici nu-l interesează

viața copilului său.

1

A declarat că, Ștefăneț Andrei este plecat la lucru peste hotarele țării, în Franța,

dar ca urmare a discuțiilor telefonice între foștii soți, reclamanta este cert convinsă că

pârâtul nu dorește să achite pensia de întreținere a copilului minor. În calitate de dovadă

a neachitării plății pensiei de întreținere, este răspunsul Executorului judecătoresc Borș

Aurelia din 11 februarie 2022.

A mai afirmat reclamanta că dorește decăderea din drepturile părintești ale lui

Ștefăneț Andrei asupra lui xxxxx, pentru a-și proteja fiul său de situația în care acesta

în viitor poate fi obligat potrivit art. 80 din Codul familiei, să achite o pensie de

întreținere tatălui său, ceea ce nu ar fi corect în circumstanțele expuse.

Întemeindu-și acțiunea în baza prevederilor art. 51 alin.(2), 52 alin.(1), 58

alin.(1), 60 alin.(1), 62 alin.(1) și 67 din Codul familiei, dar și art. 3 al Convenției

internaționale cu privire la drepturile copilului adoptată la 20 noiembrie 1989,

reclamanta a solicitat decăderea din drepturile părintești al lui Ștefăneț Andrei în

privința copilului minor xxxxx născut la data de xxxxx.

Prin încheierea din 23 februarie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cererea

de chemare în judecată a fost acceptată spre examinare în procedură contencioasă, fiind

atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu Direcția generală asistență socială

și protecție a familiei Ștefan Vodă.

La data de 14 aprilie 2022 avocatul Cernit Taisia a depus cerere, prin care a

solicitat schimbarea calității procesuale de intervenient principal a Direcției generale

asistență socială și protecția familiei mun. Bălți în intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 23 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a

fost dispusă schimbarea calității procesuale a Direcției asistență socială și protecția

familiei mun. Bălți din intervenient principal în intervenient accesoriu în baza cererii

formulate de reprezentantul reclamantei.

Prin hotărîrea din 23 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central acțiunea depusă

de Ștefăneț Cristina a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 17 iunie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Ștefăneț Cristina, reprezentată

de avocatul Zavalișca Lilian, a declarat apel nemotivat, iar la 15 august 2021 a depus

cerere de apel motivată împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea cererii

de apel, casarea hotărîrii din 23 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și emiterea

unei noi hotărîri, de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian și a fost

menținută hotărârea din 23 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru decăderea din drepturile

părintești pe motivul eschivării de la exercitarea obligațiilor părintești este necesară

existența unor probe pertinente care ar demonstra cu certitudine că părintele se

eschivează cu rea-credință, inclusiv cu viclenie, de la plata pensiei de întreținere. Or,

decăderea din drepturile părintești este cea mai gravă sancțiune din dreptul familiei ce

se poate aplica unui părinte pentru greșeli de o gravitate deosebită în exercitarea

drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului

minor.

Totodată, instanța de apel a indicat că, în conformitate cu art. 51 alin. (2) Codul

familiei, fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să

beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta contravine

2

intereselor copilului.

La fel, instanța de apel a remarcat că, pentru identificarea interesului superior al

copiilor, într-un caz particular, trebuie să se țină cont de două aspecte, în primul rând,

este în interesul suprem al copilului, ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu

excepția cazurilor, în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită și, în al doilea

rând, este în interesul superior al copilului, ca acesta să se dezvolte într-un mediu sigur

și liniștit.

Astfel, argumentele reclamantei/apelantei precum că după desfacerea căsătoriei,

pârâtul se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv și de la plata

pensiei de întreținere a fiului minor – xxxxx, nu se interesează de soarta copilului, nu

se încadrează în prevederile art. 67 Codul familiei, care să justifice decăderea din

drepturile părintești a lui Ștefăneț Andrei în privința copilului minor xxxxx.

La 26 ianuarie 2023, Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 23

mai 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel nu a luat în considerare toate circumstanțele importante, a

aplicat eronat analogia legii fără a fi analizate toate probele la caz.

A menționat că, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație interesele

copilului fiind stabilită prioritatea atașamentului copilului față de mama, care la

moment în totalitate îl întreține și îngrijește, face tot posibilul ca copilul să beneficieze

de toate condițiile pentru a se încadra într-un proces de învățământ, dar este foarte greu

deoarece tatăl nu-i dă acordul.

A afirmat recurenta că, argumentele instanței de fond referitor la păstrarea relației

inexistente a copilului cu tatăl biologic sunt declarative și nefondate contrare

interesului superior al copilului de a fi crescut și educat într-un mediu familial sigur.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 04 octombrie 2022.

La 05 decembrie 2022, decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la

adresa poștală a recurentei, Ștefăneț Cristina, s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, și a fost

recepționată de către recurentă la data de 15 decembrie 2022 (f.d. 109).

Astfel, recursul, declarat la data de 26 ianuarie 2023, este în termen.

La 14 februarie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 124).

Prin referința depusă la data de 15 martie 2023, Direcția Generală Asistență

Socială, Sănătate și Protecția Familiei mun. Bălți a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

4

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul

Zavalișca Lilian, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ștefăneț Cristina,

reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ștefăneț Cristina, reprezentată de avocatul Zavalișca Lilian,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Pitic

5